Am fost la sala de fitness în care s-ar putea antrena și supereroii tăi preferați

Articolul a apărut inițial pe VICE UK

E greu să trăiești între sportiv și tocilar. Deși sunt o persoană activă, mă plictisește teribil să mă uit la sporturi. Când toată lumea din oraș intră în febra Cupei Mondiale, principala mea grijă e să evit traficul pe care-l generează. Iar pentru că nu știu ce e aia nostalgie, să mă uit la retrospectivele anuale, cum e Singur Acasă de Crăciun sau vreun maraton de Star Wars, mi se pare mai mult ca un exercițiu superficial de cultură pop, decât o bucurie explozivă pentru fanii adevărați.

Acestea fiind spuse, aș vrea să menționez că eu am o abordare mai de genul „live and let live”, așa că nu judec pe nimeni din prisma intereselor personale sau a hobby-urilor. Fiecare cu a lui. Din păcate, acest truism de preferință e un cuțit cu două tăișuri, iar din motive complet obiective, am parte de mai puține interese culturale care de obicei ajută oamenii să se conecteze.

Când am auzit despre Nerdstrong Gym, o sală de fitness din Los Angeles, care combină în măsuri egale CrossFit-ul cu Comic Con, mi s-a părut că am dat peste soluția ideală la această problemă și așa aș putea să împușc doi iepuri dintr-o singură lovitură cu o ganteră în formă de Darth Vader.

Alături de fondatorul Nerdstrong, Andrew Deutsch, m-am înscris la o săptămână intensă, în care am încercat toate cursurile sălii de fitness, ca să-mi dau seama ce antrenamente pot trezi în mine pasiunea pentru cultura pop.

Deutsch s-a apucat de proiectul ăsta în 2014, în garajul lui, după ce intrase într-o rutină cu regimul obișnuit de CrossFit. Inițial, Deutsch a personalizat rutina de exerciții ca un joc video, pentru a convinge un prieten să se bage la antrenamente cu el. După ce s-a dus vorba și a stârnit un pic de interes, el a înființat Nerdstrong.

Pe parcursul anilor, sala a devenit un fel de model pentru piața de geek fitness, în care Deutsch este curtat de personaje majore din industria de divertisment, pentru a facilita evenimente promoționale speciale, cum ar fi antrenamentul Blade Runner 2049.

„În esență, e vorba de a crea o zonă confortabilă pentru oamenii care nu s-ar simți atât de OK într-o sală de fitness obișnuită”, mi-a spus Deutsch când l-am întrebat despre misiunea sălii. „Nu o să fiu supărat dacă oamenii vor să folosească termenul «distractiv» ca să ne descrie.”

Inițierea mea în comunitate a fost un botez cu foc. Cursul „18/00 Exceptional Strength (o referință la jocul Baldur's Gate) a început cu o serie sfâșietoare de tras de fiare și sărituri. Deși probabil a fost cel mai intens antrenament prin care am trecut în ultimii ani, am reușit să țin pasul cu cei de-ai sălii.

David, antrenorul care ținea cursul, s-a ținut de tematica sălii și a injectat numeroase comentarii nerdy în instrucțiunile lui. În timp ce-mi corecta postura la un exercițiu cu un kettlebell, David a sugerat să strig, „Eu am puterea” și să-l canalizez pe He-Man, cum își ridică sabia.

Colegii de curs au scos la iveală latura de geek, alături de David, și au făcut-o cu stil. Toată lumea, de la magi cu barba lungă din Central Casting Dungeon Masters până la corporatiști tăcuți, au participat la curs.

Diversitatea denotă proliferarea culturii comic în populația generală. E clar că puțini dintre noi suntem complet dedicați unui anume interes nerdy. Generația care a crescut cu comedii precum Weird Science și Ghostbusters a adoptat și mitologizat provocările eroului subestimat, portretizat în aceste filme. Zilele astea, industriile sci-fi și comic domină anual piețele de divertisment și carierele STEM oferă joburi mai bune și o stabilitate financiară mai mare decât alte vocații, iar un segment al acestui trib încă se identifică cu eroul decăzut, constant asaltat de bătăușii clasei. Dar dacă toată lumea e tocilară, mai e cineva tocilar?

