Muzică

Artan de la Partizan mi-a spus de ce lansează „Timpuri noi” și ce e muzica modernă

„Să faci muzică modernă nu înseamnă să fii la modă”, mi-a zis acest profesor al rock-ului românesc.
31 Ianuarie 2019, 1:56pm
artan
Artan. Fotografie via contul de Facebook al lui Artan

Dacă vrei să faci cunoștință cu o parte importantă din trecutul rock-ului alternativ din România sau să-ți amintești de vremurile bune, trebuie să mergi diseară la concertul Partizan din Control. Pe lângă show, trupa bucureșteană va lansa un vinil în ediție limitată, intitulat Timpuri Noi, cu trei piese din anii 80 și trei remix-uri ale piesei „Pompierii”, lansată deja în online la mijlocul lunii. În deschidere vor cânta băieții de la The Kryptonite Sparks.

Partizan nu e o trupă care scoate piese noi foarte des. Ei mai cântă sporadic prin cluburile din București, dar lansarea unui material nou, fie el și un EP, e un eveniment important pentru muzica underground. Ei au început toată mișcarea rock-ului alternativ din România și mă bucur că nu se opresc. Chiar dacă piesele sunt de acum 30 de ani, sună foarte fresh, ceea ce dovedește din nou cât de forward thinking a fost viziunea lor artistică.

Am așteptat această lansare ca să am o scuză să vorbesc cu Artan. Omul e unul dintre cei mai faini artiști cu care poți să stai de vorbă. Începi dintr-un punct și ajungi în zece, dar dacă ești atent, întotdeauna ai ceva de învățat de la el. E ca și cum ai sta la un curs cu cel mai mare profesor al rock-ului din România. Uite ce a ieșit când am vorbit despre noul EP, rock-ul din România și ce planuri are cu Partizan:

**VICE: De ce v-ați decis să scoateți noul EP cu trei piese din anii `80, din perioada Timpuri Noi?** **Artan**: Consider că activitatea noastră din anii 80 e cea mai interesantă din cariera noastră. Nu când am cunoscut marele succes, din anii `90, și nu exagerez când spun marele succes, e vorba de un succes care ne-a uimit și pe noi, știind că suntem o formație underground, care nu poate să lucreze în sistem. Ce am făcut în anii `80 ne-a dat aerul de unicitate și autenticitate, peste marea majoritate a oricărei alte încercări, adică alte trupe, din jurul nostru. Pe atunci pachetul nostru a fost modern, dar nu la modă. A fi modern exclude să fii la modă.

„Pachetul nostru a fost modern plus pericol. Pericolul de a critica comunismul.”

Crezi că pachetul respectiv se potrivește și în prezent?
Bineînțeles. Piese ca „Perfect”, „Becule” sau „Drumul spre lumină” se potrivesc. Din păcate, mi-ar fi plăcut, dintr-un egoism ca al fiecărui om din grupul din care facem parte, ca această creație a noastră din anii `80 să fie caducă, dar nu. Piesele alea își găsesc proiecția în realitatea de astăzi.

Partizan e o trupă cu substanță, unde mesajul e mai tot timpul îmbrăcat în metaforă. Ce mesaj are noul EP și e important pentru tine ca ascultătorul să înțeleagă ce transmite Partizan?
Din moment ce noi dăm pentru prima dată o șansă pentru creația din anii `80, înseamnă că o facem dintr-o grijă ca o parte substanțială să nu se risipească în van, să nu fie un act efemer. Să rămână ca un fel de statement pentru `80s, ceea ce suntem noi, `80s boys. E foarte simplu pentru ascultător să înțeleagă ce avem de zis. Mai greu e să înțeleagă ce vrea să zică un artist din sistem, care caută să aibă succes. La noi problema nu e de înțelegere a mesajului. Problema e de acceptare. Acceptarea discursului muzical, care nu este pentru persoane neinițiate. Aș spune că România e țara celor neinițiați muzical.

De ce spui că România nu e un popor muzical?
Dacă te trezești într-o excursie, într-un grup de români, și întâlnești un grup de nemți, francezi, cehi, polonezi, ruși, toți știu cam tot despre muzică. