Cum economisești bani când ești student sărac în România

La cămin stau două tipuri de oameni: cei care nu muncesc și stau pe banii părinților și cei care muncesc, dar cărora oricum nu le ajung banii. Oamenii care nu știu dacă să râdă sau să plângă la gluma cu „mi-a rămas prea multă lună la sfârșitul banilor” sunt ăia care au găsit cele mai istețe moduri de a economisi banii.

Prieteni, chetă, pre-drink, pușculița la 5 lei de la Jumbo sunt doar câteva din strategiile unui student care reușește să fie aproape bogat aproape toată luna. Eu ți-am adunat toate șmecheriile pe care le poți face ca să nu ratezi niciun party și totuși să supraviețuiești.

Știu că mulți oameni îmi ziceau că nu ies în oraș doar pentru că nu au bani. Eu n-am văzut niciodată un impediment în asta. La ultimul party o prietenă mi-a zis „bă, am doar 5 lei, dar vin”. Cum a reușit să se distreze o noapte? Avea o sticlă de vin pierdută prin frigider, a luat ultimul metrou, i-am dat eu o bere și în rest a băut de pe la lume câte o gură. Ăia 5 lei? Pe taxi.

Dacă te hotărăști să mergi în club și ai totuși niște bani pe care nu vrei să-i cheltuiești, e foarte important să îți lași cardul acasă, orice ar fi. Te gândești cam cât ai vrea să cheltuiești în seara respectivă și restul de bani îi lași acasă. Acum, că toate cardurile sunt contactless, nici nu realizezi cât spargi pe alcool. Cred că mai greu e să dai banii la Monopoly decât să plătești cu cardul într-un club. O prietenă mi-a zis că ea nici nu-și ține banii pe card, că nu-și dă seama cum îi sparge, abia când își verifică contul realizează că a sărăcit.

Altă lecție importantă e să bei înainte de party, noi îi spunem pre-drink, dar doar pentru că suntem aroganți. De fapt e mai mult o chetă de băutură prin camera de cămin. Fiecare vine cu ce-a mai cerut de pe acasă, pe sistemul: „trimite-mi și mie jumate de țuică, pentru că face bine la digestie”. Dacă nu se strânge îndeajuns, cu 5-10 lei de fiecare faci rost de destule PET-uri cât să să te amețești bine pentru party-ul din oraș, astfel încât să stai cu o bere în mână toată noaptea.

Cea mai bună replică este „ce e aia? N-am băut niciodată!”, moment în care curiozitatea îți este satisfăcută instant de petrecăreții mai darnici din fire. Merge și la mâncare, o adaptezi în funcție de context. Să nu-ți fie niciodată rușine să le zici oamenilor că nu ai bani de distracție, o să se trezească mereu unul să-ți dea el o bere. Ideea e că trebuie să te accepți așa cum ești, adică sărac. Dacă la începutul lunii o arzi fițos cu Desperados, fii pregătit ca la sfârșit să bei Ciucaș la PET.

În trei ani de facultate am învățat cât de importanți sunt prietenii. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Pentru că, în momentele alea triste în care ți s-a terminat și ultima conservă de pateu, din 10 prieteni sigur i-a venit măcar unuia pachetul de acasă. Nu zic acum că trebuie să îți alegi prietenii în funcție de mărimea pachetului de acasă, dar e important să ajungi în stadiul ăla de apropiere în care sunteți ok să împărțiți mâncarea unul cu altul. Noi o mai numim „masă câmpenească”, adică fiecare aduce ce i-a mai rămas și facem ospăț mare.

O regulă nescrisă este „cel care te ajută să îți cari pachetul de la gară este cel cu care vei împărți mâncarea”. Deci ține minte, dacă ești drăguț, vei primi sarmale. Iar cele mai frumoase cuvinte pe care le poți auzi de la un prieten sunt „mi-a făcut mama salată de icre pentru că știe că ție îți place mult”. Aia e prietenie adevărată.

Nu refuza niciodată mâncare și nu te mai plânge că maică-ta îți pune prea multă. O pui în congelator și mănânci și peste o lună. Trebuie mereu să te gândești și la zilele negre, iar când nu mai ai bani, punga de șnițele înghețate din frigider te face nemuritor.

Când vine vorba de mâncare, e important să te lași de fast food. Ori îți iei o plită și treci pe cartofi prăjiți gătiți pe hol, ori mănânci la cantină. Mama are atât de multă grijă de mine, încât îmi trimite cartofi de la Suceava, chiar dacă merg 7 ore cu trenul și până la urmă kilogramul de cartofi nu e așa scump la Capitală. Oricum, cert e că la cantină la Drept mănânci lejer o ciorbă, niște cartofi, șnițel și salată cu 10 lei , iar apa e gratis.

Alt lucru important e să vânezi ofertele studențești. Chiar dacă nu sunt foarte vizibile, multe fast food-uri au reduceri pentru studenți. La KFC, la Universitate, dacă ești student, primești un suc la snackbox, iar la Gara de Nord găsești singurul KFC care are în permanență cartofi cu sandviș la cinci lei. La Second Cup, dacă îi zici că ești student, îți scade vreo trei lei din cafea. Poate nu ți se pare mare lucru, dar se strâng. O prietenă de-ale mele are o vorbă: „un leu azi, un leu mâine”. Merge atât pentru când vrei să faci avere, cât și când nu înțelegi unde au dispărut banii.

