Iarba şi Bunele Maniere - Bongurile bestiale ale lui T.Kid

Unul din avantajele faptului că scriu acestă rubrică este că din când în când primesc chestii gratis. Nu mi-a trimis nimeni iarbă până acum, dar am primit o serie de jucării pentru mărunţit, depozitat, vaporizat şi fumat iarbă. Cele mai mişto chestii au sosit la poştă acum câteva săptămâni.

Compania din L.A. de bonguri exclusiviste, Bent Glass, a făcut o serie de bonguri personalizate pentru rapperii de la A$AP Mob,aşa că am fost entuziasmat când mi-au spus că au făcut două bonguri cu pseudonimul meu pe ele. În ziua în care au ajuns pipele am adus în bârlogul meu o mână de hardboyz ca să le testăm. Cumva, tipul nostru de la grafică, Onix, a fost în stare să-şi păstreze luciditatea cât să documenteze evenimentul. În video Spills, Onix, Seabreeze, Gitoo, Dylan şi cu mine fumăm din noile mele pipe. Ne-au spart impecabil.

Fotografiat şi editat de Onix. Muzica: Spills.

În timp ce-mi aşezam noile pipe superbe pe raft după ce le-am inaugurat, mi-am amintit unele dintre narghilele, care au trecut prin mâna mea de-a lungul anilor. Au fost aşa multe bong-uri răsturnate, linguriţe din interior zdrobite şi pipe de călătorie uitate prin diverse locuri. În timp ce majoritatea acestor pipe au murit din cauze naturale, am avut un moment de pauză când mi-am reamintit de nişte bonguri foarte speciale care au dispărut înainte de vremea lor.

Când terminam clasa a zecea, fratele meu mai mare Bhai a absolvit facultatea şi şi-a mutat o parte din chestiile lui înapoi acasă. A luat o cutie şi a adus-o direct la mine în cameră. După ce a închis uşa în spatele lui, a pus cutia la picioarele patului şi a scos cu grijă două obiecte împachetate în ziar: unul mare cât o varză şi celălalt cât un tub de spray de vopsit. În timp ce le despacheta cu atenţie, mi-a spus: „Astea două sunt foarte speciale pentru mine, numai că nu pot să le iau cu mine în acest moment. Vreau să ai tu grijă de ele pentru mine. Fumează din ele cât vrei. Distrează-te. Numai nu le sparge şi ai grijă să nu le găsească mama.” Aproape că m-am pişat pe mine. Erau nişte bonguri cu adevărat speciale.

Cel mare era cunoscut ca şi „Dragonul” pentru că fix asta era, un dragon mare de ceramică care ţinea o sferă transparentă de sticlă. Cel mic era un bubblersuperb din sticlă suflată verde închis şi cu un tub albastru. Astea erau pipele cu care m-au învăţat frate-miu şi prietenii lui să fumez în adolescenţă. Eram profund onorat că Bhai le-a lăsat în grija mea. I-am promis că o să am mare grijă de ele şi că o să i le returnez în stare perfectă. Nu mi-am ţinut această promisiune.

Imediat, Dragonul m-a făcut cool printre drogaţii şcolii, adică cam toată lumea din ultimul an. Prietenii mei veneau la mine frecvent, ca să mă ajute să strector reptila din sticlă pe fereastră în balcon, ca să putem să belim ochii în zare în timp ce trăgeam fumuri gigantice. Agenţii de securitate din clădirea mea cred că au luat cele mai bune pauze de muncă cu mine şi Dragonu’ meu. La un moment dat, au venit să testeze motorul meu de zburat până şi doi tipi dintre cocalarii din şcoală. Ştiam că puştii ăştia nu sunt prietenii mei. Au fost suficient de drăguţi încât să împacheteze bongul şi să-l foloseasca cu respect, dar ca majoritatea colegilor de clasă niciodată nu prea m-au înţeles. Nu mai erau alţi mulatri cu părul vopsit şi pantaloni extra-largi, deci am rămas o bizarerie. Acele bonguri speciale erau cam singurul lucru care putea să mă aducă în aceeaşi sferă cu mulţi dintre copiii ăia. Unul dintre ei a fost prima persoană care m-a angajat ca DJ la o petrecere.

Alături de celelalte calităţi de-ale mele ciudate, eram singurul puştan care cumpăra şi mixa benzi. Mai mult decât atât, toate erau benzi de care colegii mei nu auziseră niciodata: single-uri de-ale lui DJ Krush, Wagon Christ, Rae & Christian, Up Bustle and Out şi alţi artişti. Pentru că nimănui nu-i păsa ce muzică pun, am fost obligat să fac mixuri la mine în dormitor şi să le ascult singur. Când un cocalar m-a rugat să mixez la party-ul lui de Revelion, am profitat imediat de şansă. (Ca să-i păstrez anonimă identitatea, o să-i spun Ralph). Bineînţeles, publicul lui Ralph nu era publicul potrivit, dar oportunitatea de a pune muzică pentru o audienţă captivă m-a aţâţat. Am ştiut că trebuie să-mi las pretenţiile acasă, aşa că am ales piese despre care eram sigur că toată lumea auzise. Se pare că până şi Tribe Called Quest şi Gang Starr erau prea ezoterice pentru ei.

