droguri
Ilustrație de Vincent Vallon pentru VICE FR
High Hui

Dealeri de droguri mi-au spus cum își dau seama că te pot fraieri

Am întrebat câțiva dealeri de droguri cum decid cui să-i dea țeapă.

Să-ți iei țeapă e un soi de ritual de inițiere când îți cumperi droguri ilegale: toți am trecut prin asta cel puțin o dată. Poate că ți s-au vândut caramele în loc de iarbă sau un gram de cocaină care s-a dovedit a fi făină… sau poate pur și simplu te-au păcălit la calitate sau cantitate. Deși majoritatea traficanților nu își țepuiesc clienții - pentru că le afectează afacerile, din moment ce scopul e să-și construiască o bază stabilă de cumpărători care revin - uneori fac asta, din motive care variază de la sărăcie la răzbunare. În orice oraș există o anumită zonă sau cartier unde sunt escrocați turiștii lipsiți de experiență.

Publicitate

Dar cum recunosc dealerii un fraier când îl văd, totuși? De ce aleg să dea țeapă anumitor clienți? VICE Franța a discutat despre asta cu patru dealeri - care au recunosc din proprie inițiativă că eu escrocat din când în când clienți cărora le spun porumbei (argou franțuzesc pentru „fraier” sau „pradă ușoară”) - ca să pot afla cum procedează.

Numele au fost schimbare pentru a proteja identitatea fiecăreia dintre persoanele intervievate.

Bastien (31 de ani), dealer de iarbă

Bastien cultivă iarbă la el acasă de zece ani. Faptul că-și produce singur iarba îi permite să se bucure de ea pe gratis și să-și suplimenteze veniturile pe final de lună din vânzarea către colegii lui (lucrează în domeniul asigurărilor). Râde când își amintește că a vândut „cu 21 de euro gramul” (în Franța, două grame de iarbă costă, în mod normal, zece euro).

VICE: După părerea ta, ce înseamnă un fraier?
Bastien: O persoană care nu știe nimic despre produs, care n-are de gând să-l recântărească și care n-are prea multe contacte.

Cum îți alegi fraierii?
În general aleg oameni care au bani și care se învârt în aceleași cercuri profesionale ca și mine - nu cunosc prea mulți dealeri și adeseori au acces la iarbă de proastă calitate, la zece euro gramul. Așa că atunci când văd ce fel de marfă ofer eu, nici nu se mai uită la preț.

Cum îi tragi în piept?
Nici nu cred că au impresia că îi trag în piept, pentru că le comunic prețul de la bun început. Ăștia sunt oameni care nu știu nimic despre procesul ăsta, deci totul se face într-un mod direct - aproape cinstit.

Publicitate


Nathan (27 de ani), dealer de cocaină

Nathan are o altă metodă de înșelăciune - una mult mai riscantă. N-a fost niciodată dealer în adevăratul sens al cuvântului, pentru că n-a avut niciodată cu ce să cumpere droguri în cantități mari. De fapt, în general are nevoie de bani ca să-și finanțeze propriul consum de droguri. Așa că s-a apucat să escrocheze clienți pe care i-a cunoscut „complet întâmplător” și cărora le-a vândut „făină în loc de cocaină”.

VICE: După părerea ta, care sunt caracteristicile unui fraier?
Nathan: Fraierul e un novice și, mai presus de orice, o persoană pe care n-o cunosc deloc, deci nu mă poate găsi a doua oară. E cineva care are încredere în mine, chiar dacă nu mă cunoaște, și habar n-are chestiile de bază despre traficul de droguri.

Cum îți alegi victimele?
Sincer, ele ajung să mă aleagă pe mine! Sunt necunoscuți care vin la mine noaptea, pe stradă, sau îmi scriu, ca să facă tranzacția. Nu păcălesc chiar pe oricine. În general, merg pe oameni mai tineri, mai slabi fizic decât mine, care n-o să vină să mă caftească atunci când își dau seama că i-am tras în piept.

Îmi poți spune mai multe despre metodele tale?
Mă văd cu ei într-un loc public, de obicei pe stradă. Acasă, pregătesc o pungă cu destulă făină cât să arate ca un gram de cocaină; adaug multe straturi de saci de gunoi, ca să nu poți mirosi sau să vezi produsul. Odată ce mă văd cu fraierul, îl presez spunându-i că era poliția prin preajmă, că e de căcat, dar ar cam trebui să ne grăbim și, odată ce am cei 80 de euro în mână, plec naibii de-acolo și îi blochez numărul. E destul de palpitant. N-ar trebui să aibă așa ușor încredere într-un străin. Dacă mă întrebi pe mine, sunt parțial responsabili pentru situație - și, într-un fel, aproape că am noroc că le-am vândut eu făină: când cumperi așa, de la o persoană la nimereală, poți să sfârșești cu niște probleme mult mai nasoale decât un pic de făină în nas.

