18+

Cultura care le face pe femei să le fie rușine de propriul corp și le terorizează să nu facă sex

Care-s efectele psihologice ale culturii purității asupra femeilor.
22 Octombrie 2018, 8:25am
un inel de aur cu cruci
Foto de Rlmabie via Wikimedia Commons.  
Rlmabie

   

  

 

Pentru milioane de fete care-s creștine evanghelice, sexualitatea este un păcat. Fetele sunt „obstacole” sexuale, asta li se spune – un pericol pentru relația dintre bărbați și Dumnezeu.

Așa este mișcarea purității. Ea se trage din evanghelismul alb de la începutul anilor 1990, mișcarea creștină conservatoare – astăzi promovată de bisericile locale și organizațiile naționale ca Focus on the Family și True Love Waits – pune accentul pe puritatea sexuală și educația bazată pe abstinență. Piatra de temelie: dacă femeile rămân virgine până în ziua nunții cu un bărbat, sunt sfinte; dacă nu, sunt bunuri periclitate. Ca să evite ultima variantă, tinerii adulți trebuie să facă promisiuni – sub forma unor baluri ale purității, inele și jurăminte – ca să rămână abstinenți de la pubertate până zic acel „da”.

După căsătorie, centura de castitate metaforică se desface. Dar după cum detaliază Linda Kay Klein în cartea sa recentă, Pure: Inside the Movement that Shamed a Generation of Young Women and How I Broke Free, efectele psihologice nu se opresc acolo; le urmăresc pe femei la maturitate și duc la efecte secundare mintale și fizice similare cu simptomele de tulburare de stres post-traumatic.

În cultura purității, și bărbații și femeile sunt învățați de tineri că sexul înainte de căsătorie este greșit. Dar adolescentele sunt mult mai afectate, descoperă Klein, pentru că în timp ce băieții sunt învățați că mințile lor sunt o cale către păcat, femeile sunt învățate că trupurile lor duc acolo. După ani în care li se spune că nu sunt responsabile doar pentru propria puritate, dar și pentru cea a bărbaților și băieților din jurul lor; și prin asocierea dorinței sexuale cu depravarea și rușinea, scrie Klein, acele sentimente bântuie adesea relațiile pe care le au cu propriile trupuri pentru tot restul vieții.

Klein stie asta din experiența personală. După ce a realizat că nu putea să fie femeia pe care o dorea biserica, a părăsit comunitatea evanghelică la început anilor 2000. Atunci când s-a gândit să facă sex, au început simptomele. „Au apărut când am luat în considerare posibilitatea să fac sex”, spune Klein pentru Broadly. „De atunci, câteodată sexul dintre mine și iubitul meu îmi provoca aceste căderi nervoase în care mă apuca plânsul, mă scărpinam până la sânge și mă retrăgeam într-un colț de pat în lacrimi.”

Klein a știut imediat că acele reacții erau legate de educația religioasă, dar a crezut că ține doar de ea. „Nu m-am întrebat niciodată de unde vin, ci doar de ce se manifestau așa”, spune ea. „Nu putea să fie așa la toate persoanele care au fost educate în același stil, pentru că aș fi auzit ceva despre asta.”

Până la urmă, Klein a realizat că nu era singura. În 2006, a început să strângă confesiuni de la prietene din copilărie implicate în mișcarea purității și a descoperit că toate aveau sentimente similare de frică, rușine și anxietate în legătură cu sexul. „După coșmarurile noastre, atacurile de panică și paranoia, cineva ar putea crede că am fost în război”, scrie Klein. „Și de fapt, chiar așa a fost. Am plecat la război împotriva noastră, a propriilor trupuri și a naturii sexuale, toate sub comanda strică a bisericii.”

Astăzi, Klein consideră fenomenul o epidemie. Când a realizat prima oară severitatea a ce cerceta, a decis să-și abandoneze jobul – la vârsta de 26 de ani – și și-a dedicat timpul ca să învețe mai multe despre efectele culturii purității. Și-a luat diploma de master interdisciplinară de la New York University, pentru care a scris o teză despre mesajul transmis fetelor de evanghelismul american alb. A intervievat sute de evanghelici despre impactul mișcării purității în viețile lor. Așa a luat naștere Pure.

