Stau întins pe spate, mă uit la luminile din tavan și fac exerciții de respirație – genul de mișcări lente și liniștitoare pe care le fac viitoarele mămici. Am mintea golită de gânduri și mă simt pe jumătate la un curs de yoga, pe jumătate la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi.
E prima mea ședință la un centru de tratare a dependenței de tehnologie din vestul Londrei, spitalul Nightingale. Dacă simți nevoia compulsivă să-ți verifici telefonul sau să te uiți la filme porno pe internet, probabil faci și tu parte din acest club. Poate agrava depresia, cauzează insomnii, te face anxios și îți vine să te izolezi de societate, chiar dacă ești conectat la restul lumii 24 de ore din 24. La clinica Nightingale, ca să te ajute să scapi de aceste obiceiuri, medicii îți restartează programul de somn, regimul, viața sexuală – cam totul. Mi-au zis că, fără să-mi dau seama, holbatul la ecrane mi-a distrus viața.
Videos by VICE
Spitalul Nightingale a primit până acum o grămadă de persoane, de la celebrități la corporatiști și copii. Din nefericire pentru cei din generația click, dependența de tehnologie e viciul cu cea mai rapidă dezvoltare, după cercetările consultanților de la Nightingale. Un studiu al cercetătorilor din Hong Kong a raportat că șase procente din populația globului suferă de dependența de tehnologie, dar un consultant de la Nightingale mi-a spus că până la 70 de procente din populația marilor orașe din Marea Britanie suferă de asta fără să-și dea seama.
„Tratez CEO de la companii de IT care funcționează ca niște androizi – își tratează nevestele ca pe niște angajați, latră la copii”, mi-a zis fizioloaga și experta în somn Nerina Ramlakhan.„Nu au viață sexuală, nu au parte de intimitate. Nu fac mișcare, nu socializează, rezistă cu cafea, țigări și băuturi energizante. Sunt atât de conectați la dispozitivele lor încât nu-și fac timp să bea sau să mănânce.”
Groaznic, parcă vorbea despre mine. Sunt clar în tabăra dependenților de digital. În fiecare zi mă trezesc și verific pe telefon știrile, mailul, apoi Facebook și Twitter. Până la micul dejun, deja le mai verific odată. Iar ciclul continuă cât e ziua de lungă. Ajung la muncă. Îmi verific telefonul. Mă duc la budă. Îmi verific telefonul. Îmi verific telefonul până și în timp ce frate-miu și soția lui își spun jurămintele de căsătorie. Uneori o pun pe mama pe speaker ca să pot naviga fără scop pe site-uri. Iau telefonul și la duș uneori, să știu sigur că e lângă mine. Și nu mai vorbesc despre celelalte ore în care stau la laptop, cică în scopuri de muncă. De fapt, problema mea cu tehnologia e atât de gravă încât Ramlakhan mi-a zis că dacă ar fi s-o comparăm cu dependența de alcool, ar însemna să beau două sticle de vin în fiecare noapte.
Chestia nasoală e că îmi găsesc justificări pentru acest comportament prin faptul că toți colegii de muncă sunt la fel de rău ca mine. Deși mulți dintre noi avem nevoie de telefon la muncă, doctorii de la Nightingale spun că pentru unii a devenit un fel de cârjă. Dr. Richard Graham a înființat centrul de tratament acum cinci ani și a tratat deja peste trei sute de pacienți. Mi-a zis că telefoanele, tabletele și rețelele sociale ne dau un sentiment de entuziasm pe termen scurt de care devenim dependenți, la fel ca și drogurile. „Ne bucură când primim un like, un comentariu sau un mesaj. E incredibil de ușor să simți că ai nevoie de această gratificare instantă prin telefon sau laptop. De asta sunt atâția oameni care își verifică dispozitivele constant.”
***
Tratamentul la clinică nu e cum mă așteptam. Nu știu exact la ce mă așteptam, la oameni legați de pat ca să nu ajungă la telefoane? O zonă de joacă enormă fără tehnologie? De fapt, fiecare ședință decurge în camere liniștitoare zugrăvite în albastru deschis și te ajută să îmbrățișezi singurătatea și contemplarea și să-ți dai seama de ce te ascunzi de viață în spatele monitorului. Bineînțeles, n-ai voie să dai sms-uri sau să te uiți la meme-uri cu o privire goală/
Spitalul Nightingale nu mi-a permis să intervievez alți pacienți, dar am reușit să găsesc online o altă persoană dependentă de tehnologie care s-a tratat cu ajutorul doctorului și a unui psihiatru.
Hannah (nu e numele ei real), 33 de ani, are un fiu în vârstă de doi ani și locuiește în Londra. A avut și alte dependențe – fumat și droguri – dar nevoia de tehnologie a fost cel mai greu de controlat. Sunt o mamă singură cu copil și mă simt îngrozitor de singură tot timpul”, mi-a zis. „Nu am bani ca să fac alte activități distractive și nu pot pleca din casă din cauza copilului. Internetul, Facebook-ul, Twitter-ul și site-urile de shopping îmi distrăgeau atenția de la viața mea tristă. ”
În scurt timp, problemele i s-au agravat. „Mă simțeam bolnavă și vulnerabilă dacă nu aveam un dispozitiv în mână. Mă trezeam că sunt pe Facebook la 4 dimineața și mă întrebam ce dracu ‘ fac acolo. Dacă bebelușul plângea, mă enervam dacă mă întrerupea din cine știe ce activitate online. Când mi-am spart iPad-ul, am fost atât de furioasă încât m-am speriat de mine însămi și am căutat ajutor. Am luat somnifere, am făcut terapie și am renunțat la toate gadgeturile. Mi-am făcut abonament la bibliotecă la cinci luni după asta.”
