„Cum am ajuns aici? Oh, frate, n-o să mă crezi. Nici mie nu-mi vine să cred.”

Asta întreabă Kyle Dempster în deschiderea minunatului documentar de mai sus. În 2011, Dempster a traversat cu bicicleta Kîrgîzstanul, cu opriri de-a lungul drumului ca să se caţere pe munți, să traverseze râuri (dezbrăcat de tot, desigur), ghidat de o hartă depășită. (Și acum pe bune, unde găseşti o harta curentă a Kîrgîzstanului?)

Conform Outdoor Research, compania care-l sponsorizează pe Dempster, el a crezut inițial că imaginile filmate în cei 1200 de kilometri de excursie ar fi bune pentru un video scurt. Fitz Cahall și Austin Siadak, regizorii cărora Dempster le-a dat imaginile sale, au creat ceva mult mai ambițios. Mă bucur că au făcut-o, pentru că a ieşit ceva minunat de privit.

Există o panică anume care te poate cuprinde când călătoreşti singur, iar curajul iniţial dispare. Asta se vede în interacțiunile lui Dempster cu localnicii: când nu reuşeşti să comunici cu ceilalţi, te simţi singur și pierdut. Dar în loc s-aibă un colaps lame, Dempster merge mai departe. Asta şi este ideea, nu? Să experimentezi ceva ce n-ai mai experimentat? Uneori primeşti mai mult decât ai vrea, ca atunci când Dempster a fost obligat să bea vodca dintr-un craniu cu o grămadă de polițiști de frontieră. (Scena începe pe la 11:15 și merită văzută şi revăzută). 

@derektmead

Text: Derek Mead

Traducere: Andra Olteanu

Citeşte şi:

58 de kilometri pe bicla unui copil de patru ani

Allan Dalla face poezie din biciclete urbane

Fata mea pe LSD

Instantanee cu biciclete invizibile