În cartierul meu, din Sectorul 3 al lui Negoiță, se oprește deseori apa caldă. C-o fi vreo reparație, avarie, viața nesănătoasă sau un test de rezistență pentru noi toți, nu știu. Cert este că îi văd pe oamenii de la RADET care sapă și fac reparații mai des decât îi vizitez pe ai mei, în orașul natal.
Apa caldă e, probabil, cea mai frumoasă invenție a omului. Asta, și internetul. Detest să nu curgă niciun strop de apă caldă, chiar și pe timp de vară, când nu e indicat să faci dușuri d-alea reci, deși probabil ești înclinat să crezi că e ok. Experții arată că efectul este fix invers. Dar, există și o parte pozitivă: în sinea mea de vinitură bucureșteană, mă bucur că dau mai puțini bani la întreținere, fiindcă nu mai folosesc dușul.
Videos by VICE
De data asta, reparația a durat opt zile. Mă rog, cârpeala. Deși era preconizat să dureze doar trei. Și-n continuare e rezolvată doar temporar.
E posibil ca, de acum încolo, să le fie românilor mai multă frică de biletele de la Radet, lipite la intrarea în bloc, decât de-o notificare de la ANAF că ți-au pus poprire, după o datorie de 25 lei. Sau, și mai rău, de frica administratorului care-ți cere banii pe întreținere nervos c-ai întârziat două zile cu plata. Mă ia tremuratul numai când mă gândesc. Deh, probleme de oameni mari.
Am ținut un jurnal de zile fără apă caldă, la 40 de grade, în Capitală, pentru că așa mi-a impus orașul ăsta.
ZIUA UNU ȘI ÎNCEPUTUL DURERII
În 23 iunie 2019 a apărut această notificare pe ușa intrării din bloc. Pe biletul ăsta scrie-n dreapta, sus „RADET în insolvență”. Dar situația este, de fapt, mai gravă de atât pentru compania care are datorii de 3,7 miliarde de lei către ELCEN, fapt care i-a împins în pragul falimentului.
Când am intrat în bloc, nu m-am uitat de-o eventuală avertizare de genul ăsta. M-am trezit că nu-i apa caldă în momentul în care am dat drumul la duș și-au trecut minute bune fără să curgă vreun strop călduț.
I-am povestit colegului meu de apartament pățania și omul m-a liniștit: până pe 25 iunie n-o să avem apă caldă deloc.
Moment în care reacția mea de moment a fost ușor de descris: FGM, RADET.
FGM=Facem Grătar Mâine?
Am zis să trag de mine. Trei zile, așa cum RADET mi-a promis, o să rezist. Cum spun și spekearii motivaționali: să nu renunți niciodată! Când e cel mai greu, înseamnă că merită cel mai mult efortul. Nu am nevoie de nimeni să mă simt bine în pielea mea. Poate nici chiar de un duș?
ZIUA DOI: MI SE FACE DOR DE PITEȘTI
A venit soră-mea în vizită pe la mine. Face mișto că la Pitești curge, totuși, apa caldă. Și că, de fiecare dată când vine pe aici, mereu mă găsește în offsaid. Dacă ești unul dintre ăia afectați, știi că-n aprilie o altă avarie RADET a pus mii de bucureștenii să-și amintească de vremurile când încălzeau apa pe aragaz și se spălau la lighean. Am atenționat-o însă pe sor-mea că e-n eroare. I-am amintit chiar că o dată a și făcut un duș, cu apă caldă, la mine. O tempora, o mores!
Apoi, conform unui pariu sub jurământ pe care l-am făcut între noi, în 2009, ea are obligația să spele vasele murdare din chiuvetă. Așa că s-a conformat. Dar reclamele alea la detergenți de vase nu-ți spun niciodată că, de fapt, ai nevoie de apă caldă ca să iasă oala lună.
ZIUA TREI: DEZNĂDEJDE TULBURĂTOARE
E ziua așteptată ca lucrurile să revină la normal. Ajung seara acasă, pornesc robinetul cu gândul să fac un duș, dar ghici ce, nu curgea deloc apă caldă, iar presiunea apei în general era scăzută.
În momentul ăla, recunosc, n-am reacționat deloc adecvat. Am strigat din nou: FGM, RADET! De data asta cât să mă audă și vecinul de sus.
În cazul ăsta, frați bucureșteni, idee de îmbinat utilul cu plăcutul. Intri pe Tinder, n-ai apă caldă, reușești să agăți o tipă / un tip, după care scrii un articol pe VICE cu titlul: „Am agățat pe Tinder doar ca să am la cine să fac duș”. Cu plăcere!
Eu n-am apelat la nimeni. Am rezistat cu stoicism.
ZIUA PATRU: AM VRUT SĂ FIU BĂRBAT CA STRĂBUNICU ‘
Pentru prima dată chiar am o stare de nervozitate din cauza asta. De menționat că eu în perioada asta nu am făcut duș propriu-zis, ci doar m-am spălat superficial în chiuvetă, cu apă rece.
Am mai auzit oameni care n-au nicio problemă să facă duș cu apă rece ca gheața, dar eu nu-s potrivit pentru asta. Dar, cum simțeam nevoia să mă spăl pe tot corpul, am zis să îndur și eu puțin.
