​De ce și-a ucis o studentă la drept iubitul cu o supradoză de heroină

Într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a dat după ce a fost găsită vinovată de uciderea iubitului ei în 1997, Anu Singh a declarat pentru News.com.au că producătorii unui nou film despre ea nu s-au obosit s-o contacteze. Sotiris Dounoukos, regizorul filmului Joe Cinque's Consolation, neagă vehement acest lucru. Ne-a zis că Anu nu le-a răspuns niciodată la telefoane și e-mailuri, iar minciunile ei adaugă și mai multă dubioșenie la misterul care a tot crescut de când femeia l-a ucis pe Joe Cinque drogându-l cu rohypnol și apoi injectându-i forțat o doză mare de heroină în casa lor din Canberra.

Dacă ar fi să ținem cont de mărturia Helenei Garner din 2004, de la procesul lui Anu, studenta în vârstă de 25 de ani era o maestră a manipulării – privilegiată, îngâmfată, narcisistă. Anu își invita colegii la cină și îi informa pe toți, cu excepția lui Joe, că plănuia să se sinucidă și să-l ia și pe Joe cu ea. Își teroriza oaspeții să nu-i sufle un cuvânt lui Joe, să-i împrumute bani, să-i vândă heroină. Nu doar o dată, ci de două ori, după ce prima ei tentativă de a-l ucide pe Joe a eșuat.

Aproape două decenii mai târziu, într-o perioadă în care sănătatea mintală e privită altfel, mărturia lui Garner despre Anu Singh pare tăioasă. Noul film al lui Sotiris Dounoukos o abordează mai blând. Regizorul se întreabă în special de ce n-a făcut nimeni nimic ca s-o oprească pe această tânără care suferea în mod clar de tulburări mintale?

Dounoukos a fost chiar coleg de facultate cu Anu Singh. „Am fost în același an la Facultatea de Drept a Universității Naționale din Australia cu Anu Singh și multe dintre persoanele menționate în mărturia lui Helen despre cele petrecute", a zis el. „Chiar dacă ne cunoșteam toți, povestea e atât de incredibilă încât te întrebi cum de s-a putut întâmpla așa ceva. Vorbim de execuția cuiva – o viață care a fost ștearsă de pe fața pământului."

În filmul lui Dounoukos, lansat în Australia în data de 13 octombrie anul trecut, invitații la cină ai lui Anu nu sunt doar niște martori într-un tribunal – sunt personaje conturate, ființe umane care n-au acționat într-o situație în care majoritatea dintre noi speră s-o fi făcut, dacă eram în locul lor. L-am întrebat pe Dounoukos dacă s-a întrebat vreodată ce ar fi făcut dacă ar fi fost selectat de Anu și de prietena ei Madhavi Rao, când acestea conduceau mașina pe străzi în căutare de invitați pentru petrecere.

Cred că unul dintre talentele lui Anu și ale lui Madhavi era abilitatea de a selecta persoane pe care le puteau controla mai mult sau mai puțin, a explicat el. De obicei erau studenți din provincie, care nu prea aveau legături în oraș. „Erau studenți aflați departe de casă, care poate nu se implicau în mod real în viețile celor din jur", a zis Dounoukos.

Efectul martorului pasiv a avut un rol important în moartea lui Joe Cinque. E un aspect răspândit în psihologia socială - cu cât există mai multe persoane care asistă la situația cuiva aflat în pericol, cu atât sunt mai puține șanse ca vreuna dintre ele să-i sară victimei în ajutor. „Unul dintre lucrurile explorate în film e distincția dintre a fi spectator și a fi martor", a explicat Dounoukos. „Și tragediile care pot avea loc când oamenii rămân spectatori la lumea din jurul lor și tratează evenimentele ca și cum n-ar avea legătură cu ei."

„Oamenii ăștia voiau să meargă la petrecerile la care erau invitați și își spuneau că problemele lui anu n-au nicio legătură cu ei. Și astfel, Anu a reușit să obțină un public, lucru esențial pentru orice persoană care suferă de narcisism."

