Toate abuzurile făcute pe banii tăi de primarul Sectorului 4 din București

Firea nu-i singurul primar PSD care ia decizii după cum o taie capul. Oriunde te uiți, observi că majoritatea disputelor dintre primari, opoziție și cetățeni se rezumă la cheltuirea iresponsabilă a banilor publici. Exemplele sunt multiple. De la nebunia „duamnei” de a „privatiza” primăria și până la cheltuielile dubioase ale administratorilor orașului în care nu curge apă din perete, e destul de evident că practica asta n-are loc într-un singur loc.

Un exemplu bun în acest sens e Daniel Băluță, primarul sectorului 4, care ține secrete cheltuielile primăriei și tratează cu flit opoziția.

Compania preferată a primarului e Amenajarea Domeniului Public 4 (ADP 4), înființată în 2002. Aceasta ține la sertar cheltuielile, deși patrimoniul societății reprezintă chiar resursele bugetului local, deci bani publici. În teorie, ADP se ocupă cu toaletarea spațiilor verzi, activități de construcție, servicii de salubritate și peisagistică.

Există, însă, opoziție. Unul dintre consilieri locali mai vocali este Guilhem Moulin, ales în 2016 de pe listele USR. Useristul, francez la origini, a cerut de nenumărate ori transparență din partea administrației în privința cheltuielilor efectuate din bani publici. Primarul Băluță a crezut că poate fenta cererile și a prezentat adesea „nota de plată” finală, fără o factură conformă cu devizul, așa cum ar fi normal. De exemplu, dacă trebuie cârpită o stradă din Berceni, primarul prezintă o hârtie pe care scrie „lucrări de mentenanță, costuri totale X mii de lei”.

Or, pentru a fi cu adevărat transparent, un deviz ar trebui s-arate cam așa: „ciment - X RON, asfalt bituminos - Y ron, manoperă – Z ron” și așa mai departe. Pentru că legea 544/2001 cu privire la informațiile de interes public menționează accesul liber și neîngrădit al persoanelor la orice informații de interes public. Adică, dacă vrei să afli cât a costat o bordură și cât a costat manopera, ești liber să afli.

Inginerul de la USR nu s-a lăsat și a făcut mai multe cereri detaliate pe legea 544. N-a avut sorți de izbândă. Moulin a mers în instanță și a intentat cinci procese. Bilanțul? Vreo trei câștigate, unul pierdut la apel și altul care a ajuns la apel.

Foarte interesant e că ADP 4 nu-i doar un instrument prin care administratorii sectorului pot efectua cheltuieli fără a fi întrebați de sănătate. De exemplu, firma asta-i singura din România care distribuie produsele firmei italiene de mobilier stradal Metalco. Așa se face că, în sectorul 4, a apărut mobilier stradal fabricat de producătorul italian.

Costurile reale ale afacerilor cu băncuțe și scrumiere stradale nu se vor afla, probabil, niciodată. Pentru că pe site-ul Metalco nu apar prețuri, ci doar broșuri de prezentare ale produselor, iar primăria nu face publice decât sumele finale de achiziție. Devize? Pauză.

În mediul privat, operațiunile se desfășoară cam așa: producătorul (în cazul ăsta Metalco) oferă un produs, să zicem o scrumieră stradală, pe care distribuitorul (ADP) trebuie să o vândă cu un preț minim recomandat, să zicem o mie de euro. Clientul este primăria sectorului 4. Un preț recomandat e un preț sub care nu prea ai voie să cobori, ca să nu strici piața. Bun, acum, din mia aia de euro, presupunem că 15-20% (după caz, în funcție de produs, domeniu de activitate etc) reprezintă profitul distribuitorului. Adică, dacă ADP vinde primăriei băncuța cu o mie de euro (care este prețul recomandat de producător), 15 sau 20% reprezintă profitul ADP.

La prețul ăsta minim recomandat, distribuitorul își poate adăuga un adaos comercial extra, cât vrea inima lui. Singura condiție e să vândă, ca să poată aduce profit firmei producătoare, de obicei o sumă stabilită printr-un contract inițial. Adică, producătorul te lasă să vinzi cu cât adaos comercial vrei tu, atât timp cât cumperi de la el un minim de produse lunar sau anual. Și, pentru că vorbim de o societate privată condusă de politic, ghici ce, ADP va reuși să-și onoreze contractul cu producătorul indiferent de adaosul comercial practicat. Pentru că resursele vin de la buget, iar firmele private nu sunt obligate să-și publice cheltuielile. Adică, dacă producătorul (Metalco) obligă distribuitorul (ADP) să cumpere un minim de produse pe an, ADP va avea resursele pentru această tranzacție, că e finanțată din bani publici. Doar că bunurile publice cedate către privat (bani, imobile, terenuri, etc.) rămân undeva în aer odată ce transferul a fost realizat. Adică li se pierde urma, pentru că firmele private nu sunt obligate să-și justifice cheltuielile. Apoi, când are nevoie de un produs, în cazul de față o scrumieră, primăria o poate achiziționa de la ADP. E un cerc vicios: primăria dă bani la ADP, ADP cumpără în nume propriu, apoi tot primăria cumpără de la ADP produsul respectiv. Mobilier urban de la Metalco găsești din belșug în sectorul administrat de Băluță. Vezi poza asta, primită de la Guilhem:

Bine, există și achiziții transparente. Singura problemă e că, uneori, primăria îți toacă banii de pomană. Vezi băncuțele electronice achiziționate de Daniel Baluță. La ce Dumnezeu avem nevoie de băncuțe electronice prin sectorul 4 n-am idee, dar știu cam câți bani a scos primăria din buzunarul cetățenilor. Aproape 29 de mii de euro (vezi foto mai jos). Afacerea s-a făcut prin achiziție directă, de la Telekom România. Chiar dacă pe alocuri n-ai străzi demne de secolul 21 și nici trotuare pentru pietoni, nu dispera, măcar te poți relaxa pe o băncuță electronică de ultimă generație.

În unele orașe din provincie, deja e normal ca poliția să amendeze primăria pentru că aceasta a uitat să(-și) elibereze autorizație de construcție. Ei bine, situația se repetă și la case mai mari. De exemplu, în sectorul 4, fostul complex „Grădina de Sud” a fost demolat în 2018 fără să se elibereze autorizație și fără acordul proprietarului de drept: Primăria Municipiului București. Fapta, relatată de consilierul Guilhem Moulin:

„Primăria a propus consiliului local în decembrie 2018 un proiect de hotărâre prin care cere Consiliului General al Municipiului București să cedeze Primăriei Sectorului 4 clădirile situate în Șoseaua Olteniței nr. 9.

Proiectul se referea la clădirile ADP4 SA (magazinul Grădina de Sud, serele și alte clădiri) care au existat în șoseaua Olteniței. Clădirile au fost demolate fără autorizație de demolare în vara anului 2018. Din punct de vedere legal, imobilul - compus din clădiri de birouri, stație de alimentare cu apă, sere profesionale, magazin de prezentare, magazii și alte spații tehnice construite - face parte din patrimoniul public al Municipiului București, fiind dat în administrare ADP sector 4 de peste 40 de ani (transferat în administrația sectorului 4 în 1962).

Motivul oficial invocat este «degradarea progresivă în timp» constatată de un funcționar de la disciplina în construcții, care, în data de 6 iunie 2018, în urma unui control la adresă, a mai găsit doar niște «moloz și resturi de structuri».”

Practic, băieții au făcut treaba cam pe dos: mai întâi au băgat utilajele, au făcut curățenie, au dat cu Pronto ca să scape de praf și apoi și-au amintit că mai aveau nevoie de câteva hârtiuțe. Un acord de la proprietar (Primăria Municipiului București), o autorizație de construcție, din astea.