Până la urmă, unul din străbunicii mei, pe care am apucat să-l și cunosc, a luptat în război și a reușit să se întoarcă nevătămat acasă. Plus că m-am săturat să ne acuze oamenii mai în vârstă că noi, milenialii, nu mai știm să fim bărbați adevărați.
Aveau dreptate. Nu sunt nici pe departe la fel de brav ca străbunicul meu. Am rezistat cel mult un minut (hehe) și-am ieșit zgribulit. Acum, stagiul ăla obligatoriu de armată nu mai pare o idee așa rea, dacă doar în felul ăsta m-aș mai căli și eu.
Totuși, întrebarea simplă rămâne: de ce să faci duș cu apă rece, când poți să faci cu apă caldă? RADET dislikes this.
ZIUA CINCI ȘI CEL MAI FRUMOS VIS CU FIREA
Încep să am halucinații. Lipsa drogului de apă caldă începe să mă afecteze. Noaptea trecută am visat că mă scald într-o rezervație naturală din Bali, în timp ce șeful de la RADET îmi făcea vânt c-un evantai, iar Gabriela Firea îmi aducea un cocktail cu tequila, zahăr brun, suc de lămâie și frunze de mentă.
Toate astea în timp ce mă striga c-un accent britanic „Sir Mădălin, doriți și-un masaj la picioare?”. Și, eu, ca prostul, am zis: „Nu, doamna Firea, lăsați că de asta se ocupă soțul dumneavoastră”. Ce prost am fost.
Mă rog, a fost doar un vis, oricum.
Mă trezesc ud leoarcă de transpirație. De parcă aș fi înotat o zi întreagă în Oceanul Pacific. Mă spăl pe față și simt cum apa aia rece îmi înțeapă pielea umflată de soare și căldură, ca după o oră de mers pe jos, prin Bucureștiul fierbinte, că n-ai mai avut loc la metrou. Știi cum zic?
ZIUA ȘASE: ÎMI REVINE SPERANȚA
Pe cuvânt. Primul lucru pe care-l fac după ce mă trezesc, e să dau drumul la robinet să văd dacă curge caldă. Și, ca să vezi, CURGE.
Încep să urlu, să râd isteric, să fac ca toate alea. Mă simt de parcă retrăiesc momentul când am aflat rezultatele de la bac. Bine, adevărul e că nu curgea apă fierbinte, ca într-o zi normală, ci era o temperatură perfectă, cât să nu mai fie nevoie să dai drumul și la rece ca să echilibrezi.
Fac un duș și plec.
Spun tuturor care-mi ies în cale că am apă caldă. Zburd de fericire. Azi e o zi extraordinară. Nici măcar nu mă enervez când cineva intră-n metrou fără să aștepte să se iasă.
Ba chiar, m-am oprit și i-am dat o floare unui jandarm din Piața Victoriei, drept apreciere pentru binele pe care-l face acestei comunități. Din reflex, cred, ca răspuns de mulțumire, m-am trezit că m-a bătut cu floarea pe umăr. A fost interesantă experiența.
ZIUA ȘAPTE: RADET ÎMI DĂ MINDFUCK
Momentele de fericire sunt trecătoare. Dacă ieri părea că totul urmează să intre în normalitate, în ziua asta efectiv am revenit de unde am plecat. Nici picătura de apă caldă. Ba chiar și presiunea de la aia rece era scăzută. Nu știu cum s-au descurcat vecinii mei cu copii. Mă bucur că sunt tânăr adult fără prea multe responsabilități.
Încerc să-mi păstrez calmul. Mă gândesc: ce-ar face un bucureștean adevărat în momentul ăsta de criză? Nu s-ar mai spăla, bineînțeles. Așa că mă conformez.
Noroc că-i weekend și nu trebuie să ies musai afară. Termin ultimul sezon de la How I Met Your Mother, după care toată ziua mă uit la H20, desenele alea cu sirene.
La ora 23, apa caldă revine. Fac baie pe cap, de data asta, și simt că apa caldă nu este îndeajuns de mult elogiată în lumea asta. Mulțumesc, RADET. Dar încă nu mi-au răspuns: FGM sau nu?
ZIUA OPT: „NU SE POATE AȘA CEVA. NU SE POATE AȘA CEVA”
Mai știi meciul Steaua (FCSB, ca să nu supăr) – Napoli, din anul 2010? Eh, a fost un meci dramatic. Steaua a condus cu 3-0 și a fost egalată efectiv la ultima fază a meciului. Atunci, după golul adversarei, comentatorul a strigat: „NU SE POATE. NU SE POATE. NU SE POATE AȘA CEVA”.
Asta a fost reacția mea în a opta zi de bucureștean adevărat pe care o notez. Da, RADET se joacă cu mintea mea mai ceva ca-n filmul Saw. Unu.
Abia după ora 21 a început să curgă relativ ceva incert spre călâi. Stau în duș jumătate de oră, că nu se știe ce mă mai așteaptă mâine.
Doamne-ajută! Știi cum e, dacă apă caldă nu e, ți-a mai rămas doar internetul, ca să te plângi de asta.
Poți să-l urmărești pe autorul articolului, Mădălin Istrate, pe pagina lui de fb, adică aici. Cât și pe Instagram.
