4 motive pentru care ar fi mai cool să fie Cluj capitala, în loc de București

De fiecare dată când se discută despre rivalitatea dintre Cluj și București, spiritele se încing și ambele tabere încearcă să-și scoată orașul preferat în față, cu orice preț. Adevărul este însă undeva la mijloc. Pentru că și un oraș și celălalt are minusuri și plusuri, avantaje și dezavantaje. Așa, privite din exterior, poți să spui că Bucureștiul este un fel de Paris sau Berlin, în timp ce Clujul seamănă mai degrabă cu Amsterdam sau Düsseldorf.
În fine, eu am căutat însă niște argumente pentru care Clujul mi se pare în acest moment mult mai atractiv pentru tineri decât Bucureștiul. Nu te grăbi acum să mă acuzi de subiectivism. Și asta pentru că, zilele următoare, o să-ți povestesc și despre lucrurile care nu-mi plac la Cluj. Dar să le luăm pe rând.

Aici nu ai cum să mă contrazici: Clujul este renumit pentru viața culturală diversă pe care o oferă tinerilor, ceea ce nu e cazul Bucureștiului. Și nu mă refer doar la teatru și operă, ci la toate evenimentele care se organizează aici. În ultimii ani, am observat o deschidere foarte mare din partea instituțiilor locale pentru susținerea evenimentelor create de și pentru tineri. Două dintre preferatele mele sunt CooltUrban (care e despre arta urbană gen grafitti, skateboarding, roller skating etc.) și Jazz in the Park (care e un fel de mini-festival cu muzică bună). Astea două sunt printre preferatele mele, în primul rând pentru că sunt moka, ceea ce demonstrează că nu-s făcute numai ca să sugă niște bani și, în al doilea rând, pentru că se organizează în Parcul Central și e mega ușor să ajungi să participi chiar și din greșeală.

Asta e altă fază cu Clujul – ai șanse mari să ajungi la un eveniment din greșeală în timp ce mergi să te întâlnești cu un prieten sau whatever. Desigur, pe lângă evenimentele astea mai mici și gratis există și arhi-cunoscutele festivaluri Electric Castle și UNTOLD (+ Mioritmic care capătă amploare în ultimii ani) sau festivalurile de film TIMAF și TIFF. În plus, sunt și multe mega-evenimente care apar an de an, cum au fost anul ăsta Campionatele Europene de Gimnastică artistică. Având în vedere faptul că oricum lumea trece printr-o criză de identitate culturală, mi se pare foarte tare că în Cluj există oportunități și câțiva oameni cu inițiativă care, pornind de la o idee, creează de la zero astfel de manifestări care nu-s numai de entertainment și de râgâit bere (cum am văzut multe în capitală), ci și de dezvoltare personală. Chestia asta te captează și te face să te simți clujean.

Iar dacă e să vorbim de București, de Ziua Europei, Firea a organizat un concert cu nume grele gen O-zone, Fly Project, Alexandra Stan, Akcent, Morandi etc. Deci Bucureștiul a reunit pe aceeași scenă toți expirații care, în anii electorali, cântă prin comunele uitate din România. De fapt, cam tot ce se organizează în București seamănă cu un mega show marca PSD.

Conform unor statistici oficiale, 37% din populația totală a Clujului (inclusiv cei care nu sunt cu buletin de Cluj) au între 20 și 34 de ani. În București, pe de altă parte, doar 23% din populația totală are vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani. Bine, având în vedere că Bucureștiul are de vreo cinci ori mai mulți locuitori decât Clujul, populația tânără din București face cât tot Clujul la un loc, dar asta nu e relevant în contextul mentalității generale din rândul oamenilor.

Și hai să-ți explic unde se cunoaște asta. Spre exemplu, recent s-a organizat în București Marșul Diversității pentru susținerea comunității LGBTQ, ceea ce demonstrează faptul că tinerii din București sunt open-minded, sunt conectați cu lumea exterioară și au spirit civic. Dar, pe lângă asta, s-a organizat și contra-manifestația Marșul Normalității (ca să nu mai vorbim de votul din Parlament pe inițiativa Coaliției pentru familie de schimbare a Constituției).

Așadar, pe de o parte avem oameni care militează pentru libertate și egalitate (tinerii frumoși și liberi în genere), iar pe de altă parte avem niște ultraconservatori care ar vrea să ne întoarcem în timp cu 100 de ani, totul în numele familiei și tradiției românești (de ce nu și a tradiției dacice sau tracice?).

Clash-ul ăsta între generații mi se pare că strică foarte mult din potențialul Bucureștiului și taie craca de sub picioare multor tineri, adică acelora care, în orice lume normală, sunt motorul inovației, economiei și dezvoltării generale a unei societăți.

