Publicitate
18+

Viața intimă din căminele studențești din România

Aiurea e când te trezești din cine știe ce motiv și, buimac, te întorci pe partea cealaltă și vezi un POV desprins din Pornhub.

de Cristian Andrei
08 Februarie 2019, 9:00am

Fotografie de Alexa Bejinariu, din Căminul Poligrafie, via Cum arată și cât te costă cele mai cunoscute cămine din București

Mai ții minte scenele din American Pie în care o partidă de sex la cămin era întreruptă de un coleg indiscret? Ei bine, cam așa se întâmplă și prin căminele noastre insalubre. Nu există intimitate. N-ai luxul de a merge dezbrăcat prin cameră, de a-ți arunca lucrurile peste tot sau, dacă ești mai întreprinzător din fire, de a face videochat.

Vorbesc din experiență. De trei ani și ceva, de când stau la cămin, am învățat multe chestii necesare supraviețuirii: cum e să dormi cu un coleg care sforăie, să fii menajeră pentru altul, să împarți un dulap destul de mic în doi sau cum să te dezbraci la blițul telefonului ca să nu-ți trezești colegul. De asemenea, știu cum să acopăr sunetele din timpul unei partide de sex sau cum să merg la WC știind că lângă mine e cineva care se screme și s-ar putea să mă inhibe.

Mereu am fost deschis și cu bun simț cu orice coleg de cameră. Unul singur era de o nesimțire fără margini - te salut, boss, sper că te-ai maturizat la cei 28 de ani pe care îi ai acum. De la ceilalți am învățat cum e să tolerez pe cineva care nu are aceleași tabieturi ca mine și să împart cam tot.

Dar destul despre mine, e rândul altor studenți sau foști studenți să-ți spună cum stă treaba cu intimitatea la cămin, fie că-s din București, Cluj, Iași sau Brașov.

Petrică, de 22 ani, cămin 11, Brașov

student
Fotografii din arhivele personale ale subiecților

Dacă te potrivești puțin cu persoanele din cameră, nimic nu poate decurge rău. Și, dacă nu-ți convin colegii, poți oricând să te muți în altă parte. Regulile trebuie setate încă de la început, în funcție de cât de paranoic ești. Pe mine nu mă deranjează să-mi mănânce lumea mâncarea atâta timp cât pot s-o mănânc și eu pe a lor. Cât despre întreținere, fiecare face curățenie după el când mănâncă.

Așadar, mi-am tratat colegii la fel cum m-au tratat și ei pe mine. Când cineva doarme sau învață, încerc să nu fac gălăgie prea mare, vizitele nu sunt niciodată o problemă, iar de party-uri nici nu mai zic atâta timp cât sunt invitat. În rest, suport gălăgia și viața la cămin destul de bine, dacă voiam liniște și intimitate, stăteam în chirie.

În privința sexului, discut cu colegii să mă lase o oră-două singur în cameră. Fiecare după antrenament. Sau aștept să plece cu toții acasă, lucru rar, dar se întâmplă. Dacă situația e disperată, pot oricând să-mi văd de treabă când adorm ei. Aștept și aplauze la final.

Până la urmă, intimitatea ți-o creezi singur. Dar cel mai bine e să te împrietenești repede cu colegii de cameră, pentru a profita cât mai mult de ea. Nu te aștepta ca totul să fie mereu roz, dar vorba aia, nu ești student dacă nu ai stat la cămin.

Erika, de 23 ani, Cămin 12 din Hașdeu, Cluj

student

Când am ajuns în camera de cămin, primul gând a fost „super, am patru suflete în cameră care-mi vor sufla-n ceafă în fiecare moment". Împărțitul frigiderului era cea mai bună parte, aveam mâncare zi de zi și nu trebuia să fac foamea, fapt pentru care am și acumulat în greutate. Partea bună e că fiecare avea dulapul ei, iar curățenie făceam zilnic, mai ales de când au început să dea târcoale gândacii.

Party-urile din camerele alăturate nu erau o problemă așa mare, deoarece eram prezentă și eu acolo. Mergeam pe principiul „party now, study later". Cine voia să învețe trebuia să meargă în sala de lectură, doar că nici acolo nu era liniște mereu.

Cu sexul era destul de delicat. Oricât încercam să facem planul perfect, se mai întâmpla să vină câte una mai repede acasă. Când voiai să îți potolești hormonii, trebuia să le suni pe toate patru pe rând, să le explici ce urmează să faci, dar mereu era una care nu înțelegea.

