Filmul lui Lady Gaga e foarte prost

Atât de disperați suntem după povești despre celebritate încât aceasta e a patra versiune A Star Is Born – povestea unei artiste inocente care a devenit faimoasă cu ajutorul bărbatului care a descoperit-o. Remake-ul din 2018 a fost scris și regizat de Bradley Cooper, care joacă rolul muzicianului rock Jackson Maine alături de Lady Gaga, o cântăreață talentată pe nume Ally. Ally e blocată la un job de căcat și trăiește împreună cu tatăl ei. După concertul lui, Jackson dă peste Ally care cântă la un bar de drag queens. Intrigat instant de talentul ei, îi oferă platforma necesară să-și împlinească visele. Până la urmă, faima ei ajunge s-o depășească pe a lui.

Deși această versiune e jucată bine și reușește să reînvie materialul sursă pentru 2018, e totuși presărată cu defectele versiunilor anterioare: o poveste veche care se bazează prea mult pe idolatria celebrității și pe eforturile emoționale ale unei femei de a ajunge sus, plus un ritm destul de lent. Cel mai dezamăgitor e că filmul nu e prea distractiv.

Deși A Star Is Born nu urmărea să fie un film ușurel, trailer-ele au tot arătat fragmente dintr-o relație drăgălașă și plină de iubire. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Farmecul filmului se bazează atât de mult pe chimia dintre cei doi protagoniști încât dacă nu-ți place relația dintre ei, nu te prea poți bucura de film.

Jackson nu e un personaj foarte agreabil, cu părul ăla lățos și accentul enervant. Primul act face tot posibilul să ne demonstreze cât de drăguț și de amabil e el și cum e dispus să ia contact cu oamenii obișnuiți, deși e mare vedetă. Jackson nu e deranjat când o doamnă îi face o poză într-un supermarket, iar în barul de travestiți îi dă autograf pe piept unei drag queen.

În schimb, restul personalității sale e un mare steag roșu de alertă. Suferă de alcoolism, lucru care, totuși, e caracterizat în film cu sensibilitate și seriozitate. A Star Is Born prezintă alcoolismul ca pe o boală mintală asociată cu alte probleme care duc la decăderea lui Jackson. Acesta își pierde auzul și are tinnitus din cauză că a cântat prea mult fără să-și protejeze urechile. Are probleme cu gelozia, ceea ce îl transformă într-un partener extrem de toxic. De-a lungul filmului oscilează între bețivul conflictual și soțul iubitor. E o dinamică promovată de politica americană recentă.

Ally se îndrăgostește de Jackson așa cum se îndrăgostesc multe eroine din filme – pentru că primește validare într-un moment în care e cu stima de sine la pământ. Din nou, susținerea lui contează mai ales pentru că e faimos – celebritatea lui îi crește lui Ally încrederea în legătură cu creativitatea, talentul și frumusețea ei. Cele mai înduioșătoare momente ale relației lor sunt micile gesturi de grijă unul față de altul, ca acela în care Jackson îi pune lui Ally gheață pe mână, oprește mașina să se mai uite o dată la ea sau o ajută să se relaxeze în studioul de înregistrări. Obsesia lui pentru nasul ei e un pic caraghioasă, dar cumva înduioșătoare.

Dar în afară de faima lui și aceste momente mărunte care îi conectează, nu se știe motivul pentru care Ally stă cu Jackson. Nu e deloc romantic să vezi cum îi iartă sau ignoră comportamentul urât. E ca și cum te-ai uita la un dezastru în slow motion. Prima parte a filmului e mai suportabilă, mai ales că are momente muzicale foarte reușite. Lady Gaga, în rolul lui Ally, cântă superb „La Vie En Rose”. S-au făcut nu știu câte meme după momentul în care Ally își acoperă ochii timidă când reușește să atingă notele dificile din „Shallow”. Și, efectiv, face praf pianul în timpul baladei „Always Remember Us This Way”.

E palpitant s-o vezi pe Lady Gaga în rolul unei femei inconștiente de propriul talent, care ajunge faimoasă fără să-și dea seama. E distractiv să vezi un artist atât de faimos și de prolific cum joacă atât de bine rolul unui „nimeni”. Montajele cu Jackson și Ally – cu părul în vânt și tamburina în mână – împreună pe scenă în turneu sunt un desert cinematografic. Lady Gaga a insistat ca momentele muzicale să fie trase live și a avut dreptate. Criticii au comentat că ea are cele mai bune piese – poate pentru că le-a scris chiar ea pe multe dintre ele. Probabil că cel mai mare succes al filmului e faptul că reușește să te facă un fan și mai mare al lui Lady Gaga. (Sinceră să fiu, eu ascult coloana sonoră a filmului în clipa asta.)

Dar a doua jumătate a filmului e haotică și lipsită de bucurie. Sare de la o scenă cu Ally care exersează o coregrafie la una cu Jackson care trage pe nas niște pastile zdrobite înainte de un concert. La un moment dat, obsesia lui pentru autenticitate îl face să o insulte pe Ally după un concert la SNL – îi reamintește că cel mai bine cântă când e ea însăși și e ea însăși când e cu el. Cam dubios că își folosește faima ca s-o curteze și s-o ridice pe Ally, după care începe să se poarte urât și să fie invidios imediat ce ea dă lovitura.

Rezultatul sunt două ore de anxietate punctate de momente muzicale de extaz în care Lady Gaga cântă live. Când Ally cântă la finalul filmului, se presupune că ar trebui să ne simțim sentimentali și să percepem sacrificiul soțului ei ca pe un gest nobil. Dar eu am simțit un amestec de dezamăgire și ușurare că femeia a scăpat de el și și-a păstrat cariera și sănătatea mintală.

Trailerul e simpatic și coloana sonoră e tare. Ar fi trebuit să mă rezum la astea două.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.