Cei mai buni cultivatori de iarbă din Olanda se mută în Canada

Ce turist nu a auzit: „Amsterdam? Am fumat un cui sau două acolo”.

Patruzeci de ani de coffeshop-uri în Olanda au creat cel mai cunoscut rai al prăjiților din Europa. Unul dintre cele mai faimoase localuri cu iarbă este probabil Green House, căruia i-au trecut pragul Rihanna, Snoop Dogg și Eminem.

Proprietarul localului, Arjan Roskam, spune că are 43 de premii pentru canabis pe numele său – și s-a autoproclamat „regele canabisului”. Vânează soiuri de marijuana din toată lumea ca să-și creeze semințe premium în laboratorul său din Amsterdam, dar acum Canada este aria sa de interes.

Este doar unul dintre mai mulți consultanți olandezi care-și aduc cunoștiințele în materie de iarbă în Canada, care a legalizat canabisul în octombrie.

Pentru Roskam, asta înseamnă colaborarea cu gigantul de iarbă Canopy Growth care ajunge în fiecare colț al pieței canadiene, pentru dezvoltarea semințelor de marijuana premium.

Green House nu este singurul. Horticultura olandeză face milioane prin vânzarea de sere, lumini pentru creștere și sisteme de irigat în Canada.

„Am făcut o greșeală critică când am lăsat piața de marijuana să ne scape printre degete”, a spus pentru VICE Nicole Maalste, care cercetează industria canabisului la Universitatea Utrecht.

Roskam este de acord: „Canada și SUA au preluat piața în timp ce noi ne chinuim cu legalizarea completă”.

Se referă la paradoxul olandez al ierbii: Este legal să cumperi canabis, dar ilegal să crești mai mult de cinci plante deodată.

Se numește „problema ușii din dos”. Guvernul reglementează ce se întâmplă în localurile cu canabis, cărora le este permis să vândă marijuana și hașiș, dar nu s-a ocupat niciodată de cum își primesc localurile inventarul.

Asta înseamnă că guvernul olandez a oferit o singură licență pentru producția de canabis medicinal, în timp ce Canada are 133 și continuă să crească.

Rezultatul? Un sistem ambiguu care include infracțiunile organizate din spate, după cum atestă un raport alarmant făcut de uniunea poliției naționale la începutul acestui an, Politie Bond.

În Brabant – „hambarul european al drogurilor” cu o producție anuală de canabis în valoare de 2,5 miliarde și profituri de 19,8 miliarde de la XTC și amfetamine – o autoritate națională a luptat cu asasinările, violența, țepele și spălarea de bani încă din 2011.

Unul din cinci fermieri a spus că a fost presat de găști să crească iarbă pentru ele.

Contrastul cu Canada este unul puternic. De când a fost legalizată iarba luna trecută, piața nu poate face față deficitului de aprovizionare raportat în țară.

„Sunt probleme clasice de început și le vom depăși”, spune Allan Rewak, director executiv la Cannabis Council of Canada. „Vestea bună este: Canadienii sunt dispuși să cumpere iarbă licențiată. Piața funcționează.”

Într-adevăr, sectorul a înflorit într-o industrie în care companiile canadiene de marijuana din top 12 ajung colectiv la o valoare de 55 de miliarde de dolari.

Roskam a fost mai mult decât bucuros să se alăture anul trecut, când a început să colaboreze cu Canopy Growth și Organa Brands ca să-și aducă brandul Green House în Canada.

Dar în principal canadienii caută expertiza horticulturii olandeze. Serele sunt create imediat și la un nivel înalt. Unele ajung și la 122 de mii de metri pătrați, echivalentul a șase terenuri de fotbal.

Specialiștii serelor olandeze cum ar fi Bosman van Zaal, Kubo și Havecon livrează sere întregi în Ontario.

Meteor Systems, un producător major de sisteme complete de creștere din sere, a spus că va umple peste 914 de mii de metri pătrați din suprafețele canadiene cu aparatura pe care o produc.

„Primim comenzi imense din Canada, am văzut totul: Companii mari care creșteau roșii și castraveți își transformă afacerile în iarbă”, spune managerul de marketing Laura Rastovac.

Chiar și înainte de avântul canabisului, influența horticulturii olandeze a fost o caracteristică în Canada.

„Condu prin Orangeville (Ontario), este suprarealist câte ferme și companii olandeze vei vedea”, spune Joachim Helms, care instruiește crescătorii tineri de iarbă din Canada pentru Green House. Mulți dintre ei au venit aici după valul de imigrări post-război în anii 40 și 50.

Este greu să estimăm exact numărul de producători olandezi de marijuana care se mută în vest.

„Sunt zvonuri despre tipi care și-au părăsit beciurile ca să se mute în Canada”, spune Rastovac. Dar stau sub acoperire fiindcă există riscul să fie prinși de poliție.

Maalste confirmă că a ținut legătura cu niște foști cultivatori ilegali care lucrează ca producători majori pe piața din Canada.

Între timp guvernul olandez face pași mici spre legalizare. În 2020, va intra în vigoare un experiment de patru ani cu legalizare totală.

Maalste, care reprezintă aproape jumătate din cele 576 de localuri cu iarbă, atenționează că planul pentru legalizarea graduală ar putea avea efecte dăunătoare.

„Este riscant să intri pe o piață care se reglementează singură, cu un experiment. Dacă până în 2025 se închid din nou porțile producției legale de canabis, va izbucni haosul”, a spus ea.

Industria olandeză de iarbă este de acord cu un lucru: Olanda, cândva cel mai renumit paradis al ierbii din lume, a întârziat la propria petrecere, iar Canada profită de asta.

Acest articol a apărut inițial pe VICE CA.