Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Primăvara a venit timpuriu anul acesta în Bosnia

În Bosnia, cetățenii din toate etniile s-au unit împotriva guvernului și e pe cale să renască sloganul generalului Tito: Unitate și Frăție.

de A.M Gittlitz
19 Februarie 2014, 3:27pm


Palatul prezidențial din Sarajevo incendiat în data de 7 februarie 2014. Fotografii de Minel Abaz.

Furia oamenilor a erupt în orașul industrial bosniac Tuzla acum două săptămâni după închiderea fabricii de mobilă, una dintre cele zece companii care au dat faliment după ce guvernul a privatizat multe industrii în ultimii câțiva ani. Coaliții de muncitori, studenți, pensionari și alți cetățeni au început să marșeze, să strige împotriva politicienilor, să se ciocnească cu poliția și să distrugă clădirile guvernamentale.

Bosnia și Herzegovina, pe scurt BiH, a avut parte, în scurta ei istorie, de puține perioade de creștere economică. Iar cum rata de șomaj stagnează la 44 de procente de ani de zile (57 de procente dacă vorbim de persoanele tinere), nemulțumirea oamenilor a dat pe-afară.

În timp ce imaginile cu furia protestatarilor și brutalitatea poliției au umplut internetul, protestele au cuprins toată țara. Pe 7 februarie, sute de oameni au înconjurat Palatul Prezidențial din capitala orașului Sarajevo și i-au dat foc. În toată țara au avut loc proteste diferite ca mărime și intensitate – inclusiv în Banja Luka în Republica Sprska – ceea ce e mare lucru, pentru că populația sârbă de acolo e de obicei în conflict cu croații și bosniecii.

Sâmbăta trecută, Al Jazeera a raportat 300 de persoane rănite – în principal în Sarajevo, unde a apărut un videoclip în care poliția împingea zeci de protestatari peste un dig, într-un râu.

S-au format mai multe grupuri informale de protest, printre care UDAR și Revolt, care au ajutat la organizarea protestelor și au înființat consilii cetățenești cunoscute drept plenum-uri. Cerințele stabilite în urma acestor întâlniri nu sunt încă foarte clare, dar majoritatea cer demisia politicienilor, scăderea salariilor lor și creșterea fondurilor de servicii pentru muncitori și șomeri.

Mai mulți politicieni regionali, printre care și prim-ministrul de canton din Sarajevo, și-au dat demisia. Alții au fugit din țară. Un sondaj recent arată că 88 de procente din populația celor trei țări sunt de acord cu protestul – o cifră surprinzătoare, având în vedere tensiunea inter-etnică ce caracterizează națiunea divizată de când aceasta a renăscut din cenușele statului multi-etnic Iugoslavia.

Filosoful sloven Slavoj Žižek a scris în Guardian că nu e doar începutul primăverii bosniace, ci că își imaginează și o renaștere balcanică a sloganului generalului Tito pentru statul socialist iugoslav - „Unitate și Frăție”.

Dar oare protestele chiar au la bază o conștiință de clasă anti-naționalistă, așa cum sperăm? Sau sunt doar o supapă prin care tineretul din BiH își exprimă frustrările? Am stat de vorbă cu Minel abaz, un student activist și organizator al protestelor din Sarajevo, ca să aflăm.

VICE: Povestește-ne puțin despre perspectiva ta asupra protestelor. Cum au început, care au fost momentele decisive și încotro se îndreaptă?
Minel Abaz: Au început la fel ca orice alte proteste ale muncitorilor care au avut loc după războiul bosniac din anii '90, așa că nimeni nu se aștepta că vor deveni atât de mari și vor primi sprijin de la atâția cetățeni.

Și apoi a fost cel mai crucial moment, când guvernul (mai ales în Tuzla) a trimis peste muncitori și cetățeni forțele speciale ale poliției care au atacat cu brutalitate protestatarii, moment care a stârnit și încă stârnește proteste în Tuzla, Sarajevo, Mostar, Zenica și Bihac, care s-au încheiat cu violențe și cu incendierea instituțiilor guvernamentale.

Acum am observat că protestele se îndreaptă spre solidaritate și trec peste factorii etnici din clasele de jos și, sper eu, cer mai multă dreptate economică și socială.

Care e atmosfera în Sarajevo?
A fost ceva mai liniștit în ultima vreme. Au trecut câteva zile de la confruntările violente, dar oamenii sunt în continuare în stradă, zi de zi, și cer o viață mai bună și o societate mai egală. Unele orașe, precum Tuzla, au inițiat deja un fel de guvern al poporului, în afara partidelor politice parlamentare, constituite din muncitori, studenți, academicieni. Țin câte un plenum democratic în fiecare zi.