Eu nu obișnuiesc să fac ilegalități din comoditate, nu am chef să stau cu ochii-n patru la fiecare stație și nu vreau să mă complic sărind la metrou. Sunt prea chill ca să risc o ceartă cu paznicii sau controlorii, oricât de fun am auzit că poate fi asta. Mai ales că facultatea îmi decontează abonamentul la RATB.

Dar am prieteni care trăiesc periculos și mi-au povestit diverse tehnici: intrat câte doi la metrou, sărit bariera și fugit, mers cu autobuzul până vezi că urcă niște vestuțe albastre șamd. Alternativele mai puțin ilegale sunt autobuzele de noapte și prietenii cu mașină. Nu sunt materialistă și nu-mi fac prieteni cu mașini, dar dacă se întâmplă să-i ai, e bine să știi că poți să-i rogi măcar o dată să te ajute.

La Taxify și la Uber, dacă rogi o persoană să-și pună aplicațiile și să folosească codul tău, câștigați și tu și persoana respectivă o călătorie moca. Treaba asta merge foarte bine acum, la început, când bobocii sunt de-abia ajunși în Capitală și nu știu încă de aplicațiile astea. Le explici cum stă treaba, dar ai grijă să nu pari dubios. Asigură-te că înțeleg despre ce vorbești și nu rămân cu impresia că le/îi duci la produs în Spania. Apropo, dacă vrei o cursă gratuită, codul meu pe Taxify e SNQNS, mersi.

Răspuns standard: fumezi de la alții. Eu nu sunt fumătoare, dar mă învârt în diferite cercuri de oameni care nu pot trăi fără țigări, deci am cam prins tacticile. În lipsă de țigări, tot la prieteni apelezi, problema e că roata se întoarce mereu. Dar există întotdeauna acel prieten care mereu și mereu are țigări: cu ăla trebuie să te pui bine.

În afară de strategia asta cu minusuri și plusuri (na, la un moment dat și prietenii se satură să aibă grijă de săraci), există mereu fetele cu promoțiile la țigări. Frumoase, înalte, politicoase și gata mereu să-ți ofere ce ai tu nevoie. Țigări. Rămânem la țigări. Problema cu promoțiile astea e că poți să participi o dată la 7 zile, dar stai chill, există o soluție și pentru asta. Le ții training prietenilor nefumători, le zici vreo două tipuri standard de țigări și aia e. Când vin fetele simpatice, ei o să mintă pentru tine și tu o să ai țigări.

La un moment dat, nefumătoare fiind și cu o memorie teribil de proastă când vine vorba de țigări, am primit întrebarea „ce fumezi?”. Luată prin surprindere, răspunsul meu a fost „Kent roșu lung”. Raționamentul meu a fost „spune o marcă de țigări cunoscută, o culoare, prima care-ți vine în cap și dimensiunea”. M-am prins că nu există când toți oamenii de la masă au început să râdă.

SH-urile sunt raiul hainelor. Sunt ieftine, șmechere și reușești să nu ai aceleași haine ca jumătate din populația Bucureștiului. Pentru fițoși: să știți că am prieteni care se dădeau mari că n-au intrat niciodată într-un SH și când au ieșit dintr-unul cu 5 pulovere la 50 de lei parcă descoperiseră elixirul tinereții.

Dacă vrei totuși să fii snob cu bani puțini, există un truc auzit de la un prieten. Îți dai comandă de haine scumpe și le restitui în vreo două săptămâni, pentru că multe magazine au politica aia prin care poți să restitui hainele în 30 de zile. Ți se pare cam trist? De acord, dar eu ți-am zis pontul. E treaba ta ce faci.

Dacă mă plictisesc de hainele mele, ori aleg SH-urile, ori dau iama în dulapurile prietenelor mele. Nu pun prea mult preț pe țoale, așa că nu mă întristez dacă le pierd sau se murdăresc. Uneori le uit pe la diferite prietene și împrumut cui are nevoie. La rândul meu, rog și eu dacă îmi trebuie musai ceva și n-am. Tot prietenii sunt baza.

Când am început să scriu textul ăsta, mi-am întrebat toți prietenii cum economisesc bani, iar răspunsul era mereu același: „nu prea economisesc!”. După, gândindu-se puțin, au realizat că au diferite trucuri prin care se păcălesc singuri ca să le rămână bani. Un prieten îi ascunde într-un buzunărel din portofel și face tot posibilul să uite de ei. O altă prietenă pune o anumită sumă într-un loc, la început de lună, iar dacă nu merge și asta, roagă un prieten să-i țină banii.

La un moment dat, îmi luasem o pușculiță din Jumbo la cinci lei. Era foarte drăguță, avea minioni, iar lucrul cel mai șmecher era că trebuia efectiv s-o tai pentru a scoate banii. În vara aia știu că am stat acasă la ai mei și jur că mama a muncit la pușculiță de parcă își punea dorințele acolo. Minim 5-10 lei în fiecare zi. Când am ajuns înapoi în București, am realizat că mama făcea o treaba mai bună cu ea decât mine. N-am deschis-o încă pentru că-mi place mie mult cum arată minionii ăia, dar am zis că o țin pentru zile negre rău.

O altă șmecherie de păcălire a creierului e să-mi transform leii în euro, pentru că, dacă ai Internet Banking, nici nu mai trebuie să mergi până la bancă. Bineînțeles, nu ar fi greu să-i transform la loc, dar momentan funcționează.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).