Am descoperit sensul vieţii

Foto: ROK

Când avea vreo 15 ani, ERPS, cel mai cunoscut graffer oldschool de la noi, era doar unul din puștii ăia crescuți în țigănia Ferentariului, care avea nevoie de o justificare suficient de bună încât să-l salveze de la cele patru corijențe cu care se alegea an de an. Diferența dintre el și marea majoritate a pușlamalelor e că a avut mai multă curiozitate. Așa a observat desenele de pe pereți din filmele americane, care în mod clar nu erau făcute cu markerul. Și-a pus toți banii la bătaie pe câteva dintre primele spray-uri care se găseau la noi - de proveniență grecească, care se găseau doar în variantele roșii, verzi și negre - și s-a apucat să tageze toată școala, în timp ce maică-sa asista la o primă ședință cu părinții, în numele inculpatului Oprea George din catalogul clase a șaptea a unei oarecare școli generale de cartier.

Oprea George. OG. OGE. Așa au apărut ochii ăia răi cu gura aia cu care nu te pui care umpluseră tot orașul până să înceapă anii 2000. Puneți cap la cap toate clișeele posibile pentru genul ăsta de scenariu în care intră un amalgam de low-lifes și oameni răsăriți; droguri; combinații și alte chestii certate cu legea, adunate într-un context cât se poate de firesc. Cam de-acolo încep să se miște lucrurile.

După ce recent m-am întâlnit cu el pe stradă, m-am revăzut cu ERPS pentru o discuție mai lungă. Are cam la fel de mult sens cât are și viața în general, dar, până una-alta, nu e ca și când el ar fi omul care să trăiască după vreun plan. Ei bine, poate ar fi cazul să învățați și voi ceva din asta.

VICE: Data trecută când ne-am întâlnit începusei să-mi povestești despre numele tău și despre cum ești tu țigănos.

ERPS: Gipsy. Numele ăsta e ca o poreclă pusă de cineva. M-am născut într-o zonă a Bucureștiului cunoscută sub numele de Ferentari, într-o baracă de muncitori. În fine m-am mutat, dar n-ai cum să n-ai un vecin țigan. Când mă duceam la bunici la țară, aveam iepuri, găini, vacă - și ei în loc de vacă aveau malacă, iar eu credeam că laptele ăla e chiar negru. Mă gândeam că noi avem porumbei, ei au ciori. Noi avem albine, ei au muște. Ai mâncat vreodată miere de muște? Este de-acolo. Mierea țiganilor. Toate chestiile astea se leagă, știi. Doar că țiganii ăștia au crescut și ei în mentalitate între timp. Acum fumează și ei gigi, vorbesc altfel, cu: ce tare, caterincă, gen, știi? Și-au început să existe connections-connections. Și străinii care au venit la noi în țară, m-au văzut pe mine mai junkist și nebun și, pentru că le era frică de țigani, îmi ziceau: “Ah, you are gipsy, man. You are fucking crazy”. După un timp, din ‘97 mi-am pus ERPS. Earepes 2000. E funny să mă joc cu numele. Știi, cum erau poreclele în cartier: unuia îi zicea Slabu, și el de fapt era gras. “Da’ de ce-i zice la ăsta Slabu?” “Păi era slab înainte”. “Păi acu nu vezi că e gras? De ce-i mai ziceți așa?” Sau ceva de genul.

Are sens. Oricum tu vii dintre blocuri.

Eh, ne-am mutat noi din Ferentari pe Tunsu Petre la un moment dat. Dacă intri acolo te sperii. Să vezi acolo ce blocuri și ce frumos e, o bijuterie. Chiar aș vrea să recondiționez niște blocuri, cu ceva primării, să fie ca la Berlin, un centru din ăla al artiștilor.

Noi avem toate blocurile gay. Ce, nu-ți plac?

Nu, nu-mi plac deloc. Ar trebui să dea liber, să venim și noi cu idei noi. Dar ei sunt încă comuniști în mentalitate, n-o să ne lase - că nu-i bine, nu-i frumos.

Apropo de asta, când ai desenat ultima dată?