Încercăm să facem ceva similar și în Sarajevo. Prim ministrul și întreg cantonul Sarajevo și-a dat demisia și e foarte important să oferim o alternativă. Pe 12 februarie, am avut prima sesiune plenară cu 500 până la 1 000 de persoane, dar cererile noastre nu au fost adoptate în unanimitate.

Am văzut filmări cu polițiști care împingeau protestatarii într-un canal și clădiri ale guvernului incendiate. Poți să-mi descrii evenimentele acestea?
Am un prieten care a fost împins peste dig. M-am întâlnit cu el acum câteva ore. Are un picior rupt, dar în rest e ok.

Și bineînțeles că am văzut clădiri incendiate, am fost acolo. S-a întâmplat vinerea trecută. Protestele au început pe la ora 1 p.m. Ciocnirile cu poliția au avut loc patruzeci și cinci de minute mai târziu și jandarmii au reușit să ne împingă departe de clădirile guvernamentale. După ce au așteptat o vreme, oamenii s-au adunat și s-au repezit înspre polițiști. La ora 2:50, clădirea a fost incendiată.

Ai menționat că ești implicat în antifascism. Există un sector de dreapta sau fascist în proteste?
N-am văzut fasciști, dar am văzut destui patrioți și naționaliști. Nimeni nu a luat măsuri împotriva lor pentru că protestau la fel ca toți ceilalți. Nu au strigat mesaje naționaliste, ci doar împotriva guvernului și împotriva jandarmeriei.

Ai zice că e începutul unei revoluții?
Revoluții? Nu știu. Așa a început, pentru că toată furia a explodat într-o singură zi. Dar nu cred că va fi o revoluție, pentru că muncitorii și cetățenii sunt încă dezorganizați și dezorientați din punct de vedere ideologic.

Are legătura revolta din BiH cu ce se întâmplă în Ucraina? Sau cu ce s-a întâmplat anul trecut în Turcia, Grecia și Slovenia? Sau cu ce s-a întâmplat în Orientul Mijlociu în timpul Primăverii arabe? Cum crezi că se potrivește în contextul global?
N-aș zice că are legătură cu protestele din Ucraina, pentru că acelea au legătură cu fractura dinre UE și Rusia. Dar are legătură cu protestele din Turcia și Grecia, și chiar cu cele din Slovenia și Egipt. Aș zice că cel mai similare sunt cu protestele din Turcia, pentru că mai multe sectoare ale populației – clasa de jos, muncitori, studenți, pensionari, veterani de război – s-au reunit împotriva nedreptății unui guvern corupt. Deși nu există cereri clare încă, se observă o stratificare adâncă, antagonisme sociale.

Așa cum a spus Žižek și cum s-a întâmplat în Turcia – chiar dacă protestele și-au pierdut treptat intensitatea – va rămâne o scânteie de speranță, pentru că oamenii și-au pierdut încrederea în sistem și în instituțiile sistemului și pentru că aceste proteste pot fi o oportunitate bună pentru a depăși diviziunile etno-naționale și pentru a întări conștiința de clasă.

Unii observatori, printre care Lily Lynch și Žižek, au remarcat cu entuziasm un caracter anti-naționalist și pro-muncitoresc al protestelor care a spulberat diviziunile etnice încurajate de lideri și de UE. Ți se par valide aceste afirmații?
Da, bineînțeles. Asta e principala cauză a protestului, un ideal pro-muncitoresc, care s-a simțit și în alte orașe. Cum a notat profesorul Asim Mujkic, revolta a început în fostele orașe industriale precum Tuzla – pentru că în zonele astea s-au simțit cel mai tare consecințele privatizării.

Pe lângă această dominantă pro-muncitorească a protestelor, muncitorii și alți cetățeni s-au unit și împotriva brutalității poliției și împotriva elitelor care, sub pretextul naționalismului, jefuiesc și privatizează totul de douăzeci de ani încoace.

După douăzeci de ani, muncitorii și celelalte categorii sociale s-au trezit, sunt furioși și se revoltă împotriva elitei naționaliste capitaliste și a întregului sistem.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Tagged:
NATIONALISM
SLAVOJ ZIZEK
Βοσνία
proteste
politie
Vice Blog
interviú
revolta
Iugoslavia
muncitori
primavara bosniaca
brutalitate