Publicitate
relatie

Am întrebat bărbații de ce nu le pot spune prietenilor că îi iubesc

Oare poate exista iubire și comunicare reală între bărbați?

de Mica Lemiski; translated by Oana Maria Zaharia
07 Mai 2019, 4:00am

Imagine via NBC/Scrubs

Acum câteva săptămâni, am început să-i întreb pe bărbați, atât în persoană, cât și pe rețelele sociale, dacă le-au zis vreodată prietenilor lor de sex masculin că îi iubesc. Primul lucru pe care l-am observat a fost o nevoie copleșitoare de a mă asigura că da, le-au zis. Am primit multe răspunsuri de genul Da!, Tot timpul!, În fiecare zi!. Volumul și entuziasmul acestor comentarii mi-au clarificat o chestie: Bărbații chiar voiau să știu că le place să declare asta prietenilor.

Inițial am fost impresionată și încurajată pentru că am interpretat răspunsurile ca pe un semn de schimbare culturală, departe de cultura „no homo” din anii 2000, în cadrul căreia masculinitatea poate coexista cu emoțiile, iar exprimarea iubirii e ceva frumos, indiferent de gen.

Un prieten de-ai mei a avut o perspectivă mai puțin optimistă asupra lucrurilor. Mi-a zis că a scrolat prin comentariile postării mele inițiale în care îi întrebam pe bărbați dacă le-au spus prietenilor lor că îi iubesc și i s-a făcut rău. A zis că erau doar niște tipi care încercau să pară cool și la modă. I-au dat impresia că voiau doar să dovedească cu orice preț că ei nu sunt afectați de masculinitatea toxică.

Nici eu nu cred că am ajuns în punctul în care societatea vede afecțiunea între bărbați ca ceva ok. Există o diferență între un „te iubesc, bro” aruncat în timpul unui meci de fotbal și un schimb emoțional real. Iar această diferență e mai pronunțată la generațiile mai în vârstă. De exemplu, tatăl meu nu le spune fraților sau prietenilor lui de-o viață că îi iubește decât în situații grave. „Ne considerăm niște bărbați adevărați. Ni s-a spus de mici, la școală și acasă, că nu trebuie să fim fătălăi. Preferăm să ne arătăm iubirea prin prezență în loc s-o exprimăm în vorbe”, mi-a scris el într-un mesaj. A încheiat textul cu multe emoji-uri curcubeu și sclipici. Pentru că e tatăl meu și asta e semnătura lui bărbătească preferată, nu?

În orice caz, aceste interviuri m-au învățat că dorința unui bărbat de a-și exprima deschis dragostea nu depinde doar de relația lui cu masculinitatea și nici nu reprezintă neapărat nivelul de progres al unei culturi. E individuală, personală și depinde de lucruri precum vârsta, experiența de viață, istoria familiei, sexualitate, cultură și preferințe personale. Unii bărbați pur și simplu vor să fie îmbrățișați în tăcere și aia e.

Mark, 30 de ani

VICE: Ai mulți prieteni cărora le spui „te iubesc”?
Mark: Am câțiva, cred că cinci sau șase.

De cât timp le spui că îi iubești?
Cred că prima oară le-am zis în liceu, când eram beat, dar pe atunci n-o spuneam pe bune. Dar prima oară când i-am sunat pe prietenii mei cu ideea clară că vreau să le spun că îi iubesc a fost după accidentul de autobuz al echipei de hochei Humboldt Broncos. Doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei – am jucat hochei cu ei toată copilăria – își pierduseră un amic în accident. Am petrecut mult timp cu amândoi și am mers cu astfel de autobuze. După accident, m-am gândit mult la moarte, la cât de groaznic ar fi dacă nu le-aș zice acestor prieteni cât de mult îi iubesc, dacă aș rata ocazia să le-o spun.

Crezi că accidentul a influența importanța pe care le-o dădeai celor două cuvinte?
Da, un pic.

S-a schimbat sau aprofundat relația dintre tine și prietenii tăi după ce le-ai spus că îi iubești?
Nu în mod drastic. Sunt sigur că amândoi știau. Știi când un tip te iubește. Cred că e bine să spunem te iubesc, dar nu e necesar. Nu cred că faptul că le-am zis ne-a dus la un alt nivel de prietenie. Doar că era un sentiment pe care n-am mai vrut să-l țin în mine, am vrut să-l exprim.

Lumea hocheiului e extrem de masculină și totuși am înțeles că bărbații din lumea sporturilor își spun des că se iubesc. Cum coexistă aceste expresii ale afecțiunii cu cultura puternic masculină sau chiar homofobă?
Da, chestia ciudată la aceste grupuri de bărbați, mai ales dacă e vorba de echipe sportive, e că ei își aruncă des insulte homofobe, dar nu foarte în serios. Sunt doar glume de prost gust. Știu că sună nasol, dar atunci când prietenii mă făceau gay sau invers, nu ne gândeam niciodată că e ceva dureros sau insultător pentru persoanele care chiar sunt așa. Dar acum când mă gândesc la asta, mă simt oribil, pentru că nu pot să nu mă gândesc la persoanele gay.

De ce fel de momente de apropiere te-ai lovit în lumea sporturilor?
Hocheiul e un sport rapid și violent, iar antrenorii sunt de obicei oribili. Oricât îți mângâie fanii egoul, e o luptă continuă pentru supraviețuire. Încerci să nu fii lovit sau eliminat din echipă, te simți mereu amenințat, așa că se formează niște prietenii foarte strânse. Așadar, când m-au transferat în altă echipă, am fost dărâmat și am plâns în brațele prietenilor. Și ei au plâns.

Cum te-ai simțit când s-a întâmplat asta?
Eram foarte beat, dar m-am simțit bine. Îi durea faptul că fusesem transferat, așa că am simțit că sunt important pentru ei. Când joci genul ăsta de sport violent și ai un antrenor care te distruge psihic, trebuie să te agăți de prieteni ca să treci peste toate astea.

Le-ai fi zis pe atunci, sincer, că îi iubești? Sau se înțelegea de la sine?
Era clar de la sine. Să plângi în brațele cuiva e un gest de iubire.

Ramón, 44 de ani

VICE: De cât timp le spui prietenilor tăi că îi iubești?
Ramón: Cred că din liceu. Am norocul că încă sunt apropiat de prietenii mei din copilărie. Am început să le spun asta mai mult în timpul facultății, când am recunoscut și în fața familiei și a prietenilor că sunt gay. Asta a fost acum douăzeci de ani!

S-a întâmplat ceva anume care te-a făcut să le spui „te iubesc” prietenilor?
Sunt sigur că le-am zis-o mai superficial la început, poate după niște conversații emoționale pe care le-aveam în tabere sau în nopțile petrecute împreună. Ne ziceam „te iubesc” ca să spargem gheața, dar îmi amintesc că în special după situații vulnerabile. Cred că prietenia noastră a rezistat tocmai pentru că ne-am permis să fim vulnerabili unii în fața altora.

Ca bărbat gay, te temi vreodată că prietenii tăi de sex masculin o să creadă că te dai la ei dacă le spui că îi iubești? Te-a făcut asta vreodată să te abții să le-o spui?
Nu mă tem de asta cu prietenii de sex masculin. În punctul acesta, sunt prieten doar cu tipi hetero care mă iubesc așa cum sunt, o persoană care își exprimă sentimentele față de cele pe care le iubește. Le spun „te iubesc” și prietenilor gay, dar e un pic diferit, pentru că trebuie să clarific ce înseamnă asta pentru noi, să mă asigur că n-o iau într-un sens romantic.

Crezi că societatea devine tot mai puțin homofobă și că acceptăm mai ușor iubirea între bărbați? Deși depinde de unde locuiești și cu cine interacționezi...
Cred că iubirea platonică între bărbați a fost acceptată întotdeauna, dar masculinitatea toxică a găsit moduri de a o corupe. De obicei exploatează diferența dintre iubire și sex. Doi băieți își pot spune că se iubesc, iar asta poate fi frumos și eliberator. Dar imediat ce o a treia persoană sugerează că cei doi vor să facă sex, imaginea e pătată de rușine. Există preconcepții și despre vulnerabilitatea emoțională. Așadar, iubirea și vulnerabilitatea sunt amestecate cu sexul și rușinea, iar masculinitatea toxică exploatează chestia asta.

Ai avut vreodată parte de reacții proaste când ți-ai exprimat emoțiile?
Da, dar numai cu bărbați gay. E ciudat dacă una dintre persoane o ia în sensul romantic. Trăim vremuri sensibile și multe persoane nu știu să gestioneze emoțiile.

E mai greu să-i spui „te iubesc” unui prieten sau unui partener de relație?
Unui partener. Asta pentru că am o teamă profundă de a fi respins. Mă abțin să-i spun „te iubesc” unui partener pentru că îmi fac griji că n-o să-mi răspundă la sentimente. În prezent sunt singur.

Devin, 30 de ani

VICE: Le spui vreodată prietenilor că îi iubești?
Devin: Le-o spun mai des decât când eram mai mic.

De ce? S-a întâmplat ceva pe parcurs?
Nu știu dacă s-a întâmplat ceva neapărat. Cred că am acumulat experiență de viață. Am avut niște părinți care n-au ezitat niciodată să-mi spună că mă iubesc. La un moment dat, realizezi ca adult ce important e să ai grijă de relațiile la care ții.

