Lumea dată peste cap a copiilor autiști acuzați de abuzuri sexuale

Anthony*, un băiat de 14 ani cu autism, făcea avansuri stânjenitoare persoanei de care-i plăcea. Alți copii au considerat asta drăguț, până când, conform avocatului său, Nicole Pittman de la Impact Justice, Anthony s-a frustrat și i-a trimis o poză cu organele lui genitale. „Părinții au luat-o razna", a spus Pittman pentru Broadly și a explicat că aceștia au cerut autorităților ca adolescentul să fie tras la răspundere. Acum. Anthony e pe lista agresorilor sexuali. El nu se mai poate duce la școală sau să fie lăsat singur într-o cameră cu frații lui mai mici.

„Ca o persoană înregistrată, ești considerat un agresor sexual, prin urmare nu poate sta în preajma copiilor mai mici de 17 ani", explică Pittman. „Într-un moment el poate fi Anthony, dar în clipa în care se întâmplă ceva de genul, totul se pierde și el devine un prădător, ceea ce nu reflectă realitatea. Copii ăștia nu sunt așa. Ei sunt tineri cu autism."

Pittman apără copii ca Anthony de 12 ani și spune că încă mai sunt câteva mii de minori în registrul de agresori sexuali din statul Michigan.

Cum se face o răpire erotică

Unii dintre acești copii erau în spectrul de autism sau se confruntau cu handicapuri, dar majoritatea judecătorilor au refuzat să facă excepții, citând ce Pittman descrie ca politica „regulii generale". Pittman, alături de alți avocați și lucrători sociali, se luptă să schimbe legile astea și să educe publicul despre adevăratul cost al acestor acțiuni unilaterale.

Pittman o consideră pe Susan H. Rogers, o lucrătoare socială din Michigan, un lider în această cauză. Fondatoarea organizației Parent Counselling and Consulting, Rogers a început să aprofundeze problema acum 11 ani, când s-a înscris în Professional Advisory Board for Useful Registry din Michigan, pentru a examina legile față de agresorii sexuali și impactul lor asupra persoanelor cu handicap și minorilor.

„Oamenii de pe registrul de agresori sexuali nu primesc o a doua șansă", a spus ea pentru Broadly, într-un interviu telefonic. „Persoana asta are un handicap și ai spune că asta l-ar scoate din registrul, dar nu se întâmplă așa."

„De cele mai multe ori, cu copii ăștia nu există motivație sexuală", explică Pittman, dar „în momentul în care atingerea pare sexuală, societatea îi cataloghează ca niște pedofili." Rogers a adăugat că „nu contează dacă o persoană e autistă. Va fi tratată ca orice alt agresor sexual." Când un copil autist își dă jos pantalonii într-un magazin, „noi privim situația ca și cum ar fi vorba de un bărbat de 50 de ani care se expune oamenilor", explică Pittman.

Minorii nu sunt pe listele de agresori sexuali afișate publicului, dar li se interzice să se ducă la școală, pentru că acolo se adună copii. După ce fac 18 ani, majoritatea statelor îi obligă să se înregistreze pe lista publică de agresori sexuali cu o fotografie. Copii precum Anthony ar fi identificați ca distribuitori de pornografie infantilă pentru că a trimis un selfie nud și sunt obligați să anunțe statutul oricărui angajator. „Mulți locuiesc pe stradă și suferă de depresie pentru că nu se pot angaja", explică Pittman. „Avem o nouă generație de victime din cauza legii."

Pittman a intervievat cinci sute de copii înregistrați. Deși unii erau doar în spectru de autism, ea spune că toți au fost victime ale abuzului. „Noi înregistrăm oameni ca agresori, care, de fapt, ar trebui protejați", declară ea. Pittman consideră că judecătorii înțeleg problema, dar sunt reticenți să trateze copii cu autism diferit față de agresorii adulți, aducând aminte de un judecător care i-a spus: „Înțeleg ce spun, dar o să fiu considerat indulgent cu agresorii sexuali."

Pe de altă, polițiștii par mai deschiși față de schimbare, conform lui Pittman. Ea dă exemplu o școală cu internat din Michigan, unde polițiștii au făcut un efort de a reduce conflictul prin cererea de ajutor în comunicarea cu copii care suferă de autism. „Autoritățile observă asta și vor să se implice și să spună că ăștia nu sunt oamenii care ar trebui să fie pe registrul de agresori sexuali", explică Pittman.

Michigan a pornit strategia de a schimba felul în care autoritățile tratează copii cu autism. Timp de aproape 20 de ani, Tribunalul Circuit din județul Kent permite copiilor să pledeze pentru o „acuzație mai mică și neînregistrată." În 2011, Michigan a aprobat un amendament la Registrul de Agresori Sexuali din Michigan, în care permite copiilor „sub 14 ani care au comis o agresiune" să fie scoși de pe listă. „Erau și copii de șase ani", își aduce aminte Pittman. „În anul ăla, trei mii de copii au fost scoși de pe listă."

Pittman și Rogers sunt de acord că cele mai mari probleme cu care se confruntă copii cu autism sunt neînțelegerile în privința comportamentului, în special când e vorba de sexualitate. Conform lui Pittman, Statele Unite au tăiat finanțarea despre sexualitatea copiilor în 1950. „Toate punctele de referință folosite sunt cele din anii '50, pe când nu existau selfie-uri cu nuduri", spune ea. „Nu avem măsurile necesare pentru a înțelege ce e o sexualitate infantilă normală."

Rogers susține seminarii unde adolescenții cu autism pot întreba despre întâlniri și sexualitate, iar părinții și profesorii sunt instruiși cum să înțeleagă și să comunice cu ei. Atunci când întrebat-o pe Rogers cum am putea preveni ca acești copii să ajungă pe listele de agresori sexuali, ea a răspuns: „Educație, educație, educație."

*Numele au fost schimbate