Clujul, pe de altă parte, este în momentul ăsta un incubator pentru tineri. Aici pot crește o dată cu orașul și pot crea plus valoare în liniște. Există o linie de dezvoltare bine conturată pentru tineri.
Bucureștiul este încă într-o fază de tranziție, fiind capitala României și locul unde se stabilesc zeci de mii de oameni din diferite colțuri ale țării. Rămâne un fel de Babilon autohton, o junglă urbană, și orice chestie bună care se va face în Capitală va avea tot timpul opoziție din partea unor cretini – așa ca nu văd cum s-ar putea construi ceva bun când nu există un consens.

Lifestyle-ul clujean poate fi concentrat într-o singură interjecție: no. Această vorbă este, fără doar și poate, primul lucru pe care trebuie să îl înveți când ajungi în Cluj. Deși pare ușor, un clujean va deosebi de la o poștă un no autentic de un no fals. Mie mi-a luat cel puțin un an să învăț să-l spun corect, chiar dacă la început nu înțelegeam care e diferența. Acum sunt și eu, inevitabil, un connoisseur al no-ului. Ideea e că totul la Cluj se face cu calm și răbdare. Totul e chill, chiar și pe stradă observi chestia asta – oamenii sunt cumva foarte relaxați. În București totul se mișcă foarte rapid, ai impresia că îți fuge pământul de sub picioare cu atâta informație și atâta aglomerație. Și în Cluj e aglomerație, no doubt about it, dar e mai ușor să menții nivelul stresului sub limitele nebuniei.

Foarte mult contribuie la asta și ideile de comunitate și de sharing care sunt foarte promovate în Cluj. În orașele mari, precum Bucureștiul, e foarte greu să simți că faci parte dintr-o comunitate, te simți mic și insignifiant. Clujul e destul de mare cât să nu mori de plictiseală în casă, iar în același timp, aici apar an de an proiecte care să apropie oamenii, proiecte care să te facă să te simți că faci parte din acest oraș. Să ai o voce, să poți schimba lucrurile.

De exemplu, să luăm problema transportului în comun. În Cluj, absolut toți elevii de liceu și de generală primesc gratuit abonament pentru transportul în comun, valabil un an de zile. În București, elevii beneficiază doar de o reducere de prețului. În schimb, nu plătesc nimic pensionarii, indiferent de pensie.
După aia, tot în Cluj există și proiectul Cluj Bike prin care poți să te plimbi cu bicicleta moka sau Get Pony – un proiect prin care poți să te plimbi cu mașina pentru un tarif de 50-60 de lei pe oră (mașinile sunt parcate prin oraș și le poți deschide cu aplicația). Apropo, ai auzit că Boc va aloca o sumă între 1 și 4 milioane de euro pentru proiecte pe care clujenii să le propună și să le voteze? (parte a unui program menit să facă din Cluj un smart city).

Toate sunt relevante pentru exemplificarea lifestyle-ului clujean și a no-ului de la care am pornit, pentru că efectiv orașul vibrează de energie și inovație, dar nu la modul agresiv și haotic, ci foarte rațional.

Clujul este Mecca hipsterilor. Și nu într-un sens rău, pentru că știm cu toții că hipstereală poate să meargă foarte prost în unele cazuri. Dar nu, în Cluj majoritatea hipsterilor sunt chiar decenți. Asta mi-a plăcut din prima zi aici, că sunt mulți oameni dubioși și unde sunt mulți dubioși ai tot timpul ceva nou de învățat sau o experiență nouă de trăit. Nu zic că în București nu sunt dubioși, ci dimpotrivă, sunt mult mai mulți chiar, dar vorbind de Cluj cred că e mult mai ușor de observat fenomenul ăsta pentru că încă nu ne-au invadat cocalarii și pițipoancele din toate colțurile țării.

Oricum, când zic hipsteri nu mă refer doar la oameni îmbrăcați mega dubios, tatuați, cu freze, pierce-uri, care bagă chestii etc. Hipsterul de Cluj este mai rafinat, cu un stil de viață alternativ care poate include: veganism, citit, feminism, jogging, câini, biciclete, hamace în Parcul Central, party-uri psy în Pădurea Hoia, muzică underground, artă, festivaluri de film/ muzică/ teatru.

Hipsterul de Cluj mi se pare a fi teribilist, pe de o parte, dar în același timp un pic intelectual și cu o doză de rațiune. Faza e că, față de hipioții de pe vremea Summer of Love 67', hipsterii din Cluj muncesc prin baruri, cafenele, magazine, corporații etc. Deci suntem boemi și alternativi, dar în același timp raționali și contribuim practic la bunul mers al societății. Dacă hipsterii din Cluj ar consuma non-stop tot ce oferă orașul, fără să producă la rândul lor ceva, nu ar mai exista Clujul de azi. De asta, zic eu, Clujul e capitala hipsterilor și e o situație win-win deoarece toată lumea are de câștigat din asta.