Un alt motiv e că, pe parcurs, pierzi din prieteni. Din cele mai stupide motive uneori. S-a despărțit un cuplu din cercul nostru de amici, de exemplu, și acum grupul se întâlnește mult mai rar. Sau alteori te cerți de la politică. Sau îți moare un prieten și abia atunci realizezi cât de mult a însemnat pentru tine. Oamenii îți tot dispar din viață, așa că mi se pare important să le spui că îi iubești. N-o fac doar pentru ei, ci și pentru mine. Ca să onorez o conexiune importantă și să nu am regrete că am lăsat sentimente nespuse.

Le spui și prietenelor tale că le iubești?
Sincer, le-o spun mult mai des decât le-o spun prietenilor. Dar depinde dacă suntem singuri sau cu alte persoane. Dacă bem o cafea împreună, le spun la final un „te iubesc” când ne îmbrățișăm. Dacă suntem la o întâlnire de grup, s-ar putea să ezit să fac asta. În plus, îmi fac griji ca nu cumva s-o ia la modul romantic. Prietenilor de sex masculin pe care îi cunosc de multă vreme nu mă tem să le spun „te iubesc” în public sau în privat, pentru că nu-mi pasă cum o interpretează.

În ambele cazuri, cred că îmi e mai ușor să spun „te iubesc” persoanelor pe care le cunosc de multă vreme. Am o prietenă foarte bună la a cărei nuntă am fost de curând. Ne-am zis amândoi „te iubesc” în fața soțului ei și n-a fost ciudat în niciun fel.

Robert, 27 de ani

VICE: Cât de des le spui prietenilor tăi că îi iubești?
Robert: Când sunt cu cei mai buni prieteni, mai ales în privat, le-o spun des. De obicei când închei o conversație telefonică sau după ce ieșim în oraș. Mulți dintre prietenii mei sunt ca o familie pentru mine, așa că sunt deschis față de ei.

Când ai început să le spui că îi iubești și de ce?
Cam prin facultate, o perioadă în care am început să am încredere în mine și în sexualitatea mea. La facultate a fost prima oară când m-am înconjurat de oameni cu o gândire similară, care iubeau muzica și voiau să aibă o carieră muzicală. Nici în liceu n-a fost rău, dar nu mă simțeam atât de înțeles. Abia în facultate am cunoscut persoane cu care să-mi pot exprima sincer sentimentele.

În plus, imediat după ce am început facultatea, am devenit activ sexual și am înțeles cine sunt și ce vreau. Așa am scăpat de anxietatea de a fi deschis emoțional cu oamenii. Nu m-am mai temut că un „te iubesc” va fi interpretat prost.

Cum știi dacă un tip va fi receptiv la declarația ta?
Cred că mulți bărbați sunt receptivi și vor să audă „te iubesc” de la cei dragi. Masculinitatea toxică îi împiedică pe mulți să se dezvolte emoțional, dar eu cred că e vital să ne exprimăm iubirea față de prieteni.

Te simți vulnerabil când o spui?
Cred că e o chestie universală în orice relație, sexuală sau nu, să te simți vulnerabil când îți exprimi iubirea. Sincer să fiu, de câte ori i-am zis unui prieten că-l iubesc, a fost la o petrecere sau în timpul unui meci de fotbal și de obicei eram băut. Dar niciodată n-am primit reacții neplăcute.

Le spui și prietenelor tale că le iubești?
Mai rar. Mi-e teamă să n-o interpreteze romantic. Asta are legătură și cu faptul că toate au spre treizeci de ani, o vârstă la care oamenii vor să-și întemeieze o familie. Mi-e dificil să le spun „te iubesc” într-un mod platonic. Mi se pare aproape nedrept pentru ele.

Ai observat cumva dacă tipii își spun mai des „te iubesc” unul altuia în ultima vreme?
Nu neapărat. Cred că eu o spun mai rar decât o făceam acum cinci ani, pentru că atunci aveam relații mai apropiate. Acum lucrez, schimb des jobul și am rămas cu mai puțini prieteni.

Duncan, 39 de ani

VICE: Le spui prietenilor vreodată că îi iubești?
Duncan: De obicei după ce beau mult.

Asta din cauză că ți se pare inconfortabil?
Cred că da. Ai mai mult curaj când bei și ies la iveală sentimente pe care le ții de obicei în tine, chiar la modul exagerat.

Îți amintești prima oară când i-ai spus unui prieten „te iubesc”?
Cred că prima oară s-a întâmplat în liceu, sub influența alcoolului. M-am simțit vulnerabil când am făcut-o, dar prietenul mi-a răspuns la declarație.

Cât de important e pentru tine să auzi asta de la prieteni?
Deloc.

De ce?
N-am nevoie să mi se spună asta. Știu foarte bine cine mă iubește.

Dacă nu-ți plac declarațiile verbale, cum ai vrea ca un prieten să-și manifeste iubirea față de tine?
O îmbrățișare călduroasă.

*Unele nume au fost schimbate

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.