FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

O scurtă istorie a aparatelor de tras șuturi în fund

Au existat mai multe din astea în ultimul secol.

„Am nevoie de oameni cu un fund rezistent."

Așa suna un anunț din 2007, din San Clemente, California, al unui tip care căuta oameni pe care să-și testeze o nouă invenție.

„Rolul tău va fi să încasezi șuturi în fund cu mai multe tipuri de încălțăminte atașate de un dispozitiv rotativ."

Era o mașină de tras șuturi în cur.

Screenshot: Craigslist

Am dat peste creația ingenioasă a tipului în timp ce căutam mașini de tras șuturi în fund. Am început să fac asta după ce am auzit că, în ultimul secol, au fost patentate mai multe astfel de mașinării.

Publicitate

Patentul care mi-a stârnit curiozitatea e din 2004, pentru o mașinărie de tras șuturi în fund operată manual. Fusese depus de J. Reese Leavitt. Leavitt o descrie astfel:

„Utilizatorul stă pe banchetă cu posteriorul deasupra găurii. E ținut strâns cu o centură de siguranță. Sub gaură se află un mecanism cu o gheată atașată. Când utilizatorul sau operatorul trage maneta, gheata îl lovește în fund pe utilizator prin gaura din banchetă."

Citește și: Povestea francezului care a transformat un Logan într-o mașină electrică

La intensitate maximă, gheata atașată de aparat pătrunde prin gaură la o înălțime de zece centimetri, conform patentului.

Dar, după cum am menționat, Leavitt nu a fost primul inventator american care a venit cu ideea unei mașini care trage șuturi.

Cel mai timpuriu exemplu e un patent din 1900 al fraților Edmund și Ulysses De Moulin. Frații De Moulin și-au câștigat existența prin inventarea de dispozitive de făcut farse, precum un stropitor de apă care împroșca victima drept în față.

Citește și: Cum a fost la petrecerea de 88 de ani a celui mai mare inventator din lume

Mașinăria lor de tras șuturi e mult mai complicată decât invenția lui Leavitt, pentru că e făcută să arate ca un echipament pentru ridicat greutăți. Victima încearcă să ridice o greitate, dar nu face decât să se pocnească singur în fund. Erau vremuri mai simple.

În 1908, Ulysses De Moulin a patentat un aparat de tras șuturi în fund similar cu dispozitivul inițial făcut de el și fratele lui, dar scopul lui era combinat: „pentru ridicare de greutăți și pocnit la fund." Nu mai era doar un dispozitiv pentru amuzament în cluburile de bogătani.

Publicitate

Dar frații De Moulin au fost depășiți în același an de un alt inventator, Isaac Mamaux de Pittsburgh. Mamaux mai inventase un capsator în 1893 și o țâșnitoare pentru apă sfințită în 1896. Dar la începutul anilor 1900 a încercat să îmbunătățească mașinăria de stropit a fraților De Moulin.

Citește și: S-a descoperit un nou tratament pentru regenerarea auzului

Dispozitivul lui Mamaux arăta tot ca un aparat de sport, dar era mult mai înșelător. Dispozitivul fraților De Moulin avea în spate o paletă vizibilă pentru pocnit, în timp ce al lui Mamaux era mult mai discret. Stropea victima cu apă în față, în timp ce o lovea, simultan, în testicule și în fund. Cum am zis, vremurile erau mai simple pe atunci.

Screenshot: Biroul American de Patente/Isaac Mamaux

În comparație cu creațiile complexe ale fraților De Moulin și ale lui Mamaux, roboții de tras șuturi din vremurile noastre sunt mai cretine. Invenția lui Leavitt nu are scopul să le faci farse altora, ci să-și tragi singur șuturi în cur și să înduri.

O altă versiune tâmpită a acestui dispozitiv e cea a lui Joe W. Armstrong din 2000: aparatul de amuzament care lovește bucile utilizatorului. Aparatul lui Armstrong folosește o macara cu două brațe pentru mișcarea unei roți care are ghete atașate și lovește fundul utilizatorului.

Presupun că trebuie să ai un anumit fetiș pentru asta ca să încerci.

Screenshot: Biroul American de Patente/Joe W. Armstrong

Mai există și alte patente vechi pentru invenții asemănătoare, dar sunt de domeniul trecutului. Totuși, dacă o să cauți pe YouTube, o să vezi că industria aparatelor de tras șuturi n-a murit încă.

Publicitate

De ce?

Pentru că e amuzant, evident.

GIF: YouTube/scottchapin1

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia