Publicitate
Știri

Tot ce trebuie să știi despre Mircea Vulcănescu, antisemitul considerat erou de mulți români

Vulcănescu a participat la ședințele guvernului Antonescu în care s-au stabilit măsurile criminale împotriva evreilor

de Ana Luca
25 Iulie 2017, 7:57am

Fotografia din deschidere este de la protestul împotriva deciziei Primăriei Sectorului 4 de a schimba numele lui Mircea Vulcănescu din denumirea liceului tehnologic. Cadru de Eli Driu

După ce săptămâna trecută, ți-am arătat cine sunt oamenii care au protestat împotriva deciziei Primăriei Sectorului 4 de a scoate numele lui Mircea Vulcănescu din denumirea unui liceu din București, acum o să-ți explic cine a fost demnitarul respectiv și de ce autoritățile au luat această decizie. Ok, am avut păreri pro și contra pe subiectul ăsta, unii îl consideră erou, alții criminal, dar textul ăsta te va ajută să-ți dai singur seama dacă Mircea Vulcănescu chiar merita să fie considerat un model pentru tinerii de azi.

Care sunt faptele sau, mai exact, ce spune istoria

Mircea Vulcănescu s-a născut dintr-o familie care, în primul război mondial, a fugit din Bucureștiul ocupat de Germania și s-a refugiat la Iași. După război s-a întors la București, iar, în 1925, Mircea Vulcănescu a obținut două licențe, una în drept și cealaltă în filozofie. A plecat apoi la Paris ca să-și ia doctoratul, dar s-a întors în țară fără a-și atinge scopul. Un an universitar, 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra lui Dimitrie Gusti, iar apoi, la 31 de ani, a devenit director general al Vămilor din România. Ulterior a primit diferite funcții de conducere în cadrul Ministerului Finanțelor.

În ianuarie 1941, după ce a înăbușit rebeliunea legionară, Ion Antonescu i-a cerut lui Vulcănescu să intre în Guvern, ca subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor, post pe care l-a deținut până în 23 august 1944, când Regele Mihai I a pus capăt dictaturii lui Ion Antonescu. Mircea Vulcănescu a fost arestat în 1946 și condamnat la opt ani de închisoare, pentru că ar fi aservit România intereselor economice ale Germaniei naziste. A murit în închisoarea din Aiud în 1952.

Ce spun apărătorii lui Mircea Vulcănescu

Apărătorii lui Mircea Vulcănescu îl consideră pe acesta drept un mare gânditor. Unul dintre editorii care i-a republicat o serie de lucrări l-a declarat drept „personaj renascentist". Sunt oameni care admiră fără rezerve lucrări precum Dimensiunea românească a existenței, I spita dacică, Omul românesc sau Existența concretă în metafizica românească. De asemenea, apărătorii lui Mircea Vulcănescu insistă că el nu a luat parte la decizia intrării României în Cel de-al Doilea Război Mondial și arată că a fost condamnat de un tribunal ilegitim. De asemenea, ei mai afirmă că Mircea Vulcănescu, care fusese arestat preventiv și aștepta finalizarea procesului, a fost un economist atât de capabil încât a fost consultat, chiar dacă se afla în închisoare, de membrii delegației României care participa la Conferința de Pace de la Paris care a pus capăt războiului.

Citește și: Am fost să văd bucureștenii și politicienii care s-au adunat să apere un legionar într-un mall

De asemenea, unii dintre fanii lui Mircea Vulcănescu afirmă că acesta a avut un comportament remarcabil în închisoare. Traian Popescu scrie că, pe când se afla la Jilava, Mircea Vulcănescu a văzut că un deținut grav bolnav ajunsese la capătul puterilor. În temnița de la Jilava, deținuții politici trebuiau să doarmă iarna pe beton umed. Ca să îl salveze pe tânărul deținut, numit Lăzărescu, Mircea Vulcănescu s-a culcat el însuși pe betonul umed, apoi l-a culcat pe Lăzărescu peste el, ca să îi țină de cald.

