Dacă ai un profil de social media sau o adresă de e-mail, sigur ai avut parte de cel puțin un atac phishing până acum: un mesaj promoțional care pare prea bun, un curier care-ți cere o informație neobișnuită pentru o livrare urgentă, un prieten care-ți cere ajutorul fiindcă i s-a blocat profilul și are nevoie – din nu știu ce motiv – de datele tale.
În 2022, peste trei miliarde de e-mailuri cu atacuri phishing au fost trimise săptămânal – așa că, se poate întâmpla, indiferent cât de enervant și frustrant poate fi, să le cazi pradă. Ce se întâmplă mai rar este să reușești să te răzbuni. Așa că, atunci când un escroc a preluat profilul de Instagram al unei prietene și m-a contactat prefăcându-se că e ea, am decis să-l tachinez și să-l aduc la epuizare – să folosesc împotriva lui aceleași tactici pe care le folosesc cel mai frecvent escrocii, să-l induc în eroare pas cu pas.
Videos by VICE
Avertisment: dacă vrei să încerci ceva similar, ai grijă să nu oferi niciodată date sensibile.
Într-o zi din septembrie 2022, mă contactează o prietenă – pe care de acum înainte o vom numi „Scamilla”, ca să-i protejez identitatea reală și să-i dau un nume escrocului – care cu o sinceritate inedită („E prea frumos ca să fie adevărat”) sugerează să-l contactez pe „mentorul” ei, un tip care i-a permis să se îmbogățească brusc în urma unei investiții modeste de o mie de dolari „în bitcoin”.
Bineînțeles că adevărata proprietară a profilului scrie de câteva zile pe grupul de WhatsApp și se plânge că i-a fost furat contul. Cum asta e o „propunere” de a mă îmbogăți, am decis că merită să am o conversație cu escrocul.
Scamilla încearcă să mă închidă (pe scurt, să batem palma) cât mai rapid cu putință, dar încerc să trag de timp: Scamilla trebuie să-mi demonstreze că e prietena mea, așa că nu poate scăpa de curiozitățile mele despre viața ei personală și amoroasă.
Scamilla îmi oferă puțină satisfacție și inventează răspunsuri la întrebările mele, dar nu se dă în lături de la sarcina sa principală: să mă pună în contact cu Mentorul ei.
De fiecare dată când îi cer câte un răspuns absurd (cum ar fi mărimea la pantofi pentru o pereche de Jordans pe care vreau să-i ofer cadou de mulțumire), îi zic că aș investi chiar mai mult decât propunea ea inițial, 4 000 de euro, ca să-i reproduc strategia.
Odată ce Scamilla îmi povestește cum a început cu o mie de euro și a ajuns la 15 000 datorită mentorului, îi cer să-mi dea poze cu câini ca să-l conving pe tata să-mi dea 50 de mii de euro și să investesc în schema ei. Ba chiar îi bat obrazul că nu e atentă la nevoile mele.
Nu e deloc credibil că cineva o să investească 50 de mii de euro cu condiția să primească poze cu căței, și cu toate astea, Scamilla continuă să caute poze cu câini. Cu alte cuvinte, escrocul încearcă orice în negocierea noastră ca să nu riște să piardă oportunitatea, fără să realizeze că de fapt e forțat să continue o conversație pur și simplu delirantă.
În cazul în care ți se pare inacceptabil din punct de vedere moral să forțezi un escroc să satisfacă capriciile unor rude bogate imaginare, nu uita că este un escroc. Și mai presus de orice, uite cât de drăguți sunt cățeii ăștia!
Aleg un câine dintre cei trimiși de Scamilla și îl trimit unui tată boomer fals să se convingă de validitatea investiției – de fapt, bineînțeles că „tatăl” este jucat de un complice diabolic de-ai meu.
Introducerea figurii „paterne” – și capturile de ecran cu discuția paralelă avută cu el – este esențială pentru a-i demonstra Scamillei că nu e păcălită. Pe lângă screenshoturi, adaug apoi promisiunea de mai mulți bani și-i spun de un magnat prieten de familie pregătit să urmeze sfaturile Scamillei și ale Mentorului său.
