Un avocat mi-a spus la ce riscuri penale te expui în România când o arzi pe droguri

Pentru că sigur nu-ți pui mereu problema de consecințe penale atunci când îți rulezi un cui, m-am gândit să-ți fac un bine și să vorbesc cu un avocat despre ce riști când fumezi un cui pe stradă sau când vrei să treci granița cu iarbă ascunsă în bagaje.

Adrian Nănuț este avocat de drept penal și a apărat în instanță mulți tineri care n-au avut chiar mereu mintea la ei când au ars-o pe substanțe interzise.

Primul lucru pe care trebuie să-l știi: consumul nu este pedepsit în România, dar posesia este. Știu că pare derutant, dar să-ți explic. Consumul nu este pedepsit tocmai pentru ca dependenții să poată beneficia de programe de asistență și, foarte important, să poată suna fără grijă la 112 când li se face rău, lor sau altora, de la droguri.

Deținerea este, însă, infracțiune.

„Nu trebuie să dovedească anchetatorii că voiai să o vinzi. Simpla deținere a unui drog e considerată trafic dacă nu este pentru consumul tău propriu. Atunci este important să spui că este pentru consumul tău propriu”, subliniază Nănuț.

Ca să dovedești asta, poți face apel la orice. Îți aduci prietenii și familia ca martori că te-au mai văzut consumând, faci probe de sânge și de urină, apelezi la expertize.

Dacă o iei în brațe p-aia cu „nu știu ce-i cu astea, nu-s ale mele”, va fi foarte greu pentru instanță să înțeleagă ce căutai cu două pliculețe de iarbă la tine sau cu câteva pastile. Rămâne doar varianta că urma să le oferi sau să le vinzi. Și atunci ai încurcat-o.

„Din punct de vedere penal, din experiența mea, este foarte important ce declari. Dacă tu spui că ai cumpărat droguri, dar că voiai să le consumi cu prietenii, e infracțiune”, explică avocatul.

Asta pentru că mulți consumatori devin dependenți și pentru că primesc mostre gratuit.

„Li se dau pachețele, pliculețe, pastile, ca să le încerce. Traficanții știu că, atunci când apare dependența, ei devin clienți”, îmi explică Adrian Nănuț infracțiunea.

Bineînțeles, adaugă el, nu e același lucru dacă ai fumat un joint cu trei prieteni sau ai oferit mostre de coca lângă o școală: „Nu e dusă la extrem această încadrare la trafic.”

Sunt însă și situații mai ciudate juridic, poate aparent banale în viața de zi cu zi a unui consumator. „Mai mulți tineri s-au dus la un festival. Unul vorbise cu cineva să-i aducă niște iarbă. Pentru că nu a ajuns la întâlnire la intrare în festival, l-a rugat pe un prieten să meargă în locul lui. Iată că ne aflăm în situația în care din punct de vedere juridic prietenul este acum un traficant de droguri. A cumpărat, a plătit în locul lui și apoi i-a dat celuilalt, cerându-și banii.” Deși n-avea nicio vină. Deci ai grijă ce servicii le faci amicilor tăi.

Și încă ceva: să nu-ți treacă prin cap că nu riști nimic dacă-i zici cuiva „hai încearcă și tu asta, să vezi ce mișto e”.

„Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”, spune clar legea.

„Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”, spune legea.

Ce faci dacă vine poliția la tine acasă și te prinde că fumezi cu câțiva prieteni? E o situație destul de des întâlnită, îmi spune Adrian Nănuț. Îl întreb dacă se cumulează infracțiunile - deținere, oferire, punere la dispoziție a spațiului.

„Infracțiunea de trafic de droguri, care se poate consuma în oricare dintre formele ei - deținere, prelucrare, procesare, extracție, transport etc este una singură. Nu se cumulează.” Bun, măcar atât.

„Punerea la dispoziție reprezintă rar în sine o infracțiune de sine stătătoare. Trebuie să reprezinte o activitate distinctă de traficul de droguri, trebuie să fii conștient că pui spațiul la dispoziție în vederea traficului.” Cum ar fi în cazul cluburilor unde se tolerează consumul, dar e foarte greu de probat că patronii știau că ai lor clienți se droghează.

Adrian Nănuț îmi povestește despre un client al lui care cultiva trei plante acasă pentru consum propriu. Nu a fost un dosar ușor. Cum l-au prins?

„Existau pe net magazine online care ofereau semințe și kituri de creștere, cu cort, pământ, neon, ventilator etc, de forma unei mici sere de apartament, cu umidificator. Clientul a comandat online, firmele erau supravegheate operativ de DIICOT. Din dosarul ăla s-a derivat un dosar micuț pentru clientul meu, l-au așteptat să le crească, apoi mandat de percheziție. I-au găsit trei plante.”

N-a scăpat de condamnare, dar i-au dat cu suspendare.

„Nu am putut să probăm că e în vederea consumului. Instanța a considerat că trei plante nu se încadrează la consum propriu”, îmi spune avocatul.

Te-ai gândit tu că nu se poate întâmpla nimic dacă te duci la Krapets cu un cui și două pastile la tine? Ei bine, ăsta e fix trafic internațional. Ok, e diferit ca atunci când te prinde garda cu sute de kilograme de cocaină, dar tot acolo se încadrează. Și e nasol.

