O trupă rock din Arabia Saudită riscă moartea pentru black metal

Trupele de black metal s-au pupat niciodată cu religia. Dar, în ţările în care religia oprimă oamenii, sunt puţine trupe inspirate de Bathory, Mayhem şi Burzum.

Asta pentru că e mai uşor să fii într-o trupă metal anti-creştină din Marea Britanie, decât într-o trupă anti-islamică din Arabia Saudită. În UK, consecinţele se rezumă la maică-ta care le spune prietenelor ei că treci printr-o fază teribilistă. În Arabia Saudită, ele oscilează între ostracizare, închisoare sau moarte.

Cu asta-n minte, trebuie să respecţi nişte băieţi ca Al-Namrood, singura trupă de black metal din Arabia Saudită, care pot fi executaţi pentru versurile lor. Am vorbit cu Mephisto, chitaristul şi basistul trupei, ca să aflu mai multe despre ei.

VICE: Cum aţi format Al-Namrood şi ce înseamnă numele trupei?
Mephisto: Trei bărbaţi au încercat să-şi transforme agresivitatea în muzică, mai exact black metal. Conceptele din spatele genului descriu perfect ceea ce trăim. Trupa a plecat de la ideea de a combina gamele arabice cu black metal şi versurile în arabă. Scopul era să creăm ceva comercial, dar dur, ca să se potrivească cu metalul extrem.

Al-Namrood este numele arabic al regelui babilonian Nimrod, care a fost un despot care a condus Babilonul prin sânge şi a sfidat conducătorul universului, conform credinţelor unei anumite religii monoteiste. Ni se pare ca Al-Namrood este un nume perfect pentru trupă (traducerea literară a numelui este „necredincios").

De ce aţi adoptat o poziţie antireligioasă atât de vehementă într-o ţară islamică atât de prohibitivă?
Ne-am săturat de religie. Tot ce e legat de ea ne provoacă greaţă. Eu am vorbit cu un psihiatru, care mi-a spus să exprim ceea ce simt de fiecare dată când mă înfurii. Aşa că asta facem, ne exprimăm sentimentele. Ce poate să te motiveze mai tare decât viaţa într-un loc dominat de religie? Practic, indivizii de aici nu au dreptul să facă nimic. Noi aparţinem de Sharia islamică. Tot ce facem trebuie aprobat de islam şi de societate. Sunt două puteri absurde: religia şi societatea noastră. Ele se completează.

Cum?
Deşi mulţi sunt pur şi simplu ipocriţi, majoritatea sunt de acord cu sistemul islamic. De exemplu, în islam, muzica e de obicei interzisă, dar musulmanii tot o ascultă pe principiul „Dumnezeu iartă tot". Dar când vine vorba de libertatea de alegere ei zic „Dumnezeu nu iartă niciodată!" Totul este decis pentru noi de la naştere, până la moarte. Un copil care se naşte aici şi e crescut ca musulman nici nu are opţiunea să vadă cum sunt alte religii. Educaţia de aici este subiectivă, îţi prezintă numai lumea islamică. Nu există mai multe puncte de vedere. Nu poţi merge decât pe ideea tradiţiei şi a practicilor religioase. Libertatea de expresie este o infracţiune, pentru că „perturbă pacea". Nici când te căsătoreşti nu poţi să-ţi alegi partenera, o aleg ăi bătrâni pentru tine. Abordarea asta, de societate îmbinată cu o formă de control religios, se practică la noi fără obiecţii.

Videoclipul „Bat Al Tha ar Nar Muheja"

Cum te-ai apucat de metal? Nu cred că-i uşor să faci rost de CD-uri cu black metal în Arabia Saudită.
Când am aflat de metal, ne-am băgat pe un rock destul de banal, apoi am evoluat la unul mai extrem. Ne-a plăcut conceptul de black metal, pentru că descrie iraţionalitatea religiei. Desigur, apare contextul ăsta şi la alte genuri muzicale, precum death metal, dar am inclinat mai mult spre black, pentru că are mai multe elemente de punk metal, care e bestial. Cumpărăm CD-uri din ţări vecine şi le aducem la noi pe sub mână. Ne educăm despre lumea în care trăim prin cărţi contrabandă, aduse de nişte prieteni şi prin internet.