Partea cu baia pe palier era destul de amuzantă. Nu mă deranja că trebuia să merg în prosop pe palier, dar uneori mai rămâneam fără el în timp ce făceam duș. Îl primeam înapoi după 15 minute de strigăte. Îți dai seama că mă deranja să împart WC-ul cu tot palierul, mai ales când nu găseam niciunul curat. Pentru unele, provocarea cea mai mare era să tragă apa. Erau obișnuite doar cu buda din spatele casei, probabil.

Alexandru, de 21 de ani, Cămin Kogălniceanu, București

student

Am ajuns la cămin în al doilea semestru din anul I și impactul n-a fost unul mare, mă integrez destul de ușor. Primii colegi au fost ok, nimeni nu făcea abuz de spațiul personal din dulap sau frigider. Ne înțelegeam bine, gălăgia sau becul aprins nu erau o problemă prea mare pentru nimeni.

Când era de învățat și lucruri care ar putea să disturbe această activitate, foloseam căști, mergeam în alte camere sau pe hol. La fel și cu dormitul: atâta timp cât cineva se punea la somn devreme, din diferite motive, ceilalți păstrau liniștea și încercau pe cât posibil să nu-l deranjeze.

În principiu, sexul trebuia planificat. Trebuia mereu să te gândești când sunt colegii plecați, cât sunt plecați, trebuia uneori să vorbești cu ei să mai întârzie, să dea un mesaj înainte să vină spre cameră, să nu fie panică dacă se aude cheia în broască.

Mersul la baie pe hol poate crea disconfort uneori. Bine, nu mie. Dar fă un exercițiu de imaginație: tipa aia bună la care tot visezi merge cu un sul de hârtie igienică în mână spre baie. Fanteziile au un pic de suferit.

Alexandra, de 19 ani, Cămin Kogălniceanu, București

studenta

Chiar eram foarte entuziasmată de ideea de cămin. Eram disperată să cunosc oameni noi. Dar toate aceste gânduri au fost spulberate când am ajuns aici și am întâlnit prima oară camera ce avea să-mi fie „casă” pentru un an.

La noi în cameră e un fel de luptă pentru supremație: fiecare să prindă cel mai bun pat, cel mai bun birou sau loc în dulap. Mi se pare amuzant că la ora actuală încă ne certăm pe curățenie, dusul gunoiului și pe chestiile „împrumutate” fără să cerem. E dificil să locuiești cu trei tipuri umane total diferite. Una-i colega aia nasoală, alta e cea șmecheră, cu care râzi și mai e „bipolara”, care e cum bate vântul.

Cel mai dificil mi-a fost să împart dulapul, în condițiile în care mi-am adus toate hainele cu mine. Și cu frigiderul a fost luptă grea, pentru că „rămâne” mâncare care la un moment dat nu-ți mai dă voie să respiri.

În privința somnului, m-am potrivit cu toate trei. Dormim mult și nu sunt deloc gălăgioase. De învățat, nu prea învățăm niciuna, dar când se ivește vreun moment, avem stabilită ora 10:30 pentru închiderea becului. Vizitele sunt rare, dar ele încă există. Fetele aduc „musafirii” la ore decente, ca să nu deranjeze pe nimeni.

Sex nu prea există, pentru că una dintre colege e în permanență aici în timpul meu liber. Odată, le-am întrebat cu subînțeles dacă pot întârzia și să piardă puțin vremea pe afară, dar niciuna nu a vrut să mă ajute.

La baie e ok. Am nimerit eu bine camera, gen ies din ea și intru fix în baie. Nu m-am trezit cu nimeni peste mine la duș și nici n-am stat la cozi infernale să-mi aștept rândul. Cred că o singură dată a intrat o fată peste mine la toaletă și m-am simțit oarecum nasol, dar am înțeles că lucruri de genul se întâmplă la cămin. Ceva amuzant am văzut, totuși. Noi la etajul patru avem o ușă de duș stricată, iar unei tipe i s-a deschis în timp ce era plină de spumă în cap și cu ochii închiși.

Iuliana, de 23 ani, Cămin Grozăvești, București

studenta

Nu mi s-a părut nimic scary când am făcut „mutarea”. Acasă îmi împărțeam camera cu sora mea, când am ajuns aici știam practic să nu-l deranjez pe celălalt. În primul an la cămin colega mea a fost super simpatică și nu am simțit nimic dubios. Fiecare avea lucrurile ei și știam care ce folosește.

