Obiceiurile de Paște ale grecilor par scoase din filme horror

Mai mult ca sigur că-ți petreci Paștele cu familia și mâncați ciocolată și ouă fierte. Poate te duci și la o slujbă liniștită la biserică. Dar pentru mulți oameni din Grecia, weekendul pascal înseamnă să scoți artificiile și bombele artizanale și aproape să dai foc orașului în numele tradiției.

Conform poliției locale, în ultimii 15 ani, 11 persoane au fost ucise de artificii de Paște, 58 de oameni au suferit mutilări severe, iar alții 46 au avut răni minore. Aproape jumătate dintre oamenii răniți au fost spectatori și nu făceau parte din festivități. Cu toate astea, grecii vor continua să-și petreacă weekendul pascal printre explozii.

Ca să-ți reamintesc cât de diferit ar putea să-ți fie Paștele, îți prezint o rundă cu cele mai periculoase tradiții grecești.

Nu e Sâmbăta Mare pe insula Chios fără artificii. Adulții și copiii le cumpără sau își fac singuri explozibilul. Războiul rachetelor este o tradiție anuală din orașul Vrontado, între două parohii rivale care își au locul pe dealuri opuse. După ce preotul anunță Învierea Domnului, cele două sate lansează mii de rachete artizanale către clopotnița bisericii rivale. După mai multe accidente, orașul a interzis tradiția câțiva ani, dar acum are loc din nou, la o scară mult mai mică, deși rămâne un spectacol impresionant de urmărit.

Spectacolul de artificii din Samos - o insulă grecească la granița cu Turcia - este foarte diferit, deși la fel de impresionant. Mii de proiectile de artilerie sunt umplute cu praf de pușcă și plasate pe versanții din jurul unui sat. În ziua de Paște localnicii le aprind. Tradiția este de asemenea folosită pe post de celebrare anuală a independenței Greciei față de Imperiul Otoman în 1821.

De fiecare Paște, în Kalamata, un oraș din sudul Greciei, localnicii reconstituie momentul din revoluție când Grecia a ținut piept armatei turcești cu ajutorul unor explozibile artizanale, cu care au speriat caii soldaților turci. În noaptea de duminică, două tabere cu 12 oameni fiecare reconstituie bătălia, iar unii dintre ei poartă costume tradiționale.

Fabricarea explozibilului acasă este văzută ca un ritual familial distractiv și începe odată cu perioada Crăciunului, când copiii, chiar și la șase ani, își fac singuri artificiile.

În fiecare an, pe insula Andros, oamenii îngroapă țevi de metal umplute cu praf de pușcă și le declanșează în timpul slujbei, care arată povestea învierii. Să arunci în aer chestii, lângă locul unde oamenii stau la slujbă, nu e întotdeauna o idee bună, au existat mai multe detonări greșite în ultimii ani, care au rănit oameni și au incendiat accidental lucruri.

Statui care-l prezintă pe Iuda sunt arse peste tot în Grecia, doar modalitățile sunt diferite. În Chania, pe insula Creta, localnicii construiesc o figură din lemn care-l înfățișează pe Iuda și pe care o plimbă prin oraș, în timp ce oamenii o lovesc.

În joia dinaintea Paștelui, în regiunea Thrace, copiii fac figurine cu Iuda, le duc în oraș și le cer oamenilor ramuri din grădini ca să-i dea foc. În Vinerea Mare, procesiunea lui Hristos se oprește în fața unei biserici unde se face un foc pentru arderea lui Iuda. Unele orașe ard figura în mijlocul pieței, în timp ce alți oameni, aleși special, trag cu pușca în ea.

Arderea lui Iuda este o tradiție pe care unele grupuri au încercat să o interzică de mult timp. Obiceiul simbolizează ura, în timp ce multe biserici încearcă acum să predice pacea și iubirea. Ar putea fi și o modalitate prin care oamenii își exprimă anti-semitismul folosindu-se de tradiție. Sfântul Sinod, cea mai mare autoritate din Biserica Ortodoxă, a încurajat preoții de mai multe ori să nu participe la așa ceva. Administrația Comunității Evreiești din Grecia a cerut interzicerea obiceiului, în timp ce Ordinul Zorilor Aurii, de extremă dreapta, continuă să-l susțină.

Sâmbăta Mare, la prânz, în piața Spianada din Corfu, turiștii și credincioșii se uită la obiceiul „Botides”, în care localnicii își decorează pervazele cu flori roșii și aruncă cu vase mari din lut pe fereastră. Mulți cred că acest obicei provine din Evul Mediu, când catolicii din Veneția și-au spart vechile vase de Anul Nou ca să întâmpine venirea noului în case. Alții cred că este bazat pe un ritual medieval de alungare a spiritelor rele. Se mai crede și că spargerea vaselor de lut reprezintă cutremurul care se pare că a avut loc după ce Iisus a fost răstignit.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.