După ce vizionezi filmul lui Dounoukos, rămâne întrebarea dacă Anu ar fi comis fapta în cazul în care n-ar fi avut un public. Studenta la Drept se auto-convinsese că Joe, prietenul ei iubitor, o otrăvise cu medicamentul pentru tuse ipecac. Tânăra mai suferea de iluzia că are o boală rară care îi devorează mușchii. Anu le spunea oamenilor că voia să-l ucidă pe Joe ca să-l pedepsească pentru asta. Alții sugerează că Joe se săturase de nebunia lui Anu și că decizia lui de a o părăsi o scosese pe ea din minți.

Avea o cădere mintală sau știa exact ce face? Atât Garner, cât și Dounoukos revin la cele trei încercări ale lui Anu de a chema o salvare pentru Joe în data de 26 octombrie 1996 – în ziua de după cea de-a doua tentativă de omor.

„Puteți trimite o ambulanță, vă rog?… Am o persoană care a făcut supradoză de heroină", a strigat ea în telefon. „Sunteți sigură că e vorba de supradoză?", a întrebat-o dispecera. „Vomită sânge peste tot… e semn rău, nu?" Singh își petrecuse noaptea și dimineața lângă Joe și privise cum i se deteriorase starea, cum i se rărise respirația și cum buzele îi deveniseră albastre. Apelul telefonic la Urgență a durat douăzeci de minute, timp în care dispecera a încercat s-o convingă pe Anu să-i spună unde locuiește. A fost vorba de haos și calcul în egală măsură.

Inițial acuzată de crimă cu premeditare, Anu Singh a fost găsită, până la urmă, vinovată de omor din culpă. Martorii de la proces au vorbit despre tulburarea ei de personalitate borderline, lucru care i-a ameliorat situația. Pentru uciderea lui Joe Cinque a primit o sentință de zece ani de închisoare, din care a făcut doar patru. Și-a luat doctoratul în închisoare și și-a publicat teza despre crime violente comise de femei. Familia lui Joe n-a iertat-o niciodată.

Prin 2004, la trei ani după eliberarea lui Singh, Helen Garner a declarat pentru 7.30 că motivația lui Anu e încă un mister pentru ea. „Nu înțeleg de ce a făcut-o", a zis scriitoarea veterană care a scris luni de zile despre procesul lui Anu în 1997. „Cred că empatia te ajută să înțelegi până la un punct." Nici măcar Anu Singh nu-și înțelege crima, douăzeci de ani mai târziu. „Nu înțeleg ce-a fost cu mine…Eram bolnavă mintal, îmi dau seama de asta. Dar încă nu înțeleg care a fost procesul meu de gândire", a declarat ea pentru News.com.au. „Nu știu. Nu există o explicație rațională."

Nici Sotiris Dounoukos nu înțelege, nici după realizarea filmului, de ce a făcut așa ceva fosta lui colegă și de ce colegii ei n-au făcut nimic s-o oprească. Dar a zis că, indiferent cât s-a recuperat Anu, dorința de control i-a rămas – Anu a încercat să împiedice producătorii filmului să obțină dovezi de la proces prin legea libertății la informație.

„A ținut departe de noi orice dovezi a putut controla. A ales să nu participe nici la scrierea cărții, deși Helen Garner a încercat de mai multe ori să vorbească cu ea", a zis el. „N-a vrut să vorbească nici ca martor la proces."

„Având în vedere că ea i-a luat lui Joe dreptul la exprimare, am vrut să evităm să prezentăm lucrurile din perspectiva ei. A avut destul timp să reflecte la ce a făcut. Dar nu e un film despre reflecția ei la perioada aceea, noi am fost interesați de acțiunile ei."

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe cazuri de crimă pe VICE:
Cea mai complicată crimă din pasiune urmărită de FBI a fost comisă de-o femeie
Am fost arestat pentru crimă în Transnistria
Cum e să fii găsit nevinovat de crimă, după 21 de ani de închisoare