Cred că mai mult m-am distrat. Eram în zona Unirii, pe la tribunal, unde nu e nimic, e un ghetou care ține până la fostul Connex. Mă gândesc că acum vreau să desenez ceva cu niște baloane mari, cu-n fir și-un plic, care să se-nalțe spre cer. Să umplu cu ele Bucureștiul, că vine 2012. Pe plicul purtat de baloanele pe care o să scrie SPRE RAI. Invers o să vină IAR ERPS.

Crezi în chestiile astea?

Păi, da. De asta mi-am pus după OGE Earepes, prin 2000. Credeam în asta. Am citit Biblia de câteva ori, psalmii și Apocalipsa după Ioan și multe chestii d-astea.

N-aș fi zis că ești credincios. Mergi și la biserică?

Da, sunt. Nu merg la biserică, dar nu cred că nu e noapte să nu spun o rugăciune, să nu mă rog pentru persoanele pe care le-am întâlnit în ziua aia, sau pentru cele pe care le am pe suflet, în inimă sau în cap, prin pat, prin dulap. Mai e și vorba aia că pula nu știe carte - și sunt unii care fut orice deșălată, orice destrămată, orice bulversată de viață așa. Eu îmi aleg un anumit tip de fată. Sunt mai mult cu iubirea. Cred că asta e cea mai mare putere din lume. Cred că de asta suntem și făcuți și de asta crește planeta asta cu noi. Câteodată mă crucesc când mă trezesc pe undeva pe la etajul nouă și patul meu stă acolo, într-o anumită legătură cu pământul. Și mă gândesc la bășinoși din ăia care zic: “Ah, eu am fost în Dubai și am stat la etajul 35 și ce tare se vedea”. Da, se vede tare, dar asta nu înseamnă că tu ești Dumnezeu față de ceilalți de jos. Mie de-aia îmi place să fiu mai underground, măcar când vine apocalipsa știu cine se va duce sus. Majoritatea au foarte multe păcate, din punct de vedere spiritual, și o să fie una cu blocurile de ciment.

Și tu n-ai.

Ba da. Dar cred că încerc să nu fac multe greșeli. Nu știu, încerc să mă mulțumesc cu ceva, cu puțin, știi. Mulți zic că sunt credincioși se duc să se spovedească la biserică sau dorm cu iconița. Dar au o viață atât de anostă pe dinafară, varză și de căcat, încât ei nici nu-și dau seama. Cred că ei sunt ăia care trăiesc normal. Dar au ochelari de cal, privesc în față și atât. Eu am ochi și la spate, și în frunte.

Asta nu te face să te gândești că religia a fost inventată ca un mijloc de controlare a maselor?

Ba da, s-ar putea să fie. Dar uite, cum a zis și Bob Marley, se va naște un Iisus. O să fie un om care va răspândi iubirea și chestia asta bună, așa cum sunt acuma atâți ambasadori. Dar n-o să fie un Iisus cu numele de Iisus. Mămicile și bunicile noastre se roagă și se duc la moaște. Ai văzut câtă îmbulzeală e când se dă apă sfințită? Se-mping babele alea, leșină pe-acolo. Și mi-e milă, eu nu m-aș duce. Apă sfințită e peste tot. E sfințită prin noi. Cred că aseară am visat că a mers unu pe apă. Serios. Și mă uitam la el, după care am vrut să găsesc și eu drumul ăla. Chiar a fost tare. Îmi place să mă pierd mult în lumea viselor.

Aha. Dar cum ar zice mamele și bunicile noastre, care-i scopul tău în viață?

Cred că unii nici acum nu se bucură de adevărata chestie. Chiar dacă au trăit în nu știu ce cartiere șmechere. Eu îi întâlnesc acum, și-mi zic: “Uau, cum desenezi, ce tare! Uau, ce tare că o arzi cu toți - pot s-o ard și eu cu tine?” Știi, anturaj cu japca. Mai profit și eu de pe seama lor. De-abia acum am descoperit ce fac: PR in the street. Eu Reprezint Publicul Stradal: ERPS. Aș putea să le trag cum vreau eu pe sfoară. Eu trag sforile în țară, știi. Dacă vreau. Dacă vreau pot să devin și președinte.

Bine că mi-ai spus, să-mi pregătesc buletinul de vot.

