Prima femeie care și-a finanțat singură călătoria în spațiu

În 1984, Anousheh Ansari era o adolescentă care visa să exploreze spațiul și tocmai imigrase din Iran în Statele Unite. Cum avea 16 ani și nu vorbea engleza, avea impresia că n-o să aibă nicio șansă să ajungă astronaut la NASA. Dar uite că azi e inginer și femeie de afaceri în Texas – și prima femeie astronaut care a ajuns în spațiu pe cont propriu. E prima femeie care și-a finanțat singură călătoria în spațiu, care a culminat cu o vizită la Stația Spațială Internațională în cadrul programului spațial rusesc din 2006.

Am stat de vorbă cu Ansari, care e și primul astronaut de origine iraniană, despre călătoria ei în jurul Pământului și despre viitorul explorării spațiului.

BROADLY: Ce te-a făcut să-ți dorești să explorezi spațiul?
ANOUSHEH ANSARI: A fost visul meu din copilărie. M-am îndrăgostit de stele și m-am gândit cum aș putea să ajung la ele. Mereu mi-am dorit să ajung astronaut, dar nu știam cum să fac asta. Am crezut în visul meu și, cu mult noroc și mult efort, am reușit să-l îndeplinesc.

Te-ai gândit vreodată că vei fi prima femei civil care va pătrunde în spațiu?
Nu aveam idee. Și oricum m-aș fi bucurat la fel de mult și dacă aș fi fost a o suta femeie civil care face asta. Nu m-a interesat să fiu prima, m-a interesat experiența în sine.

Prin ce antrenament e nevoie să treci ca să vizitezi Stația Spațială Internațională?
Antrenamentul e foarte riguros. A durat cam un an și l-am făcut în Rusia, în mare parte. Am făcut exerciții fizice, am învățat să urc la bordul capsulei, s-o operez, să repar lucruri dacă se strică. Am făcut și antrenamente de supraviețuire. A trebuit să învăț și rusa. Antrenamentele durau zilnic de la 7 dimineața la 7 seara.

Cum ai reușit să-ți finanțezi călătoria?
Am avut visul ăsta, dar am luat-o pe altă cale în carieră. Când am ajuns în Statele Unite, nu vorbeam engleza. Nu eram nici măcar cetățean american. Nu vedeam vreo cale să ajung la NASA. M-am născut în Iran și, pe vremea aceea, relațiile dintre Statele Unite și Iran erau foarte proaste. Am ales calea ingineriei și a informaticii și s-a dovedit calea corectă pentru mine. Am ajuns inginer și antreprenoare de succes, am reușit să construiesc și apoi să vând o companie.

Apoi am reușit să mă concentrez pe ce îmi doream să fac – să merg în spațiu. Prinsă între cele două companii – cea la care sunt acum și cea dinaintea ei – mi-am făcut timp să mă concentrez pe pasiunile și visele mele, pe care le-am ținut în viață în tot acest timp. Primul pas a fost să finanțez un proiect de lege care a deschis toată industria spațială privată, care valorează în prezent o sută de miliarde de dolari. Sunt foarte mândră că am contribuit la asta. Implicarea mea în comunitatea spațială mi-a permis să particip la programul spațial rusesc.

Care a fost experiența ta de imigrantă în Statele Unite?
Revoluția iraniană a avut loc în 1979. Am imigrat la câțiva ani după, în 1984, în timpul războiului dintre Iran și Irak. M-am bucurat să ajung într-o țară care părea plină de oportunități. Am fost recunoscătoare că aveam atâtea opțiuni de facultăți și că existau atâtea modalități prin care statul mă ajuta să-mi plătesc școala: burse, împrumuturi pentru studenți. Mi s-a părut grozav să trăiesc într-o țară care îmi oferea atâta susținere și am învățat multe despre drepturile mele – și despre cum îmi pot transforma orice vis în realitate.

Crezi că imigranții de azi găsesc aceeași susținere de care ai avut tu parte?
Oamenii vorbesc mereu despre tărâmul oportunităților. Eu am prins viața aia aici și sper ca țara să rămână la fel în viitor. Sper, în primul rând, că imigranții vor avea voie să vină aici. Și că vor avea aceleași oportunități. Țara asta a fost oricum construită pe spatele multor imigranți. Toți contribuie într-un mod pozitiv la creșterea societății și a comunităților din care fac parte.

Ce sperai să câștigi din călătoria ta personală în spațiu?
Voiam, mai mult decât orice, să-mi împlinesc visul. Simțeam că viața mea n-ar fi completă altfel. Iar experiența aceea mi-a oferit răspunsuri: De ce sunt aici: Care e scopul meu în univers? De ce sunt aici, pe planeta Pământ? Mereu am fost fascinată de cosmologie și de univers. Călătoria în spațiu m-a ajutat să apreciez și să înțeleg mai bine lucrurile.

Care a fost cea mai surprinzătoare parte a experienței?
Nu știam că trebuie să faci atâtea antrenamente și simulări. Am fost bine pregătită, așa că n-au existat surprize. Doar că a fost mai grozav decât mi-am imaginat vreodată. Credeam că sunt pregătită mental pentru asta, dar am fost emoționată și șocată să văd cât e de frumoasă lumea noastră. În momentul în care am văzut Pământul, am simțit cum emană viață din el. E o planetă vie, care emană căldură și energie și m-a făcut să plâng și să râd în același timp. Am avut o avalanșă de emoții.

Care e importanța programelor spațiale? Ce viitor au ele?
Până de curând, când au vrut să reducă bugetele, programul spațial era mereu neglijat pentru că oamenii nu înțeleg importanța acestor programe. Eu asta fac, încerc să promovez călătoriile în spațiu și cercetările, pentru că sunt importante pentru viitorul umanității. Spațiul te învață lucruri despre tine, despre originea planetei, despre conservarea ei. Uneori am impresia că noua administrație nu e interesată de informații și dovezi științifice. Se vede din spațiu cum se topește calota glaciară, nu e ceva discutabil.

Te consideri un model pentru alții?
Sper că sunt. Îmi place să spun povești și să transmit mesaje cu impact. Le spun oamenilor povestea vieții mele și îmi doresc să-i inspire. De multe ori, când vorbești cu cineva care a trecut prin greutăți, te simți inspirat.