Am văzut că nu vă folosiţi numele reale, că nu aţi publicat niciodată fotografii cu voi şi că nici măcar familiile voastre nu ştiu că aveţi trupă de metal. Probabil că e greu să trăieşti aşa.
Deloc. Facem asta din copilărie. Noi am avut de mici o perspectivă diferită faţă de restul societăţii şi ne-am dat seama că e imposibil să le vorbim altora despre această perspectivă. Unii am încercat să ne integrăm şi să ne împărtăşim ideile cu alţii, dar am ajuns la puşcărie, aşa că am învăţat de mici stilul ăsta izolaţionist. Când a venit vorba să facem muzică, am aplicat aceeaşi metodă prin care trăim.

Ce crezi de faptul, că, deşi trupele de metal includ simboluri religioase în versuri, puţine au spus ceva negativ faţă de islam?
Pentru că nu l-au trăit. Creştinismul zilelor noastre e pasiv, biserica nu mai controlează ţara. Orice problemele pe care le au ei cu biserica nu se pot compara cu cele din regimurile islamice. În ţările europene, poţi critica biserica datorită libertăţii de exprimare, dar nu poţi s-o fac în Orientul Mijlociu. Sistemul n-o permite. Islamul are mai multă putere asupra acelei zone, decât în orice alt colţ al lumii. Fiecare decizie trebuie aprobată de legea shariei, chit că trăim în 2015. Ştim că, acum 400 de ani, se comiteau acte de brutalitate în numele bisericii creştine, dar acelaşi lucru se întâmplă acum sub islam.

Peste ce fel de obstacole daţi când vă trageţi muzica?
Obstacolele sunt colosale, e ca şi cum ai trăi într-o peşteră, dar ai avea nevoie de curent electric. În ţările musulmane radicale, muzica este considerată o crimă capitală sub legea islamică. Noi locuim izolaţi. Practic, identitatea noastră este mascată, iar interesele noastre muzicale sunt secrete. E riscant, iar riscul ar fi şi mai mare, dacă am face publicitate trupei. Totuşi, obstacolele nu sunt doar sociale. O problemă mare e că nu găsim instrumente muzicale în ţara asta.

Aţi încercat vreodată să cântaţi live sau e ilegal?
E imposibil, pentru că e ilegal. Am fi condamnaţi la moarte.

Versurile voastre se axează pe demonii şi djinii din Arabia preislamică. De unde v-aţi luat inspiraţia?
Am învăţat la şcoală că arabii trăiau în beznă înainte să vină islamul şi să ne ilumineze, dar ni se pare mai interesantă lumea din afara islamului. Ne plac şi povestirile arabe din evul mediu, precum O mie şi una de nopţi.

Spuneai că aţi introdus instrumente locale în melodiile voastre. Cum vine asta?
Da. Când compunem o melodie, mi se pare că în unele părţi ar merge instrumente arabice precum oud sau qanoon. Dar partea dificilă e să ne dăm seama cum le combinăm cu tonurile chitării. După ce facem asta, totul merge strună. Nu suntem experţi în producţie muzicală, aşa că pur şi simplu facem muzică care ne sună bine. Unele părţi ies natural, altele au nevoie de editare.

Crezi că va exista vreodată o scenă de black metal în Arabia Saudită?
La cum merg lucrurile, poate peste o mie de ani.

Mersi, Mephisto.

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre metal:
Silent Strike ascultă Doom Metal Tricouri româneşti de metalişti mai tari ca alea de la H & M Artistul român care face design pentru cele mai dark trupe din lume