Haha. Când sunt alegerile m-am gândit să-mi fac multe afișe fake. Cred că o să mă dea ăștia în judecată sau ceva. Dar eu nu o să lipesc peste afișele lor, o să lipesc lângă. O să fac cumva să mă aleagă lumea. Și îmi fac pe Facebook campanie.

Nu zău.

Păi aș putea să schimb ceva în țara asta, să știi, decât să schimbe ăștia. Că țigani d-ăștia de-ai mei din Chitila s-au băgat în partide și acum nu-mi ziceau: “Ah, nu vii la mare? Ne dă partidul la Costinești masă, cazare”. Păi, partidul ăsta dă doar leul sau și G-ul? Folosesc oameni ca să-și ducă ei intențiile mai departe, mult mai sus. Vara asta s-au înmulțit iarăși greierii și fraierii. Țânțarii - nu mai zic, sug tot ce prind.

Iar graff-ul în București e tot anturaj cu de-a japca?

Prima oară când a început faza asta, era prin 2001 când toți grafferii erau supărați pe mine, că eu mai veneam la ei cu tocilari, băieți de bani gata, care se apucau de desenat. Graff-ul ăsta îți schimbă viața. Mulți desenează doar așa, la ha-ha-ha, și devin street artiști ca să-i vadă ta-su că nu taie frunză la câini. Numele proștilor pe toate gardurile. Și le schimbă și desenează tot felul de prostii. Mulți n-au o personalitate, n-au un caracter. Desenează toți la fel, da’ desenează. Da’ unu parcă e mai răsărit. Și când mergi pe stradă trebuie să ai și ambiție, și tupeu, tre’ să fii vigilent, să te uiți după poliție. Eu nu mă mai uit după nimic. Așa că mai țipă unu’ după mine și-i răspund: “Ce-i mă? Ia vino-ncoa”. Comunicarea e mama bază. Sunt perioade și perioade - că tot te gândești că n-ai cum, că trebuie să ai un al tău tot. O să-l obțin, o să muncesc, o să-mi iau chestii și după aia mă spânzur. După un plic d-ăla de legale mă purific. Ca și Carfof, care s-a spânzurat la Rebirth, anul trecut.

Am auzit de el. Cine era personajul?

N-avea nicio treabă. Știi, ăștia-s genul ăla de oameni care se spânzură. Bine, și eu am de gând să mă sinucid și să mor dintr-o dată cumplit, subit sau grăbit cumva. Știi, când te gândești la 2Pac te gândești la el cu fața aia. Când te gândești la Bin Laden că a murit îl vezi cu barbă mare, bătrân și terorist. Eu când se gândește lumea la Erps aș vrea să rămân ăla mai tinerel așa. Ăla e el. Nu să fiu boșorog la 75 de ani. Și acum mi se spune că sunt prea bătrân și prea oldschool, că m-am apucat parcă prea repede. Am trecut prin multe chestii și m-am plictisit de viață și încerc să descopăr. Știi, trebuie să treci prin iad ca să-nțelegi paradisul.

Nu ți s-ar părea un păcat dacă te-ai sinucide?

Ăștia care zic că n-ai voie să te sinucizi sunt niște egoiști care țin cu dinții de viață. La păcate se duc și se-nchină de trei ori și apoi înjură de cinci ori. Păi trebuie să ai un echilibru în viață - dacă vrei să fii bun, atunci fii bun. Eu învățam copii de la un centru din Rahova, LaBomba, nu-profit, nu-nimic, pro-bono. Erau vreo 20-30. Adică trebuie să lași ceva în urma ta.

Deci în 2012 nu se termină lumea.

Mă eu mi-aș dori din inimă să se întâmple ceva în 2012. Nu că nu mai suport, dar mă plictisesc. Când se-ntâmplă ceva toată lumea e altfel, receptivă. Acum toți zic: “N-avem bani, da n-avem baani”. În morții lor de bani! Poți să faci sex și fără bani. Poți să faci și alte lucruri. Dar te simți happy. Noi suntem noua generație șmecheră care gândește mai bine decât ăia oldschool și care chiar așteptăm tot un fraier pe lângă noi să vină. Îmi place să joc multe roluri d-astea. În 2004 la cum arătam nu mă știa nimeni. Și haina te face - pentru ei. Pentru mine nu face nimic. Dar dacă ai școala vieții poți să-i citești în ochi, cum să-l iei și cum să-i vorbești. Ai de învățat ceva la orice pas.