A reușit, însă s-a îmbolnăvit el însuși de pneumonie care, netratată, a provocat TBC. Mircea Vulcănescu s-a comportat exemplar în închisorile prin care a trecut: Văcărești, Jilava și Aiud. Lipsit de îngrijiri medicale, a murit în teribila Zarcă a Aiudului, partea cea mai îngrozitoare a închisorii. Ultima sa rugăminte către ceilalți deținuți de la Aiud a fost „Să nu ne răzbunați!".

Din aceste motive, admiratorii lui Mircea Vulcănescu îl consideră un martir. Inclusiv Patriarhia Română. Iar printre admiratorii lui Mircea Vulcănescu se numără și actualul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza, care consideră că Justiția română este vinovată pentru că nu a anulat condamnările pronunțate împotriva unor oameni precum Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr.

Ce argumente au cei care îl contestă pe Mircea Vulcănescu

Fotografie via contul de Facebook al liceului

Însă Octav Bjoza nu spune că „personalitatea" numită Radu Gyr este autorul unor versuri sinistre, precum cele ale „imnului" Sfântă Tinerețe Legionară și că era un soi de Adrian Păunescu care, în loc să îl proslăvească pe Nicolae Ceaușescu, îl proslăvea pe Corneliu Zelea Codreanu, un individ care și-a asumat de la bun început asasinatul ca mijloc de luptă politică.

Mircea Vulcănescu, la rândul său, a fost un autor al unor texte naționaliste și a promovat o serie de teme care le sunt dragi și azi adepților români ai fascismului, respectiv românismul exagerat, pasiunea pentru daci sau instrumentalizarea politică a ortodoxismului.

Citește și: Toate crimele împotriva evreilor, romilor și civililor făcute de mareșalul Antonescu

Încă din perioada studenției, Mircea Vulcănescu a fondat o Asociație a Studenților Creștini din România, care era inițial afiliată la o mișcare mondială a tinerilor creștini, YMCA, pornită din mediul protestant. Însă, treptat, asociația fondată de Mircea Vulcănescu a ajuns sub influența toxică a lui Nae Ionescu, mentorul unei generații întregi de legionari, iar în 1928 a rupt legăturile cu YMCA.

Potrivit unei note a Siguranței care datează din 1924, tinerii din Asociația Studenților Creștini din România, care se reuniseră într-un congres la Năsăud, erau antisemiți, dar mult mai moderați decât cei din Uniunea Națională a Studenților Creștini din România, o organizație care a fost incubatorul în care a fost clocită Mișcarea Legionară. Studenții din asociația condusă de Mircea Vulcănescu, spre deosebire de ceilalți, nu promovau violența ca mijloc de atingere a scopurilor lor.

Mircea Vulcănescu a cochetat întreaga viață cu ideile de extremă dreapta și a aderat la politica antisemită a Guvernului Ion Antonescu nu doar în calitate de demnitar, ci și în calitatea sa de intelectual și de cadru universitar.

Citește și: Fotografii cu evreii din România uciși la comanda Mareșalului Antonescu

După cum rezultă din stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 20 martie 1941, în calitate de subsecretar la Ministerul de Finanțe, Mircea Vulcănescu a participat cu entuziasm la spolierea bunurilor evreiești și, mai târziu, la confiscarea bunurilor romilor care au fost trimiși să moară în lagărele de exterminare înființate de români în Transnistria. În data de 8 mai 1941, în ședința Consiliului Economic, Mircea Vulcănescu milita pentru „românizarea" întreprinderilor evreiești, adică pentru confiscarea lor. Acestea urmau să fie preluate de statul român prin intermediul unor comisari de românizare. Acțiunea nu diferă foarte mult de naționalizarea decisă apoi de comuniști.

