Publicitate
Identitate

Hormonii femeilor sunt în sfârșit luați în serios

Un nou val de cărți despre corpurile femeilor pare hotărât să lămurească realitatea menstruației.

de Hannah Ewens; ilustrat de Kim Cowie; translated by Oana Maria Zaharia
09 August 2019, 4:00am

Când Eleanor Morgan a abordat editurile cu privire la o carte care să investigheze efectul hormonilor asupra sănătății femeilor, toate au avut ezitări. Femei, menstruație, sânge, vagin. „Nu li se părea o carte ușor de vândut. Știu asta pentru că mi-au zis-o direct. E prea furioasă, prea feministă – cine o să citească așa ceva? Știu că m-am gândit: Jumătate din populație. Fiecare femeie ajunsă la vârsta reproducerii are câte o poveste despre asta. Asta e realitatea tuturor femeilor.” La un moment dat, părea că ideea ei nu va fi publicată niciodată.

Dar uite că a fost publicată, cu titlul Hormonal: O conversație despre corpurile femeilor, sănătatea mintală și de ce trebuie să ne facem auzite. O poți considera o continuare spirituală la prima carte de non-ficțiune a lui Morgan, Anxietatea pentru începători, în care aceasta combină povestea ei personală cu cercetări științifice extensive și interviuri cu experți. Cartea are scopul de a oferi noi perspective despre hormoni și face parte din literatura comercială pentru femeile care vor să înțeleagă mai multe despre sănătatea lor reproductivă. Există deja numeroase cărți de acest gen: Menstruația, de Natalie Byrne și Emma Barnett, Vaginul: O reeducare, de Lynn Enright, Manifest pentru mișcarea menstruală, de Nadya Okamoto, Strunește-ți hormonii și fă-i să lucreze pentru tine, de Maisie Hill. Toate acestea au apărut în urma popularității aplicațiilor prin care femeile își urmăresc menstruația. Oare ce impact va avea toată această atenție asupra sănătății femeilor?

Povestea lui Morgan e similară cu a mea și multe altele: un trecut presărat cu sindroame premenstruale nasoale te face să mergi la doctor și să te înarmezi cu informații despre simptomele fizice și emoționale ale ciclului. După care încerci diferite metode de tratament, de la pilule anticoncepționale la terapia de înlocuire a hormonilor. Eu am fost trimisă la ginecolog și am trecut prin diverse diagnostice și tratamente. Luni de zile am căutat grupuri pe Facebook pe subiect. Cumva, mi se pare ciudat că a fost atât de greu să public Hormonal, având în vedere cât de răspândită e această problemă pe rețelele sociale. Pe de altă parte, dacă mă gândesc la privirile goale ale doctorilor când le descriam simptomele, dificultatea cu care am publicat cartea nu e atât de surprinzătoare.

Morgan nu neagă existența sindromului premenstrual și a versiunii lui mai severe, tulburarea disforică premenstruală – „acestea sunt o realitate pentru toate femeile care trec prin asta”. Dar pune la îndoială contextul cultural, politic și social din jurul lor și faptul că le tratăm ca pe o problemă. Realitatea e că nimeni nu știe de ce femeile suferă de aceste sindroame. De obicei, se spune că femeile au o intoleranță la fluctuația hormonilor. Totuși, Morgan mi-a zis că experiențele intime din mintea noastră nu pot fi reduse în totalitate la biologie.

„A trebuit să reevaluez ce înseamnă, de fapt, aceste experiențe: tristețea, anxietatea, toate se înrăutățesc în a doua jumătate a ciclului”, mi-a zis ea. „Ce ține de biologie și ce nu? Oare chiar hormonii sunt singurii vinovați de tristețe sau de starea proastă? A trebuit să aflu de ce îmi e atât de greu să fiu anxioasă sau tristă, la un nivel de bază. Tortura e cauzată tocmai de faptul că încerc să-mi mențin mereu echilibrul psihic.” Menstruația și hormonii au fost folosite timp de secole ca simbol al schimbărilor de stare ale femeilor. Ce femeie nu a auzit gluma aia obosită „e perioada aia a lunii, nu?” În încercarea de a combate acest tip de sexism, e posibil ca femeile să fi negat aceste fluctuații de stare, o situație care devine și mai derutantă dacă te gândești că multe nu sunt afectate deloc de ciclul hormonal.

Femeile susțin alte femei care trec prin sindromul premenstrual, dar nu își acceptă propriile dificultăți. Oare nu cumva hormonii noștri sunt un fel de ser al adevărului care ne permit să exprimăm ce avem nevoie atunci când suntem furioase și plângem înainte de menstruație? Dacă toată presiunea carierei, a relațiilor, a prietenilor e o problemă care contribuie la sindromul nostru premenstrual în egală măsură cu hormonii? Ca femeie sigură pe mine, care are impresia că își cunoaște bine corpul, m-a frustrat să citesc cartea Hormonal pentru că m-a făcut să îmi pun la îndoială tot ce știam despre mine.

Un trend literar sună promițător, dar dacă cercetările sunt periculos de puține pe subiect – problemă accentuată de Morgan – oare poate literatura să aducă schimbări științifice? L-am întrebat asta pe Nick Panay, expert în sindrom premenstrual și tulburări menstruale. „Cred că e important și mă bucur că nașterea acestui curent despre problemele hormonale e condus de femei”, mi-a zis el și a adăugat că, până la urmă, doctorii și politicienii vor fi obligați să asculte și să se poarte în consecință.

Morgan e de acord, într-o oarecare măsură, și vrea să accentueze importanța cărții scrise de Caroline Criado-Perez, Femei invizibile: Subiectivitatea statisticilor într-o lume modelată de bărbați, care demonstrează cum corpul masculin are prioritate în cercetările medicale. În cariera ei de psiholog, Morgan a auzit mai mulți doctori vorbind despre această carte. „Sper că aceste cărți vor da naștere unui curent al schimbării, dar știu că va dura foarte mult ca să combatem sute de ani de stigmatizare și de ignorare a sănătății femeilor în domeniul medical. Ideea acestor cărți e că, dacă ești informată pe subiect, vei ști ce să le ceri doctorilor.”

Argumentul ei e simplu și valid. La fel ca în cazul endometriozei, publicul a fost educat pe acest subiect prin intermediul vedetelor precum Lena Dunham și Halsey. Au urmat presa și literatura și se pare că o grămadă de femei și-au găsit alinare după ce au aflat aceste informații. Pe grupurile de Facebook se împărtășește foarte multă suferință, iar femeile schimbă între ele sfaturi și idei în special în cazul tulburării disforice premenstruale. Dar atunci când ești informat, ești puternic. Din păcate, trebuie să știi ce ai nevoie ca să poți cere.

Rămâne cea mai interesantă și frustrantă dintre întrebările lui Morgan: de ce nu ne permitem să renunțăm la lupta imposibilă pentru echilibrul mintal? Pe mine mă îngrijorează un pic cărțile mai distractive din acest curent, care încurajează femeile să-și privească ciclul menstrual într-un mod pozitiv, ca pe o super putere pe care o pot dirija cum vor. Această teorie ar putea întări argumentul că sindromul premenstrual nu există, argument care ignoră suferința atâtor femei. Deși Morgan crede că orice informație sau speranță e pozitivă și că fiecare ar trebui să-și abordeze hormonii cum vrea, ea susține că: „Dacă deghizăm ciclul într-o putere pe care o putem dirija după bunul plac, asta înseamnă tot că trebuie să ne străduim să fim drăguțe și amabile la suprafață, în timp ce în interior explodăm de furie și frustrare”.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.