La un moment dat, complicele care juca rolul tatălui meu, mă provoacă să-i cer escrocului o poza cu picioarele sale (să aduc omagiu unei alte tradiții grozave de pe internet), care pare cea mai bună modalitate prin care să verific că Scamilla chiar poartă 34 și pot să comand Jordanii. Practic, Marcello – adică prietenul bogat al familiei – este în cazul ăsta Mentorul meu, și el va colecta prada finală, fotografia.
Știu la ce te gândești: Scamilla a găsit online poza cu picioare pe care mi-a trimis-o. Dar nu. La un reversed image search nu am găsit niciun rezultat identic cu acea poză. Poate că nu sunt neapărat picioarele escrocului, dar sunt cu siguranță picioare fotografiate special pentru mine, de fapt pentru Marcello.
Mă amuz totuși când îmi imaginez escrocul cum a îngenunchiat cu încredere pe pat și a ales poziția optimă pentru fotografie cu gândul la momentul când va povesti prietenilor cum a câștigat 70 de mii de euro după ce a trimis câteva poze unor italieni bogați și naivi.
Povestea asta nu a mers mai departe de atât, dar fenomenul escrocheriilor (și phishing-ului) prin intermediul serviciilor Meta și ale altor canale media are o istorie răspândită și foarte lungă. Uneltele pentru a depune o plângere în astfel de infracțiuni sunt adesea inutile, gestionate de algoritmi care sunt mult mai eficienți în identificarea sfârcurilor feminine decât în detectarea neregulilor din profilele țeparilor.
Unii creatori de conținut se implică în acțiuni punitive împotriva escrocilor, care sunt mult mai intense decât joaca documentată în acest articol. Youtuber-ul și inventatorul Mark Rober a creat și construit așa numitele „Glitter Bombs”, cutii trimise țeparilor care pot elibera nori de sclipici și un miros îngrozitor, în timp ce documentează fiecare misiune de la distanță. Un sistem inofensiv, dar foarte enervant (este aproape imposibil să cureți ceva de sclipici), care acționează ca instrument de descurajare și de răzbunare.
Într-una din misiunile sale, Rober a descoperit trei call centere imense cu etaje întregi dedicate exclusiv țepelor prin telefon. De la o distanță considerabilă a reușit să infiltreze niște complici și să elibereze gândaci, șoareci, săpunuri care pătează, sclipici și diverse mirosuri puturoase.
Youtuber-ul Kitboga, pe de altă parte, a reușit de mai multe ori să-i păcălească pe escroci până în punctul în care țeparii i-au trimis bani. Se preface des că e o bătrână ca să scadă și mai mult vigilența „victimelor” sale și să sublinieze dreptatea demersului său. Escrocii nu arată niciun fel de milă față de aparenta doamnă naivă și cu probleme și ajung să fie disperați că au pierdut sume chiar importante.
Departe de a lua asemenea măsuri (sau să sponsorizeze acțiuni similare), Meta a făcut disponibile niște infografice triste pentru a distinge escrocii de utilizatorii normali, mai ales cei de Facebook. Pe Instagram a pus la dispoziție o secțiune care se ocupă de siguranță, concepută evident pentru publicul mai tânăr. Există, de asemenea, instrucțiuni generale pentru prevenirea escrocheriilor și atacurilor phishing, cum să activezi autentificarea cu doi factori pentru profile, e-mailuri și conturi bancare.
Indiferent de abilitățile tale, adevărul este că escrocheriile rămân mai degrabă umane decât tehnologice. Pe de-o parte, tehnologiile sunt în continuă schimbare și oferă mereu noi moduri diferite de a înșela oamenii, iar pe de altă parte, mecanismele generale au rămas aceleași de secole: avem tendința să credem ce ni se potrivește, indiferent cât de absurd sau improbabil ar fi. Și asta se aplică și lui Scamilla.
Claudio Smith este pseudonimul pe care autorul acestui articol îl folosește online din 2009.
Articolul a apărut inițial în VICE Italia.