Lăsând la o parte lipsa de entuziasm a mulţimii, m-am simţit ca un adevărat geniu când mixam primul set live din viaţa mea în echipamentul meu mov de DJ, în sufrageria fraierului ăstuia. Am adus bubbler-ul lui Bhai cu mine şi l-am pus lângă platane pe post de cutie pentru bacşişuri. Pe la începutul petrecerii câţiva oameni mi-au lăsat şi nişte marfă, iar bubbler-ul era mai popular decât setul meu. La un moment dat, cineva m-a întrebat dacă vreau să vin să fumez dintr-un bong uriaş, aşa că am pus o piesă mega-lungă şi m-am îndepărtat de platane. Când m-am întors la masă, o tipă îşi îndesa curul intr-unul dintre platane făcând acul să o ia razna. Am ţipat la ea. Dintr-o dată în camera s-a făcut linişte. M-am uitat frenetic în jur şi toţi puştii se adunaseră pe lângă masă. „Care dintre voi, muiştilor, mi-aţi luat bubbler-ul?” am întrebat. Toţi au ridicat din umeri.

Miezul nopţii a venit şi a trecut, nimeni nu mi-a apreciat muzica şi bubbler-ul nu era nicăieri la vedere. M-am întors în casa lui Ralph a doua zi şi l-am mai căutat, dar fară niciun rezultat. Fără prea multă speranţă, pur şi simplu l-am rugat pe Ralph să mă anunţe dacă apare vreodatî. I-am spus lui Bhai că l-am dezamăgit, iar el a mi-a răspuns cu bunătate şi înţelegere. În scurt timp, bubbler-ul era uitat.

Acum vreo doi ani, la aproape nouă ani de la incident, primesc pe Facebook un mesaj de la Ralph. Iată exact ce mi-a spus:

Hey Kid, ce mai faci. De multă vreme am vrut să-ţi trimit o cerere de prietenie, dar mă simt ca un ţăran pentru că demuuult ţi-ai lăsat la mine un aparat şi eu ţi l-am furat. Şi-apoi l-am spart. Oricum, întotdeauna am vrut sa-mi cer scuze pentru asta şi tot timpul am crezut că eşti super cool. Dacă eşti interesat, dă-mi un semn.

Deloc surprinzător, eram foarte puţin interesat să-i dau vreun semn lui Ralph. Flash-urile din trecut ale Facebook-ului vin rareori cu mărturisiri de furt. Cu toate astea, i-am scris înapoi că-i apreciez scuzele şi l-am întrebat ce-a mai făcut. Mi-a spus că locuieşte în acelaşi oraş şi că a fost arestat recent pentru posesie de marijuana. M-a întrebat dacă încă mai fac muzică.

Mai faci rap? Lumea îţi zice MC Durka Durka?

Da, după ce a recunoscut că a furat de la mine, Ralph mi-a pus o poreclă pentru musulmani pe care o învăţase de la Team America: World Police. În timp ce TA:WP este un teatru de păpuşi bestial, nu-mi place când unii îi folosesc glumele satirice pentru a stereotipiza oameni. Era amuzant dacă o spunea un prieten, dar Ralph nu era prietenul meu. Nu i-am mai răspuns, dar avea numărul meu de telefon. Ştiam că în curând trebuie să-i fac vânt puţin mai personal. O săptămână mai târziu, mi-a scris un mesaj în care zicea că e în oraş şi voia s-o ardem împreună. Nu i-am răspuns. M-a contactat din nou sa-mi spună că i-ar plăcea foarte mult dacă ar avea ocazia să se revanşeze pentru că mi-a furat bong-ul. Nu i-am răspuns. M-a întrebat dacă mă jignise în vreun fel. Nu i-am răspuns. Într-un final, Ralph mi-a spus că am fost de căcat şi că-l iau prea de sus. Totuşi, nu i-am răspuns. Pe cât îşi dorea el să forţeze acceptarea scuzelor, pe atât voiam eu să evit să am de-a face cu cineva care nu doar că a furat de la mine, dar mai avea şi un simţ al umorului iritant.

Bubbler-ul a venit şi a plecat din mâinile mele cu atât de mult timp în urmă încât abia îmi mai amintesc cum arăta, dar pe Ralph l-a bântuit. Asta păţeşti când îi furi cuiva pipa. Bineînţeles, a tras din ea şi s-a bucurat un pic, dar va ştii mereu în sine sa că nu era a lui. A spart-o, a renunţat la facultate, a fost arestat şi acum probabil o să facă  glume ciudate pentru tot restul vieţii lui.

Mi-a luat mai mult de un deceniu după ce am pierdut bubbler-ul, dar acum am cele mai faine bong-uri pe care le-am avut vreodată. Iar frumuseţile astea au numele meu scris pe ele, deci pot fi numai ale mele.

Mulţumesc lui Soul de la Bent Glass şi lui DJ de la A$AP Mob.

Traducere: Nico Leta

Anterior: Iarba și bunele maniere - Tripatul pe acid