Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Muzică

De ce ne face fericiți muzica tristă

Dacă mă-ntrebi pe mine, cu cât era mai deprimat și mai distrus emoțional artistul când a compus cântecul, cu atât mai bine.

de Meghan Neal
16 Iulie 2013, 12:01pm

Cântecele triste sunt cele mai bune cântece. Dacă mă-ntrebi pe mine, cu cât era mai deprimat și mai distrus emoțional artistul când a compus cântecul, cu atât mai bine. Și nu sunt singura care crede asta. În general, oamenilor le place muzica tristă pe cât de mult le displace să fie triști, ceea ce nu poate duce decât la o singură concluzie: Muzica tristă nu ne face neapărat să ne simțim triști.

Muzicologii studiază paradoxul ăsta de ani de zile, iar noile cercetări confirmă bănuiala experților, și anume, că muzica tristă evocă în egală măsură emoții plăcute și emoții negative.

O echipă de cercetători de la Universitatea de Artă din Tokyo a pus unui grup de voluntari să asculte atât muzică tristă cât și muzică veselă și le-a măsurat reacțiile bazându-se pe 44 sentimente specifice. Rezultatele, publicate recent în revista Frontierele Psihologiei, a descoperit că piesele triste le treziseră participanților emoții foarte complexe, dintre care multe pozitive.

Deci cercetările întăresc ceea ce iubitorii de muzică știau deja: că ne simțim foarte bine, chiar grozav, atunci când ascultăm muzică tristă. De ce? Pentru că e artă, nu viața reală.

Sentimentele evocate de lucrările de artă nu sunt emoții directe din lumea reală, ci estetice, a descoperit studiul. Există o diferență între emoțiile pe care le percepem și cele pe care le simțim. Știm, rațional, că un cântec în acorduri minore e trist, dar asta nu înseamnă că și simțim asta.

Așa se explică de ce majoritatea fanilor nu cad în groapa disperării atunci când ascultă un album Elliott Smith. Dar mai există un truism în legătură cu muzica tristă: că îi face pe oameni să se simtă mai bine atunci când sunt triști.

Cercetătorii au observat și acest fenomen. Au aflat că experimentarea tristeții prin artă – oamenilor le plac și filmele triste, piesele de teatru triste, romanele triste – poate fi plăcută pentru că e un mediu bun de a te elibera de această emoție. Artistul e cel cu inima frântă, nu ascultătorul. Ascultătorul simte compasiune pentru el prin muzică.

„Emoția experimentată prin muzică nu are efect negativ și nu reprezintă un pericol direct, spre deosebire de emoția trăită în viața de zi cu zi,” au scris cercetătorii. „Dacă suferim de emoții neplăcute în viața de zi cu zi, muzica tristă poate ajuta la ameliorarea emoțiilor negative.”

Au notat că acest lucru nu e întotdeauna valabil. Uneori, cântecele triste evocă o amintire personală care dă naștere unui sentiment neplăcut real, cum ar fi dragostea pierdută sau moartea – așa cum ați aflat cu toții când ați izbucnit pe neaștepate în lacrimi la auzul unui anumit vers cunoscut.

Dar asta poate fi și un lucru bun. Cântecele triste pot fi un mod de a te bucura de voluptatea tristeții, în loc s-o reprimi. (Sau să bei ca să uiți de ea). Cred că toți ne-am revenit la un moment dat în urma unei despărțiri după ce am descoperit un cântec care rezonează cu experiența noastră și l-am ascultat pe repeat. Se pare că nu e o nebunie, e ceva rezonabil, dovedit științific.

Studii anterioare au arătat și că muzica tristă poate evoca sentimente pozitive, precum nostalgie și liniște, mai ales pentru oamenii empatici – „care au reacții puternice la experiențele altora.”

Motivul care ne face să iubim cântecele triste ar putea fi un truism vechi de când lumea: tristețea adoră să aibă companie.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi Muzica schimbă modul în care creierul tău percepe realitatea

Tagged:
Vice Blog
emotii
empatie
tristete
cercetari
muzica trista
muzica vesela
melomani