Abdullah e un palestinian în vârstă de treizeci de ani din Siria, slab, cu părul scurt și negru și cearcăne sub ochi. Când a vrut să fugă din calea războiului civil, s-a îmbarcat pe o barcă de pescuit care se îndrepta spre Libia în noaptea de 10 octombrie 2013 cu peste patru sute de persoane la bord. Pe la ora 4 după-masă în ziua următoare, barca a început să ia apă și să se scufunde, la câteva zeci de kilometri de insula italiană Lampedusa. Se estimează că 260 de persoane au murit în timpul naufragiului, dar numai douăzeci și șase de corpuri au fost scoase din apă.
„Echipa de salvare nu a venit până la ora 6 p.m.”, povestește Abdullah. „În jurul meu, în mare, pluteau sute de corpuri.”
Videos by VICE
Abdullah a supraviețuit după ce a fost internat la spital două zile și apoi trimis într-o tabără de refugiați din Trapani, un oraș pe coasta de vest a Siciliei. A reușit totuși să evadeze și să ajungă în Milano în dimineața următoare. Câteva zile mai târziu, Abdullah a abordat un grup de oameni să le ceară indicații cum să ajungă la gara centrală a orașului.
„Ne-a întrebat pe mine și pe prietenii mei cum ar putea ajunge în Suedia”, spune Gabriele Del Grande, jurnalist italian și activistă pentru drepturile imigranților. „I-am spus că nu se poate ajunge direct și l-am invitat să bea o cafea cu noi.”
Mișcată de povestea lui Abdullah, Del Grande i-a invitat pe doi dintre cei mai apropiați prieteni ai lui la el acasă, o săptămână mai târziu. Și-a petrecut noaptea cu realizatorul de filme italian Antonio Augugliaro și poetul palestinian Khaled Soliman Al Nassiry. Au băut grappa și au discutat cum ar putea să-i ajute pe sirieni să primească azil în Europa.
Peste 2,8 milioane de sirieni au fost obligați să-și părăsească țara. Majoritatea au fugit în țările vecine cum ar fi Turcia (764 000), Liban (1 093 069) și Iordania (597 328). Potrivit unui raport UNHCR din martie 2014, Europa a oferit azil pentru 89 000 de persoane. Deși Suedia oferă rezidență permanentă sirienilor ajunși la granițele ei, controalele stricte de la granițele europene făceau foarte dificil drumul din Italia până acolo. Asta până lui Gabriele i-a venit o idee.
„Ce vameș ar opri un convoi de nuntă?” i-a întrebat Del Grande pe Augugliaro și Al Nassiry în timp ce-și termina paharul de grappa.
În dimineața următoare, Augugliaro i-a spus lui Del Grande că ideea lui de a organiza o procesiune de nuntă cu destinația Suedia nu era doar genială, ci și potrivită pentru un documentar excelent. Al Nassiry a hotărât să regizeze filmul și au schițat proiectul.
Vor folosi filmul pentru a ajuta cinci refugiați sirieni să ajungă din Italia în Suedia. Au numit proiectul On the Bride’s Side (Din partea miresei). Înainte să continue, trebuiau să recruteze o echipă de nuntași.
„Gabriele m-a sunat la două săptămâni după ce ne-am întâlnit. M-a întrebat dacă vreau să ajung în Suedia îmbrăcat în mire”, a spus Abdullah. „Am răspuns da imediat.”
„Când mi-au propus să fiu mireasa, mi s-a părut o idee minunată”, povestește Tasneem, o palestiniană-nemțoaică care a fugit din Yarmouk chiar înainte de atacul cu arme chimice. „Toți trăim sub același cer și ar trebui să avem același drept să călătorim.”
În călătorie urmau să vină și un băiețel palestinian în vârstă de doisprezece ani, împreună cu tatăl lui. Fugiseră din Siria în Egipt, apoi se îmbarcaseră într-o barcă din Alexandria cu gândul de a ajunge în Italia. Născut fără țară natală – la fel ca majoritatea palestinienilor din regiune – Manar și-a găsit refugiul în muzică și vrea să fie rapper când se face mare.
Del Grande i-a abordat și pe Mona și Ahmed, o siriancă și un palestinian din Yarmouk. Trăiseră în Libia cinci ani împreună cu copiii lor înainte să plece spre Lampedusa. Au fugit spre Europa cu speranța să ofere familiei o libertate de care nu mai avuseseră parte până atunci. După ce au fost de acord să li se alăture, Del Grande a rugat pe toată lumea să se îmbrace în ținutele de nuntă și i-a dus la frizer.
„Le-am spus frizerilor că Tasneem și Abdullah erau proaspăt căsătoriți și că vrem ca toată familia să arate frumos”, spune Del Grande.
Toată lumea era gata pentru nuntă, dar mai aveau nevoie de niște prieteni care să-i acompanieze în riscanta misiune.
„Mailul avea titlul Strict Secret”, spune Valeria, profesoară de drept la Universitatea din Milano. Cum înțelegea consecințele acestui plan mai bine ca oricare dintre ceilalți, a ezitat inițial. Potrivit articolului 12 din Legea Emigrării în Italia, cei care transportă ilegal mărfuri sau persoane peste graniță pot primi o sentință de 15 ani de închisoare. Dar totuși, asta n-a împiedicat-o să se alăture.
Călătoria a început pe 14 noiembrie. O petrecere de nuntă falsă – cu oameni care nici măcar nu se cunoșteau prea bine între ei – a plecat din Italia pe jos și s-a îndreptat spre munți către Franța, ca să evite controalele stricte dintre Austria și Elveția.
„N-a trecut mult timp de când bunicii noștri au călătorit în direcția asta pentru a scăpa de fascismul din Italia”, mi-a spus Del Grande. Astăzi, sirienii fug din același motiv. Deci care e diferența?”
Când au ajuns în Franța, s-au împărțit în patru convoaie acoperite cu panglici și funde. Primul avea doar persoane cu documente legale. Au condus jumătate de oră în fața celorlalte mașini. Dacă erau opriți la graniță, urmau să-i sune pe cei din spate să le spună că operațiunea trebuie abandonată. Dar n-a fost nevoie.
„Poliția ne-a urat felicitări pentru nuntă în cinci limbi diferite”, spune Tasneem, zâmbind.
Grupul a parcurs aproape trei mii de kilometri în trei zile. Au condus prin Luxemburg, Germania și Danemarca. De acolo, Abdullah, Manar, Abu Manar, Mona și Ahmed s-au îmbarcat cu toții într-un tren spre Suedia. Protejați de prezența camerei de filmat și a miresei, au reușit să treacă ușor de controale. În sfârșit puteau aplica pentru azil în condiții de siguranță, iar traversarea graniței finale a marcat fericitul final al unei călătorii memorabile.
„N-am trăit în viața mea o experiență mai frumoasă”, spuen Abdullah.
Astăzi, filmul On the Bride’s Side are nevoie de 75 000 de euro pentru a plăti producția înainte să intre la Festivalul de Film din Veneția în septembrie. Au strâns jumătate din sumă până acum, dar campania de crowdfunding i-a conectat cu mii de oameni din toată Europa care cred în aceeași cauză.
„Europa nu e doar o fortăreață”, spune Valeria. „Poate fi un loc care îmbunătățește viețile tuturor, zi de zi.”
Traducere: Oana Maria Zaharia