Dubios e și felu-n care se construiesc stațiile de autobuz din sectorul 4. Mai întâi se execută lucrările și abia apoi se cer autorizațiile necesare. Evident, lucrări efectuate de ADP 4. De exemplu, pe 2 octombrie 2018 s-a votat o hotărâre de consiliu local prin care s-a solicitat acordul Consiliului General al Municipiului București pentru împuternicirea expresă a Consiliului Local Sector 4 de a se asocia cu Societatea de Transport București (STB). Asocierea asta era necesară pentru finanțarea și modernizarea stațiilor de autobuz. Însă, lucrătorii de la ADP 4 au avut un exces de zel și s-au apucat de treabă ceva mai devreme:

„Înainte de hotărârea respectivă, Primăria Sectorului 4 a început să instaleze refugii pentru stații de tramvai pe calea Văcărești (bulevard în administrarea PMB). Peste trei milioane de lei au fost alocate pentru aceste lucrări. Timp de luni de zile, Consiliul General al Municipiului București nu a dat acordul de asociere între Consiliului Local Sector 4 și STB, dar primăria a continuat amplasarea de refugii la stații de tramvai și autobuz pe mai multe bulevarde din Sector: Tineretului, Dimitrie Cantemir, Brâncoveanu, Obregia.”, mi-a spus Guilhem Moulin, consilier local USR Sector 4.

La prima vedere, n-ai zice că-i ceva neregulă, însă legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia zice în felul următor:

Adică, până când primăria Capitalei, care e proprietar de drept al terenului respectiv, nu oferă acordul pentru anumite lucrări, în cazul de față pentru asocierea dintre STB și S4, nimeni n-are voie să se apuce de executat lucrări în zona aia. E de parcă cineva ar veni să-ți redecoreze casa, știai că e nevoie de asta, ba chiar a ieșit o treabă bună la final, doar că tu ai aflat ultimul că la tine în casă au avut loc mici schimbări. Nu-i chiar ok, nu?

Se pare că pe 11 martie a venit într-un final și votul final pentru asocierea dintre STB și Primăria Sectorului 4. Consiliul General a adoptat proiectul de hotărâre cu 45 de voturi pentru, zero abțineri și zero voturi împotrivă.

Administrația făcută la mișto sau după propriile interese nu se recunoaște doar după atitudinea ostilă a aleșilor față de cetățenii interesați de viața cetății. Dacă răsfoiești raportul privind finanțele publice locale pe 2017 elaborat de Curtea de Conturi, vei găsi multe surprize legate de sectorul 4. De exemplu, vei observa că sectorul ăsta a creat un prejudiciu de 1 457 de mii de lei. Vreo 44 de mii s-au dus pe plata nejustificată a unor chirii. E vorba de două grădinițe, pentru care s-au plătit chirii pentru suprafețe mai mari decât cele ocupate în realitate. În fine, poți cerceta și tu raportul, pentru a vedea cum îți sunt administrați banii.

Nici 2018 nu a fost un an mai bun pentru primarul Băluță. Useristul Guilhem Moulin mai atrage atenția asupra unei probleme foarte serioase pentru un oraș european și nu numai: încep să dispară spațiile verzi.

„Primul capitol bugetar a fost pentru întreținerea spatiilor verzi, unde s-au folosit 158,7 milioane, adică 20% din bugetul local. Acest buget este o dedicație pentru ADP4. Bugetul este în creștere în fiecare an (de trei ori mai mare în 2018 față de 2016), dar suprafețele de spațiu verde se micșorează, fiind înlocuite cu parcări.”

Am încercat să iau legătura cu primarul Daniel Băluță, dar n-am reușit. După ce am fost pasat de la un funcționar la altul, nicio persoană din cadrul Primăriei Sectorului 4 n-a putut să-mi răspundă la întrebări. Mi s-a spus că informațiile cerute pot fi furnizate doar de către ADP. Așa c-am încercat să iau legătura cu ei pentru a afla care sunt produsele pe care le comercializează/distribuie în numele celor de la Metalco, dar până la ora publicării acestui articol nu mi-au răspuns la niciuna dintre solicitări. Evident, n-am aflat nici prețurile. Nici firma mamă, Metalco, nu mi-a răspuns la cereri. Din păcate, afacerile ADP-ului cu italienii rămân departe de ochii noștri, cel puțin pentru moment. Asta în condițiile în care afacerile astea au loc (și) pe banii tăi.

Așadar, Firea nu-i singurul rău din București. Uneori am impresia că-i un fel de concurs între membrii PSD, iar care ajunge primul la finish e în pole-position pentru o funcție publică mai importantă. Partea tristă e că-n momentul în care se trage linie, la final de mandat, cel care iese pe minus ești tu, plătitorul de taxe.