Existau așa numitele reguli „nescrise”. Dacă una dintre noi avea examen, era clar că trebuia să fie liniște în cameră și de regulă mai adormeam cu o lampă aprinsă. Gălăgia de pe hol nu-i greu de suportat, iar party-urile prin camere nu-s chiar atât de dese.

Nu au fost multe dăți în care una dintre noi a trebuit să elibereze camera, dar, în principiu, dacă e nevoie, te poți vedea cu o prietenă la o cafea cât își face treaba colega de cameră. Iar treaba cu mersul la toaletă m-a deranjat că mereu era haos și murdar, mai ales în weekend, dar m-am acomodat în timp.

Nu există intimitate. Per total e fain că interacționezi cu multă lume și ai toți prietenii aproape, dar la un moment dat devine puțin obositor.

Maria, de 20 ani, Cămin Leu, București

studenta

Una dintre colege stătea în camera în care am ajuns eu de trei ani și avea toate regulile făcute. Fiecare are raftul ei în frigider, partea ei de birou și la fel și cu dulapul. Curățenia o facem cu rândul, iar produsele de curățenie le cumpărăm la fel, cu rândul. În plus, suntem deschise și discutăm în cazul în care sunt probleme.

Dacă una din noi doarme, ne facem treburile în liniște. Dacă învață, la fel. Sunt multe seri în care trebuie să adormi cu lumina aprinsă și cu colegele sau colegii colegei de cameră, care, de obicei, învață împreună. Petrecerile nu sunt foarte deranjante, muzica e bună, iar eu oricum adorm ascultând muzică.

Doar o colegă are prieten, Doamne ajută! E simplu, când cealaltă pleacă la muncă, eu plec unde văd cu ochii. Seara, când suntem doar eu și cea cu prieten, ea e foarte grijulie, îmi dă căști și-mi sugerează să mă bag la somn, deși mie nu-mi este. Aiurea e când te trezești din cine știe ce motiv și, buimac, te întorci pe partea cealaltă și vezi un POV desprins din Pornhub.

Am baie în cameră, așa că asta nu-mi dă bătai de cap. Se întâmplă totuși ca, după o baie lungă, să ies în prosop și să dau de alți oameni în cameră, cunoscuți și necunoscuți, dar ce să fac, intru înapoi și aștept să plece.

Emilian, de 20 ani, Cămin C3, Iași

student

Faptul că nu am mai stat niciodată cu străini în cameră a fost o provocare pentru mine. Încă de la început am discutat despre cum împărțim frigiderul sau responsabilitățile în cameră, astfel încât niciunul să nu fie dezavantajat. A fost ciudat să împart, să știu că niște străini îmi umblă în lucruri. Încă mă acomodez cu situația. Norocul meu e ca am colegi înțelegători și am stabilit unele limite sau reguli care trebuie respectate pentru a fi armonie în cameră.

Când e de învățat, nu accept să mi se distragă atenția. De cele mai multe ori se apucă de învățat și ei, iar dacă preferă să se uite la seriale sau filme, nu se poate fără căști. Uneori se întâmplă ca vecinii din camera alăturată să-mi ofere o stare mai bună cu un party, dar nu exagerează, iar asta e bine, mă mai distrez și eu.

Nu am discutat cu colegii despre sex, pentru că ei nu prea cunosc domeniul, sunt prea cuminți. Atunci când trebuie să se întâmple, încerc să găsesc eu momentul potrivit, să le știu programul, să știu cât lipsesc sau când pleacă acasă. E cam stresant, dar am înțeles că așa se face când stai într-un cămin.

În legătură cu baia, norocul meu e că în căminul în care am nimerit băile sunt pentru fiecare cameră. Pot face duș când vreau, nu trebuie să-mi car lucrurile pe tot holul, să știe toată lumea când mă duc eu la baie. Să împart baia cu încă doi băieți e acceptabil în comparație cu tot palierul.

Așadar, poate exista intimitate în cămin, dar nu cât mi-aș fi dorit. Am fost învățat să trăiesc singur, fără sa împart nimic cu nimeni, mai ales intimitatea. Faptul că nu știi ce se poate întâmpla în orice moment e un lucru frumos. Până la urmă, viața de cămin e o experiență ce trebuie trăită de orice student.

Editor: Răzvan Filip