Iarba şi Bunele Maniere - Hans, fumătorul snob

Imagine via

Deși am devenit mai selectiv cu iarba pe care o fumez, am evitat intens să devin un snob în ce privește iarba. Cu toții am cunoscut pe cineva care îți taie tot cheful de fumat cu părerile lui de cunoscător al ierbii. Nimeni nu-l place pe tipul ăsta, dar în adâncul nostru, vrem să fim și noi șmecheri ca el. Primul meu prieten de genul ăsta era un tip gras cu rasta. Să-i spunem Hans. În primul an de facultate, Hans era regele ierbii din cămin. Aveam norocul să locuiesc pe același palier cu el. Când Hans nu era la cursuri, își petrecea timpul baricadat în cameră unde fuma iarbă pe fereastră printr-un sistem de ventilatoare cunoscut sub denumirea de vortex. Toți aveam vortexuri în cameră, dar sistemul de ventilație al lui Hans era cel mai bun – la fel era și iarba lui, pipele și orice alt instrument implicat în operațiunea de fumat iarbă. Își alegea prietenii invitându-i în cameră la fumat. În primele două săptămâni de școală am apucat să mă pun bine cu el. În prima zi în care am intrat vesel în camera lui ca să-l salut, ca un bun vecin, nu-i cunoșteam regulile, așa că prezența mea l-a iritat. Dar după ce am identificat toate posterele de pe pereți și am stat de vorbă despre preferințele noastre muzicale comune, Hans a devenit mai deschis față de mine. Am știut imediat că vom fi prieteni buni. Dar nu știam pe atunci că vremurile bune se vor duce pe apa Sâmbetei.

Data viitoare când am trecut pe la Hans, am adus niște CD-uri ca să facem schimb de muzici. Mi-a dat mai multe chestii decât îi adusesem eu, dar de fiecare dată când îmi înmâna un disc nou, simțea nevoia să-și manifeste disprețul față de cunoștințele mele muzicale limitate. „Pe bune, n-ai auzit de X, Y, Z?” întreba de fiecare dată. „Trebuie să-i asculți neapărat. Nu-mi vine să cred că nu-i știi.” Nu mă deranja că îmi ținea discursuri despre iarbă – era clar că avea iarbă mai bună decât mine – dar comentariile pe care le făcea despre gusturile mele muzicale mă enervau tot mai tare. Totuși, își își echilibra aroganța cu dorința de a mă lumina și pe mine, așa că am continuat s-o ard cu el, să facem schimb de muzici și să fumăm iarbă din bongul lui minunat. Unii dintre prietenii mei de pe același palier s-au împrietenit și ei cu Hans și, treptat, Hans a devenit parte din gașca noastră – asta până când a început să-i considere pe unii dintre noi dușmani.

Mai întâi, Hans l-a pus pe Bol pe lista lui neagră. Într-o zi, în timp ce stăteam toți pe hol, în fața camerei lui Hans, Bol a tras o flegmă pe podea. A fost nașpa din partea lui, într-adevăr, dar având în vedere că locuiam cu o grămadă de alți tipi care trăiau ca animalele, nu era de neiertat să scuipi pe jos – toți eram destul de dezordonați în căminul ăla. Dar Hans nu privea lucrurile cu atâta indulgență. În secunda în care Bol a scuipat pe jos, Hans a devenit foarte tăcut. Gașca n-a observat chestia asta pentru că Hans era mereu mai înfumurat ca noi, dar în ziua următoare când Bol a trecut pe la el, Hans nu l-a lăsat să intre. Simpatia pe care o aveam față de Bol nu era de ajuns ca să ne oprească să fumăm cu Hans, așa că am trecut peste faza asta și am continuat să mergem pe la Hans. Nu ne-am dat seama că lista lui neagră era în continuare deschisă.

În timp ce cercul de încredere al lui Hans se tot micșora, eu mă credeam în siguranță, dar și eu am reușit să stric prietenia noastră. L-am sunat pe Hans când era în cameră și l-am întrebat dacă avea iarbă de vânzare. Hans a închis, a ieșit din cameră, m-a găsit în curte și mi-a spus că sunt „retardat”. Deși fusese o idee proastă să-l sun pe Hans când puteam merge direct la el în cameră, am protestat că era prea sever și exagera, ceea ce l-a enervat și mai tare. După ce mi-am cerut scuze, Hans m-a iertat, dar iertarea nu mai conta – deja prietenia noastră o luase în jos.

Am comis a doua ofensă pe când încercam să-l recâștig pe Hans. Era o perioadă în care iarba se găsea greu și chiar și Hans era afectat de criza asta. Toți eram destul de disperați și eu am recurs la un contact pe care îl aveam dintr-un băruleț slinos din North Philly care nu le cerea buletinul minorilor. I-am spus lui Hans că mă duceam să iau iarbă și mi-a dat 50 de dolari să-i iau și lui. Amicul meu Marv era și el interesat, așa că a venit cu mine. Ne-am întâlnit cu cunoștința respectivă într-un colț întunecat la câteva străzi distanță de campus. Dacă îmi amintesc bine, sursa mea se numea Shred. Când am ajuns, shred stătea pe o bicicletă pe care probabil o furase de la un copil și tot butona la un telefon. După ce ne-am prezentat, Shred ne-a dat o dubioșenie care părea un fel de ciocolată rasă mucegăită. Nu mai văzusem iarbă așa de proastă în viața noastră. Când Shred l-a presat pe Marv să cumpere, Marv a refuzat. Shred s-a uitat la mine. M-a întrebat dacă am bani la min. M-am uitat la el și i-am văzut urma de cuțit de pe față. A început să devină agitat. S-a plâns că a trebuit să meargă o grămadă până la punctul de întâlnire, iar noi nu ne-am gândit să-i spunem că probabil mersese cu bicicleta. Panicat, i-am dat cei 50 de dolari ai lui Hans pentru iarba aia proastă.

Când ne-am întors, l-am găsit pe Hans așteptându-ne. A examinat iarba pe care i-o cumpărasem – părea că-i vine să vomite pe mine. În loc să mă exileze, Hans m-a lăsat să văd cum culege dintre semințe și tulpinițe câteva fragmente de iarbă și face un cui. Apoi am fumat mizeria aia împreună.

Am încercat să-i spun că iarba era o porcărie și că o cumpărasem doar pentru că mă speriase Shred, dar Hans n-a zis nimic în tot timpul cât am fumat. Durerea imensă de cap pe care mi-a dat-o cuiul ăla a fost ultimul lucru pe care l-am primit de la Hans. Din momentul acela i-am devenit dușman. Nu eram niciodată binevenit în prezența lui, iar ura lui a persistat de câte ori am încercat să-l recâștig de partea mea. Chiar și ani mai târziu, când locuiam cu un tovarăș, Sour Joe, Hans mi-a aruncat că n-o să fiu niciodată un drogoman așa de mare ca el. Și, sincer, are dreptate. Acum poate că am marfa necesară să intru în competiție cu el, dar dacă ideea jocului e să dovedești că ai mai multe cunoștințe decât ceilalți fumători de iarbă, n-am niciun chef să-l joc.

@ImYourKid

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Iarba şi Bunele Maniere - Bongurile bestiale ale lui T.Kid