Publicitate

Serena (23 de ani), dealeriță de iarbă

Serena a fost singura escroacă pe care am cunoscut-o. În prezent are 23 de ani și a ieșit din circuit, însă a dat multe țepe între 19 și 22 de ani - parțial pentru că avea nevoie de bani, dar și motivată de răzbunare: „Mi-am luat atâtea țepe la început, când abia băgam, încât, în cele din urmă, m-am gândit că n-am niciun motiv să nu profit de lipsa regulilor în traficul de droguri.”

VICE: Cum arată un fraier?
Serena: Păi, de obicei sunt tineri - toți ne luăm țepe când n-avem experiență. Și apoi, sunt persoane care nu știu cum să verifice produsul pe care-l cumpără. Pot fi ușor presați. Și mai poți să recunoști ușor un fraier după modul în care vorbește despre ce bagă: dacă exagerează, se laudă, îți spune că bagă cocaină o dată la două zile, dimineața, poți să fii aproape sigur că e începător. Așa că intri pur și simplu în joc, îl lași să vorbească, apoi îi tragi țeapă.

Care sunt oamenii cei mai ușor de înșelat?
Eu aproape întotdeauna alegeam fete mai mici decât mine, pentru că au avut încredere automat în mine. Nu prea vezi multe traficante, așa că clientele sunt super fericite - cred că există o chestie de solidaritate feminină. Alegeam tipele venite să-și cheltuiască banii de buzunar, care nu aveau nicio cunoștință în comun cu mine.

Și apoi ce se întâmpla?
Le puneam să vină la parterul unui bloc, le spuneam că locuiesc acolo. Asta-mi ștergea urmele dacă, din întâmplare, se întorcea vreo tipă să mă bată. De obicei, le arătam un pic de marijuana foarte bună și le ziceam că asta e și-n punguța lor care era mată. Iar, în punguța aia era de obicei iarbă normală sau uneori absolut nimic. Și, de fiecare dată, tipele erau atât de fericite că cumpără de la o fată drăguță, încât nu-mi puneau nicio întrebare - pur și simplu îmi dădeau cei 40 de euro și plecau. Uneori, mai vindeam și niște rămășițe de speed pe post de cocaină, dar am regretat ulterior. Când tragi pe nas o chestie cu care nu ești obișnuit poate să fie periculos. Acum nu mai fac nicio fază din asta - câștig bani și, mai presus de orice, îmi pare rău că am țepuit minori. La început a fost haios, dar într-o zi am început să mă simt vinovată și m-am oprit.

Publicitate


Philippe (28 de ani), dealer de cocaină

Philippe e dealer și consumator regulat de cocaină. Nu e țepar de meserie, pentru că are o clientelă fidelă, pe care nu vrea s-o înșele. Cu toate astea, a trebuit să păcălească niște indivizi care l-au enervat în mod deosebit „o dată sau de două ori”.

VICE: Care e definiția ta pentru un fraier ca la carte?
Philippe: Practic, un mare țăran. O persoană care te vede ca un dozator de cocaină și nimic mai mult. Nu dă doi bani pe viața ta personală, pe limitele tale - vrea praful și-atât.

Deci te uiți după cel mai mare căcănar?
Nu mi se întâmplă des, dar a fost odată un tip care mă hărțuia. O făcea în continuu, chiar și după ce l-am refuzat și i-am spus că am terminat-o cu el. Chiar voiam să-i arăt că, dacă se pune cu mine, o să și-o ia grav.

Ce i-ai vândut?
Am ajuns în punctul în care a trebuit s-o amestec. Tipul mă tot bătea la cap, așa că a doua zi am luat 0,6 - poate un pic mai mult de cocaină dintr-un gram - și în loc am pus niște zahăr pudră, poate și niște medicamente; tot ce mi-a venit la mână. Dar nu-mi place să fac chestii din astea, că așa ajungi să-ți iei bătaie. Un tip se prinde că i-ai vândut căcaturi și atunci te trezești cu probleme adevărate.

Articolul a apărut inițial pe VICE FR.