***
Corporatiștii din Marea Britanie sunt atât de conectați la dispozitivele lor încât ajung să cheltuie sume mari de bani (25 000 de dolari) ca să scape de dependența de internet. În călătoria mea prin dependența de tehnologie, am aflat de tați respectabili – amenințați de soții cu divorțul – care însă mai păstrează un telefon în budă ca să nu intre în sevraj, de adolescenți cu dureri musculare mari din cauza sms-urilor și a jocurilor, de copii care nu vor să mănânce sau să doarmă fără să aibă un iPad lângă ei.
Ramlakhan spune că în prezent tratează de dependență de tehnologie persoane din toate categoriile sociale. A tratat și un fotbalist din echipa Chelsea care nu mai putea să doarmă din cauza dependenței. „Mi-a zis că avea probleme cu somnul înainte de un meci mare și se trezea noapte să se joace pe calculator doar pentru că nu putea dormi. Iar chestia asta îi afecta performanțele. După șase ședințe cu mine, a reușit să doarmă din nou normal. ”
Prietena mea e disperat ă de comportamentul meu, la fel ca și mine. Ca mulți alți britanici, petrec mai mult timp online decât în pat, lucru care afectează viața sexuală. Când intru în pat, mă mai uit la ecran la tot felul de tâmpenii sau sunt prea epuizat ca să mai pot face sex.
Apoi, dacă recurgi la filme porno, îți distrugi libidoul de tot. Terapeutul Robert Weiss, expert în probleme umane comportamentale la o clinică din California, mi-a zis că utilizarea tehnologiei îți ucide viața sexuală. Nu devenim dependenți de dispozitive în sine, cât de conținut și de sentimentul de conexiune. Dar există dovezi că asta poate afecta funcția sexuală. Unii dependenți de tehnologie, mai ales cei care folosesc pornografia online, au probleme cu erecția sau nu reușesc să ajungă la orgasm. ”
Din păcate pentru bărbații ca mine, tehnologia îți poate distruge libido-ul chiar dacă nu te uiți la filme porno online. Weiss spune că „bărbații sunt, în special, mai excitați de stimuli noi. De-a lungul timpului, partenera reală și se pare mai puțin interesantă și stimulantă decât cantitatea nesfârșită de conținut nou și palpitant de pe ecran și din capul lui.”
„În primă fază, trebuie să intri în pat mai devreme, fără să folosești niciun dispozitiv digital, mi-a zis Ramlakhan. Și, surpriză, ai mai multe șanse să faci sex dacă stai de vorbă cu partenerul sau pertenera. „Puțini oameni mai dorm într-un mediu fără tehnologie – fără laptopuri, fără ecrane sau telefoane la îndemână”, a zis ea. „Dacă îți verifici telefonul înainte de culcare sau citești ceva pe Kindle, cantitatea e lumină artificială îți poate întrerupe somnul. Practic, îți convingi creierul că e zi, când le dai ochilor atâta lumină. ”
***
Îmi caut involuntar telefonul cu mâna când mi se spune să mă întind pe podea și să respir două minute (serios, încearcă să te întinzi pe podea două minute, fără să te gândești la telefon sau la laptop, să vezi ce greu e). Ramakhlam mă calmează: „Asociază verificarea telefonului cu respirația. De câte ori simți nevoia să verifici un dispozitiv, respiră adânc și lasă aerul să-ți umple stomacul. ”
Îmi imaginez creierul ca un panou de comandă cu celule plictisite și înfometate, care încearcă să-mi convingă ochii să se uite la un ecran interesant. Acum că stau pe podea și-mi număr respirațiile, mă simt ok, dar cum o să fac asta la cină într-un restaurant sau în timpul ședințelor la birou? Mi se spune că va trebuie să-mi cresc conștiința și prezența. Cădem ușor în capcana telefonului pe care îl luăm peste ot. Uităm să fim cu adevărat prezenți – aici și acum. „Gândește-te: Chiar am nevoie să țin telefonul în mână? ”
Mi se spune să-mi încep drumul spre vindecare prin interdicția utilizării telefonului sau a tabletei în momentele cheie ale zilei – la micul dejun, la ședințe sau în timpul unui film sau emisiuni TV. Astfel, creierul se poate concentra pe un singur lucru o dată.
Am plecat din clinică după această primă ședință-test – n-am avut 25 000 de dolari pentru toată terapia – cu gândul că mi-e aproape imposibil să scap de anxietățile cauzate de tehnologie. Dacă vrei să te lași de fumat, poți evita fumătorii. Dar dacă vrei să scapi de tehnologie, unde te poți ascunde? Primul meu plan e să-mi cumpăr un ceas cu alarmă, ca să nu țin telefonul lângă pat în timpul nopții. Dar mai întâi să-mi verific Twitter-ul.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre dependență:
Consecințele îngrozitoare ale dependenței tale de internet
Bărbatul care vrea să-ți vindece dependența de internet
Am fǎcut testul dependenţei de Internet şi mi-a ieşit pozitiv