Când am plecat de la curs, simțeam că-mi arde tot corpul, dar în același timp eram mai încrezător că voi putea găsi o legătură între tocilarii și persoanele populare din viața mea. În decursul săptămânii, m-am dedicat trup și suflet rutinei mele de la Nerdstrong, dar și vocabularului. Am aruncat cu buzdugane la cursul „Blacksmith” și i-am luat din viață unui mini-boss în timpul rutinei de dimineață „Boss Fight”. În fiecare seară, aveam felurite dureri și febre musculare în locuri noi, dar rezistând la „level up”.

Cu timpul am început să socializez mai mult la cursuri, alegând „aliați” pentru exercițiile cu parteneri. Un alt aventurier, Anthony Stewart, a spus că după ce colegul lui de apartament l-a adus cu forța aici, s-a întors de bună voie, datorită unui curs conceput pentru probleme cu spatele.

„Am încercat să merg și la săli de fitness obișnuite, dar nu mi-a priit”, mi-a spus el. „Dar când sunt înconjurat de oameni cu interese similare, care sunt la fel de motivați să se antreneze, chiar e o diferență.”

Un alt partener de antrenament, Aaron Hallaway, cu o înclinație spre poante și glume în timpul exercițiilor, și-a asumat clar rolul de măscăriciul curții. El susține că sala de fitness Nerdstrong l-a salvat.

„Tocmai ce-am fost concediat de la jobul meu de patru ani”, spune Hallaway. „M-am trezit a doua zi și mi-am spus: «Ori stau în casă și mănânc pizza, mă joc și rămân deprimat sau văd ce se întâmplă dacă merg la sală.» După asta, e ca și cum am intrat într-o stare de transă cu fitness. Am continuat cu asta și așa au trecut ultimele șase luni. Am pierdut din greutate și am câștigat putere musculară, așa că mi s-a părut o idee bună să continui să vin aici.”

Antrenamentele mele au progresat frumos, dar, în spiritul lui Joseph Campbell, m-am confruntat și cu eșecuri, când am ratat antrenamentul de duminică dimineață. M-am suprasolicitat și boala m-a ajuns din urmă. Dar m-am ținut tare și a doua zi mi-am revenit și am venit pentru ultimul antrenament, mai energic ca niciodată.

Deutsch, care s-a ocupat de ultimul meu curs, mi-a felicitat efortul pe care l-am depus în aventura de-o săptămână și mi-a urat de bine. Dar chiar au funcționat antrenamentele? Să fi reușit să atrag dualitatea sportivă și tocilară sau se va estompa cu timpul, când nu voi mai veni la sală?

Latura mea sportivă cu siguranță a înflorit în săptămâna asta. Ținând cont de istoricul meu cu sporturile în echipă, am știut că pot oricând canaliza ființa primară din interiorul meu, dacă aș fi vrut să mă implic mai mult în sporturi. Așa am reușit să domin o discuție recentă despre baseball. Într-o zi chiar m-am surprins admirându-mi corpul sculptat la sala Nerdstrong.

Provocarea mai mare mereu va rămâne să îmbrățișez și latura tocilară. Cu postări entuziaste pe social media despre Porgs și Stranger Things, care nu au făcut decât să mă enerveze mai tare, am început să mă îngrijorez că, din păcate, nu sunt decât un sportiv.

Am rumegat chestia asta o vreme, până când un prieten mi-a arătat parul din ochi. Lumea nerdy s-a extins pentru a include aproape orice. Sunt în totalitate tocilar, dar nu pentru lucrurile centrale culturii pop. Când am stat mai bine să mă gândesc, mi-am dat seama că sunt în stare să-mi fac timp pentru orice joc indie sau AAA. Poate e mainstream, dar se pune. În mare parte, când conduc, merg, fac exerciții sau curat, ascult podcast-uri. Sună destul de tocilar! Și pot recunoaște, ca majoritatea tocilarilor afurisiți, îmi place să mă uit la Rich & Morty.

Mi-a trebuit o săptămână de exerciții riguroase ca să descopăr într-un sfârșit că sunt la fel de tocilar ca restul lumii, dacă sunt abordate subiectele potrivite. Acum, când descopăr cele mai bune părți de a merge pe stadion sau la conferințe Anime, o să țin cont și de căștile din ureche care mă încântă cu comedii ezoterice. Până la urmă, nu suntem atât de diferiți.

Urmărește-l pe Justin Caffier pe Twitter.