Citește și: Românii care neagă moartea a 13 000 de evrei îți arată ce înseamnă antisemitismul

Fasciștii români invocau motive etnice și rasiale, iar comuniștii invocau motive sociale și economice. Tot în 1941, Mircea Vulcănescu își exprima admirația față de modul în care Germania a reușit să „rezolve problema" muncii forțate a evreilor și față de crearea ghetourilor în care erau închiși evreii.

Ca o paranteză legată de folosirea muncii forțate a evreilor de către germani, pe poarta lagărului de la Auschwitz, naziștii au scris „Arbeit macht frei", adică „Munca te face liber", iar aceste lagăre vizau atât exterminarea evreilor, cât și folosirea lor pe post de sclavi, pentru a presta diferite munci în folosul Reichului nazist. Mircea Vulcănescu a avut o idee diferită de cea a lagărelor naziste.

Pentru că munca forțată la care erau supuși evreii din România nu dădea rezultate dorite de Ion Antonescu, el s-a gândit să o monetizeze. Fiecare evreu trebuia să plătească o taxă de 30 000 de lei și o suprataxă de 3 la sută din venituri. Dacă un evreu era prea sărac, în locul său trebuia să plătească Centrala Evreilor, denumirea dată comunității evreiești de la acea dată. Bineînțeles, aceste taxe nu excludeau deportarea evreilor, iar apoi și a romilor în lagărele din Transnistria, măsuri precum Pogromul de la Iași sau masacrul evreilor din Odesa.

De asemenea, Mircea Vulcănescu a participat la ședința Consiliului de Miniștri în care a fost hotărâtă obligarea evreilor să poate o stea galbenă cu șase colțuri cusută pe haine sau la cea în care s-au stabilit regulile după care statul român confisca bijuteriile și alte obiecte de metal prețios care aparțineau evreilor deportați în Transnistria.

Ai putea să tragi singur o concluzie (dacă Mircea Vulcănescu merită să dea numele unui liceu)

Mircea Vulcănescu este fără o îndoială o persoană controversată. Însă nu a fost un martir al închisorilor comuniste, ci o victimă. Martiri au fost cei care au suferit și și-au dat viața pentru o credință sau pentru o idee, precum episcopii greco-catolici, care ar fi fost eliberați imediat dacă acceptau să semneze trecerea la Biserica Ortodoxă Română, după cum remarca Gabriel Andreescu.

La fel, Mircea Vulcănescu nu a fost un criminal de război la fel ca și naziștii, care au decis să folosească gazele ucigătoare la Auschwitz pentru a-i extermina pe evrei, însă a fost complicele unor mari criminali de război precum Ion Antonescu. Spre exemplu, mareșalul a ordonat ca, la Odesa, după atentatul bolșevic soldat cu aruncarea în aer a comandamentului armatei române de ocupație din acel oraș, să fie împușcați câte zece comuniști sau evrei pentru fiecare soldat român.

Citește și: Ce am învățat despre turiștii care vizitează Auschwitz, dintr-un film de la TIFF

Mircea Vulcănescu are o vină directă în adoptarea măsurilor îndreptate împotriva evreilor din România. De aceea, opera sa poate fi studiată și comentată, iar gesturi din închisoare, precum sacrificiul personal făcut pentru a-l salva pe Lăzărescu, pot fi admirate. Însă categoric Mircea Vulcănescu nu poate fi un model pentru tinerii de azi, nu merită statui și nici să dea numele unor școli, precum cea din comuna Bârsana, județul Maramureș, sau licee, precum cel din Sectorul 4 din București.

Iar până la urmă, Institutul „Elie Wiessel", cel care a cerut schimbarea denumirilor care îl omagiază pe Mircea Vulcănescu, nu a făcut decât să ceară aplicarea legii românești, ignorată fără grație de autoritățile române care au aprobat ca unități de educație să poarte numele unui om care a fost complicele celor ce au ordonat uciderea unui mare număr de oameni nevinovați, doar pentru că erau evrei sau romi.