Ar trebui oamenii transgender să spună, înainte să facă sex, cu ce sex s-au născut ?

Autoarea.

A devenit ilegal să sugi pula, dacă ai pulă şi nu-i spui celui căruia i-o sugi că o ai. Sau dacă ai avut pulă înainte. Sau dacă ai un vagin şi cel căruia i-o sugi crede că ai pulă. Sau o fofoloancă. Sau ceva de genul.

În Marea Britanie a devenit ilegal pentru oameni transgender să nu spună dinainte ce sunt. Poţi fi arestat pentru asta şi unii oameni deja au fost. Săptămâna trecută Curtea de Apel a creat un precedent respingând apelul unei femei numite McNally. Ea s-a născut femeie, dar se identifică ca bărbat în anumite ipostaze sociale. Care a fost infracţiunea comisă de ea? A cunoscut o fată online, a ieşit cu ea, s-a prezentat ca un tip numit Scott şi i-a făcut sex oral. Când mama fetei a descoperit că McNally s-a născut femeie, a sunat la poliţie. McNally spune că prietena sa a consimţit cu activitatea sexuală. Legea britanică s-a opus acestui lucru.

Se pare că tu nu-ţi dai consimţamântul pentru un „fingering”, ci pentru un „fingering făcut de cineva cu penis” sau „fingering făcut de cineva cu vagin”. Aşa că poate ar trebui să condamne şi o femeie care a avut uterul amputat, nu? Sau pe una care a avut sânii amputaţi? Sau pe un tip născut hermafrodit? Sau pe cei cu genitalele circumscise? Sau pe Andrew Wardle, un tip care s-a născut fără penis pentru că vezica sa s-a format în afara corpului? El a declarat la o emisiune matinală: „M-a lovit una în faţă când i-am spus. Cred că era nervoasă şi s-a simţit înselată, dar eu nu cred că-i ceva ce-aş putea să spun unei persoane imediat cum o cunosc.” Cazul lui a fost prezentat cu simpatie de presă. Dar dacă lui Andrew îi este greu, nu credeţi că şi celor din comunitatea trans le e la fel de greu?Se pare că poţi să-i minţi p-ăia cu care te cuplezi în legătură cu vârsta, starea civică, chiar şi dacă ai HIV sau nu. Dar dacă le dai de înţeles c-ai genitalele altfel, eşti infractor. Decât dacă nu eşti un tip heteor care minte c-are pula mare. Asta e ok.

Îmi plac aventurile de-o noapte la fel de mult ca oricărei alte fete. Nici nu mai zic de orgiile ocazionale, nopţile de sex în cluburi şi sexul cu necunoscuţi în public. A şi partidele în trei cu oameni agăţaţi la petreceri de fetişişti. Felaţiile în parc. Şi atunci când îmi pipăie dubioşii din autobuz sânii. Nu-s curvă, sunt libertină sexual. Ai chef să te fuţi? Şi eu.

A şi sunt parte a comunităţii transgender. M-am născut mascul. Nu bărbat. Un bebeluş cu penis. Un penis de bebeluş. Nu-l voiam. Voiam un vagin de bebeluş. Am avut o copilărie nefericită şi am simţit că cineva mi-a jucat o festă, că eram în sinea mea o fetiţă drăgălaşă. Apoi la adolescenţă am zis că mă fut în societate şi că o să fiu fată. Mi-am făcut câteva modificări, m-am dus la coafor, la manichiurist, iar acum sunt o bunăciune în călduri. Vorba cântecului „My milkshake brings all the boys in the yard.” Dar oare cei care-mi ling milkshakeul ştiu peste ce şi-au pus buzele? Pentru că bunăciunea asta arată a căpşună şi are gust de căpşună, dar a fost banană. Înţelegi ce zic?