După 12 ani de muncă, cartea este un amestec de autobiografie, jurnalism și comentarii culturale care ilustrează cu măiestrie cum religia, rușinea și trauma se pot inspira una pe cealaltă. Citând studii medicale, a arătat că adolescenții evanghelici au cele mai puține șanse să „găsească sexul ca plăcere și se așteaptă că acesta îi va face să se simtă vinovați”. În comparație cu băieții, observă Klein, fetele au 92 la sută mai multe șanse să se simtă rușinate – mai ales cele care sunt sunt foarte religioase. Pentru multe femei, precum Klein, acea rușine se poate manifesta în simptome fizice.

Klein observă și îl citează pe un expert care a descoperit că multe femei care au crescut într-o cultură a purității și au făcut într-un final sex, au experimentat o strâmtorare fizică involuntară a vaginului – cunoscută și sub numele de vaginism – care este legată de frica sexului prin penetrare și duce la acte sexuale extrem de dureroase. Poate fi considerat un simptom al Sindromului Traumatic Religios (RTS), un diagnostic dezvoltat de Dr. Marlene Winell, o psiholoagă din San Francisco și autoare a Leaving the Fold: A Guide for Former Fundamentalists and Others Leaving Their Religion. Conform lui Winell, după cum a citat-o Klein, RTS este o afecțiune „experimentată de oameni care se luptă cu autoritatea, religia dogmatică și încearcă să facă față prejudiciului îndoctrinării”. Simptomele sunt similare cu cele din PTSD, tulburările de anxietate, tulburările de personalitate borderline și pot duce la depresie, dificultăți sexuale și păreri negative despre sine.

Poate că și mai convingătoare decât cercetările medicale și profesionale pe care le citează Klein este cantitatea impresionantă de declarații adunate de la femei. O femeie cu care a vorbit a descris că a avut parte de ani de sex ciudat și inconfortabil cu soțul ei până ce a început să se simtă depășită de oboseală extremă și nu mai putea să se ridice din pat. Alta a spus că după primui ei act sexual, corpul său a început să tremure incontrolabil. Într-un caz extrem, o femeie a spus că sentimentele de panică și vinovăție i-au inundat mintea „ca un nor plin de lăcuste” după o expriență sexuală timpurie. La scurt timp după aceea i-au apărut semne de dimensiunea unei portocale pe abdomen, brațe, spate și sâni și nu mai putea să respire. După ce s-a dus la duș ca să-și revină, alte semne de mărimea propriilor palme s-au format pe vagin. „Aș spune că este cel mai înfricoșător lucru pe care l-am văzut în viața mea”, i-a spus lui Klein. „Nu știam ce mi se întâmplă. Picioarele, fața și totul erau roșii. M-am simțit fără control asupra acestor lucruri oribile și de coșmar care mi se întâmplau.” Femeia a fost dusă la spitalul de urgență și, deși doctorii i-au spus că a intrat în șoc anafilactic, nu puteau să-și explice ce a dus la asta. Deși știe că i s-a întâmplat ceva medical, i-a spus lui Klein că este sigură că a fost vorba și despre ceva spiritual – rezultatul a ce se întâmplă „când îl tentezi pe Satana”.

Pure este un studiu detaliat despre efectele mișcării purității asupra femeilor și fetelor, dar Klein spune că descoperirile sale nu sunt relevante doar pentru conservatorii religioși. Mai degrabă, reprezintă un microcosm extrem al unei culturi mai largi de ură la adresa sexului asupra căreia ar trebui să ne îndreptăm atenția.

„Concluzia la care am ajuns a fost că această cultură evanghelică este folositoare pentru că oferă o oglindă a ce se întâmplă în alte locuri”, spune Klein. „Vezi ce se întâmplă când ai parte de doze mari ale acestui mesaj toxic. Dar realitate este că acest mesaj toxic este pretutindeni și cu toții avem parte de bucăți nesănătoase din el.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.