Dar dacă e să discutăm apocaliptic, crezi că după ce-o să dispari tu o să dispară și toți cocalarii?

Eh, na. Asta-i așa o joacă de-a noastră ca să avem și noi boală pe cineva. Eu am prieteni de toate felurile și acum îi combin între ei. La început nu se suportă și după câteva ore: “Mamă, ce tari sunt!” Și după aia vezi că se-ntâlnesc ei între ei, nici nu te mai sună. Connections-connections. Țiganii își lasă copiii în stradă de mici. Așa am fost și eu, nomad. Și planeta asta ar trebui văzută peste tot - nu dacă ai bani și anturajul perfect. Te plimbi oricând, frate, dacă ai ocazia. Alții stau aici în țară și fac numai bani și n-au văzut nimic. Sunt multe de văzut, chiar multe. Trebuie să știi să dai energie pozitivă, o mănânci și pe aia negativă, te saturi un pic. Unii cred că trebuie să te distrezi și nu trebuie să auzi de nimic negativ că așa-i viața trebuie să te distrezi - și stai și te gândești, păi ăla e binele adevărat? Eu știu că binele adevărat e să-ți ajuți aproapele - să fii lângă el, să-i mai dai un sfat. Vrei să fii mai bun decât țiganul ăla? Învață-l ceva, frate. Ah, n-ai timp, n-ai puterea? Înseamnă că ești sclav. Scalvul sistemului. Înseamnă că ești un pion acolo.

Eh, te tachinam și eu. Dar până la urmă, îmi povestești puțin de ce vrei să faci acum, până-n apocalipsă?

Toți mă-ntreabă și pe net, copii din ăștia mai mici: “Uau, tu ești adevăratul? Tu ești originalul?” Da, OGE - Original Gipsy Erps, haha. Eu le spun: “Băi, eu sunt un om simplu ca și voi. Și am avut ambiție, și încă am, acum mi-o canalizez în alte direcții”. Acum aș vrea să fac și o cartea despre graffiti-ul românesc, că nu s-a făcut nimic. M-aș apuca și de muzică, m-aș apuca un pic de sală, m-aș apuca să fiu tatuat d-ăla rău. Știi, genul ăla. Chiar o să mă fac, o să vezi. Eu ce îmi pun în cap aia fac - și chiar țin foarte mult la visele mele. Am încredere: chiar dacă nu trăiesc cum sunt eu acuma și tot am noroc. Știu asta și ai mei, că le mai plătesc gazele, lumina - și ei muncesc, și eu nu muncesc.

Cânți?

Nu, nu cânt. Cânt singur mai mult în capul meu. Sunt foarte gânditor. Așa sunt de fel. Am mai trecut printr-o decepție-depresie cu dragostea. Eu sunt genul ăla, romantic, știi.

Minți!

Nuuu, să mor eu, chiar așa sunt. Dar oricum, eu dacă m-aș apuca de cântat aș face numai clipuri, n-aș face concerte. Nu știu dacă cum e prietenul ăsta al meu Raku, care după ce a fost solo, cu Morometzii și-n Zale, a băgat și din alea comerciale, și acum cântă despre cum să ținem planeta. Eu cu Raku avem numai conversații din astea interstelare, cosmice, universale, cu Doamne-Doamne și multe chestii. Oricum majoritatea sunt foarte credincioși. După ketamină și alea, acuma e cu Doamne-Doamne, cu chestii multe.

De la ketamină?

Mă, nu cred că e de la ketamină. E de la viață, când trăiești foarte multe. Alții de aia nu le-ncearcă: “Eu mă duc la birou, eu fac aia, eu fac aialaltă”. Oricum nu sunt mulțumiți cu nimica și au o clasă socială doar în capul lor, și privesc lucrurile doar dintr-un anumit punct de vedere și îi compară pe alții că sunt nu-știu-cum. Eu sunt altfel. Poți să mă vezi și la Kristal, îmbrăcat frumos, de fițe, și la de-alea proaste. Îmi place să fiu și să exist oriunde, nu doar într-un loc anume, într-o anumită clasă socială, cu anumiți oameni.