M-am confruntat şi eu cu violenţă şi ameninţări cu moartea, aşa că zilele astea tind să pun fofoloanca la bătaie, înainte să le explic oamenilor c-a fost altceva. Pe lângă asta sunt într-o relaţie acum şi am tot felul de restricţii sexuale. Dar hai să vorbim despre problemele oamenilor ca mine. Şi despre oameni ca tine care s-ar putea să se fută cu oameni ca mine.

Decepţia

O dată am acceptat ca un tip, care făcea parte dintr-o gaşcă de derbedei din oraşul meu natal, să mă lase în drum. M-a lăsat în faţa magazinului în care voiam să merg. Unii oameni au văzut asta şi vestea s-a răspândit ca sifilisul. Unii membri ai familiei mele s-au speriat atât de tare c-au fost bolnavi la pat o săptămână. Ziceau că „păcălesc” oameni. Nu contează că ala nu m-a întrebat dacă-s bărbat sau femeie sau dacă aveam vagin. M-a întrebat dacă voiam să merg la magazin şi într-adevăr asta voiam. Dar vai, el nu ştia „adevărul”, nu ştia cine eram „cu adevărat”, adică nu ştia cine au decis ceilalţi că sunt. Adevărul e că voiam să merg la magazin. M-am mutat din oraş la scurtă vreme după aia.

Majoritatea oamenilor îşi bazează opiniile idioate despre oamenii trans pe mizerii ca Ace Ventura: Pet Detective, aşa că ei sunt priviţi cafakeri. De-asta când o femeie poartă o tonă de machiaj şi extensii de păr, porcii misogini îi spun că arată ca un transexual. Pentru că „transexualii” trebuie să arate oribili şi să fie oribili şi să fie plini de căcaturi false, nu? Ei bine eu nu mă prefac. Eu sunt eu însămi. Ăsta e adevărul meu. Oamenii trans vor pur şi simplu să fie ei înşişi şi majoritatea suntem chiar monotoni. Probabil te-ai aşezat lângă unii dintre noi în autobuz azi dimineaţă şi nici n-ai observat că suntem diferiţi, aşa că poartă-te frumos. Dacă ne tai, nu sângerăm?

M-a împuşcat iubitul

Bang, eşti moartă! De fapt nu, altfel n-aş fi putut să scriu articolul ăsta. Dar ghici cine e mort: zeci de transexuali care nu le-au spus asta amanţilor! De multe ori iubiţii ştiau de fază, dar au dat-o la întors din cauza furiei familiilor lor homofobe. Nu prea auziţi de genul ăsta de crime, pentru că jurnaliştii sunt prea ocupaţi să-şi bată joc de noi. Cumva jurnaliştii niciodată nu-şi folosesc preţioasa libertate de exprimare ca să vorbească despre problemele reale, precum uciderea oamenilor trans. Aşa că uită-te la Boys Don’t Cry, ca să înţelegi un pic din oroarea de a fi violată, bătută şi ucisă pentru că te-ai îndrăgostit şi-ţi place sexul.

Studii de caz

Un amic transgender a trebuit să se mute din oraş, pentru că era hăituit de o familie supărată că s-a culcat cu fiul lor superhetero, Tom. Ce dacă Tom a vrut să facă sex cu el. Ei nu voiau un „gay” în familie, aşa că sigur l-a păcălit nenorocitul. Ieşi din oraş sau îţi iei bătaie, târfo. Şi eu am scăpat de bătaie nefiind acasă când o gaşcă de bărbaţi supăraţi mi-au bătut la uşă. Asta pentru că m-am urcat în maşină cu cineva. Care naibii e faza cu maşinile? E ceva ilegal acum? Nici nu cred că i-am supt-o, eram praf. Nu mai ţin minte.

Acum câţiva ani stăteam la coadă la magazin şi era o femeie trans în faţa mea. Părea să fie ceva în neregulă cu ea, pentru că-şi ţinea gâtul într-un unghi ciudat. Cuplu din faţa mea râdea de ea şi se întrebau dacă „ciudatul ăla e bărbat sau femeie”. Ei bine pe „ciudatul ăla” o chema Kelly.  A rămas cu handicap pe viaţă, după ce-a fost împinsă pe scări la o petrecere de tipul care a aflat ce era „cu adevărat”. Auzi la ei, ăştia transgender cred că pot merge la petreceri să danseze.

Frică şi dispreţ

Deci oamenii trans se tem să spună cine sunt, să nu spună cine sunt, să fi arestate şi să fie ucise. Ce-ar trebui să facem? Să ne mutăm într-o colonie de leproşi, unde nu există niciun risc ca oamenii drăguţi şi normali să creadă că sunt atraşi de noi? Sau să ne sinucidem direct? Puteţi să staţi liniştiţi, avem cea mai mare rată de sinucidere. Asta e încă ceva ce n-o să auzi la ştiri.

Unele mituri

Sunt probabil ultima persoană care ar trebui să încerce să spargă acest stereotip, dar să fii transgender nu e un lucru legat de preferinţele sexuale. Dacă mă năşteam femeie, cu organe sexuale funcţionale, probabil aveam şase copii până acum şi ar fi trebuit să facem referendum ca să aflăm cine-s taţii. Dar eu nu reprezint comunitatea trans. Unii oameni trans nici măcar nu se fut. Aiurea nu? Unii sunt gay, bi, hetero sau pur şi simplu curvari. A şi unora le plac chestii dubioase. Ne excităm (sau nu) la fel ca restul oamenilor. Să fii trans nu înseamnă să „fraiereşti” oamenii ca să te fută.

Combinarea cu străini în public

Iubesc să mă fut cu anonimi în public. Îmi cumpăr Cosmopolitan în fiecare lună cu speranţa că vor avea un articol în care să explice cum pot femelele transgender să facă asta. Serios Cosmo, am nevoie de ajutor la capitolul ăsta. Până să se dumirească ei, uite sfaturile mele. Întotdeauna spune-le oamenilor ce eşti. Mereu. Naibii spune-ţi şi ţie înainte să te masturbezi. Măcar pentru propria siguranţă, dacă din nimic altceva. Aşa clarifici situaţia. Doar aşa eşti sigură că ăia te vor pentru cine eşti, cu sau fără coadă. Doar dacă nu eşti absolut sigură că poţi să scapi fără s-o spui, gen dacă îţi îndeasă cineva un penis pe geam noaptea şi spune „Ce faci, baby?” Dacă crezi că-ţi iese dă-i înainte. Haleşte-l şi fugi.

Păstrează-ţi calmul şi mergi înainte

The Crying Game este un film, nu un documentar. Nimeni n-a vomitat pe mine vreodată. Uneori oamenii se oftică rău, dar ăia-s jigodii. De obicei e totul calm. S-ar putea chiar să-i excite pe partenerii tăi să afle ce eşti. Bravo lor. Bravo ţie. Bravo orgasmelor.

Concluzie

Căcat, tocmai am realizat că aberez. Ar trebui să zic şi ceva logic, nu? Ok, dacă trebuie să extragem ceva din toată chestia asta ar fi: a) oamenii n-ar trebui arestaţi pentru că nu-şi recunosc statutul de trans, dar b) s-ar putea să li se întâmple asta, aşa că ar fi mai sigur la acest moment să spună dinainte ce sunt, deşi c) nu e aşa mare căcat, pentru că d) e o problemă morală şi nu una legală şi e) poţi uita tot ce-ai citit aici şi e ok dacă reuşeşti să-i „păcăleşti”, deşi f) dacă nu-ţi iese şi te dau de gol braţele sau ţâţele de bărbat, atunci rişti să fii călcată în picioare, împuşcată sau să mori prin orice altă metodă pier de obicei oamenii trans, pentru că sunt ei înşişi şi vor să ia parte la viaţa de zi cu zi.

Spor la futai.

@Parislees

Traducere: Mihai Popescu

Citeşte şi:

Un transexual într-o puşcărie de bărbaţi

Azis: frumosul din Bulgaria