Asemănătoare cu instalațiile făcute din recipiente de plastic ale lui Choi Jeong Hwa , aceste lustre ne arată ce poate face artistul Jean Shin din New York când vrea să transforme gunoaie în artă. De la umbrele stricate la discuri de vinil Shin poate transforma orice formă de gunoi într-o comoară a sculpturii. Prin munca ei explorează relația între abstractizare și reprezentare, îți dă furnicături pe creier și te provoacă la comentarii pe seama mediului social actual – toate viciile, nevrozele și obsesiile noastre. Mai jos aveți două dintre sculpturile ei, Chemical Balance și TEXTile.
Chemical Balance
Coborând din tavan și ridicându-se din podea, diverse tuburi de medicamente lipite unele de altele radiază o lumină euforică și somnolentă. Sculpturile astea imense fac un atac subtil la adresa profitabilei industrii farmateutice, punând accent pe tendința actuală de a diagnostica, prescrie și consuma în exces medicamente. Și, având în vedere seceta de Adderall din New York, problema cu dependența noastră de medicamente este mai actuală ca niciodată.
TEXTile
Printr-un joc de cuvinte putem spune că această sculptură pune ’’textul’’ în ’’textilă’’. Mii de tastaturi reciclate au fost îmbinate pentru a purta împreună cu artista un dialog pe însăși construcția artei. Fiind o formă de documentare a propriei existențe, această sculptură este și o conversație perpetuă. Folosind primele trei rânduri ale tastaturii, vizitatorii își pot scrie propriile mesaje pe această textilă. Acestea devin o parte integrală a sculpturii, ele fiind proiectate pe cealaltă parte a tastaturii. Sculptura interactivă atrage atenția asupra excesului de comunicare virtuală prin forme precum e-mailul și sms-urile, dar , în același timp, ea încorporează senzația tactilăr inerentă limbajului în scris.
Traducere: Mihai Popescu