Avocatul îmi povestește un alt caz al lui, cu doi motocliști care „uitaseră” niște țigări în geacă. „Le-au întocmit dosar pentru tentativă de trafic internațional de droguri de risc. Norocul lor e că a fost tentativă, adică nu au apucat să treacă granița. Odată ce le ai în buzunar, se consideră trafic, treci și granița, e trafic internațional. Iar dacă nu reușești să dovedești că e pentru tine, atunci te încadrezi în forma aia agravantă a traficantului.”

Evident, nu e aceeași situație ca aia cu tirul cu cocaină, cantitatea de drog contează mult în fața judecătorilor.

Chiar și în cazul traficului, atâta timp cât e din ăla mic, uneori instanțele sunt înțelegătoare. „E cu suspendare de multe ori, chiar și la drogurile de mare risc. Instanțele sunt conștiente că persoanele care sunt dependente, chiar dacă fac un mic trafic, fac pentru venituri suplimentare pentru a-și administra drogurile care au creat dependență. Și iar vorbim de sănătate și de programele de prevenție și suport în care sunt înscriși.”

E o întrebare pe care și-o pun mulți.

„Percheziția domiciliară și percheziția informatică se efectuează în baza unui mandat emis de un judecător. Alte forme ale percheziției sunt percheziția corporală și percheziția unui vehicul a căror executare nu presupune deținerea unui mandat emis de un judecător”, spune Nănuț.

Mai precis, ca să te caute acasă de substanțe au nevoie de mandat, ca să te caute prin buzunare în parc, nu.

„Există situația în care o patrulă de jandarmi întâlnește tineri care prezintă simptomele unui consumator. Se face percheziția corporală când există suspiciune rezonabilă că pot fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau alte obiecte ce reprezintă interes pentru organele de urmărire penală. Percheziția corporală se poate face de un organ de cercetare penală sau de un agent cu atribuții de securitate publică. Inițial organele judiciare solicită să predai de bună-voie obiectele căutate, caz în care nu se mai efectuează percheziția, decât dacă există suspiciuni că nu ai predat tot ceea ce căutau.”

Mai e o chestie interesantă. „Percheziția se efectuează de către o persoană de același sex și cu respectarea demnității persoanei.” Mai precis, nu te poate pipăi un domn polițist dacă ești fată și o doamnă polițist dacă ești băiat. Îmi pare să-ți stric fanteziile.

Ok, și ce trebuie să știi dacă te prinde cu ceva la tine? „Recomandarea mea e să coopereze cu organele în orice situație. La fel, recomand să evite în a da declarații. În faza incipientă a unui dosar penal, să evite declarațiile pentru că există riscul să declari ceva care nu te avantajează”, îți recomandă avocatul.

La început, când s-a modificat Codul Rutier și s-a introdus și această infracțiune, era mai mult la nivel de normă legală și nu se testa neapărat. În ultimul timp, însă, îmi spune avocatul, Poliția Rutieră are kit-uri de depistare în salivă și, când te trage pe dreapta, te poate testa. Chestia asta se întâmplă în jurul cluburilor sau festivalurilor, adică în locuri unde de obicei consumul e mai mare.

Adevărul e că nu neapărat. Instanțele sunt îngăduitoare cu deținerea pentru consum propriu, îmi spune avocatul. „Dacă probezi că sunt pentru consum propriu, te încadrezi la consumator și beneficiezi de soluții ușoare, cum ar fi renunțarea la urmărirea penală, amânarea aplicării unei pedepse. Îți dovedesc vinovăția, dar nu se aplică amendă.”

De asemenea, există programe de asistență și procurorul e obligat să ți le aducă la cunoștință. „În prealabil este evaluat de niște consilieri din cadrul Agenției Naționale Antidrog, psihologi, care îl încadrează într-un grad de dependență și fac și recomandarea dacă să se înscrie în program. În lege scrie doar cu acordul celui în cauză.” Nu e obligatoriu, dar e bine să zici da, dacă ai ajuns acolo.

Uneori, instanța nu vrea să pedepsească, cum te-ai aștepta, ci să educe.

„Am fost în sală când un coleg punea concluziile în cazul a doi studenți la Medicină care încercaseră și ei ceva la un festival. Am rămas surprins plăcut de judecător care le-a ținut un pic de teorie ca să îi facă să înțeleagă că o situație de genul ăsta le poate afecta viitorul profesional sau chiar viața personală, dacă suferă o condamnare”, îmi povestește Nănuț. Au scăpat amândoi de pedeapsă.

Avocatul consideră că autoritățile ar trebui să fie atente mai ales la marii traficanți, nu la puștii care fumează un joint. Deținerea pentru consum propriu ar trebui să țină de sănătatea publică, nu de sfera penalului, crede el.

Ce se întâmplă în orașele din provincie? Se spune despre magistrații din orașele mari că-s ceva mai toleranți cu posesia de substanțe decât cei din provincie. Avocatul confirmă teoria: „În țară, pedepsele sunt mai aspre. Cu excepția centrelor universitare unde, ca și în București, se observă o creștere a consumului de droguri de risc si mare risc, iar instanțele sunt obișnuite cu acest gen de fapte, celelalte sunt mai dure cu acest gen de infracțiuni.” Așa că ar fi bine să-ți lași acasă proviziile dacă plănuiești un drum la Pașcani.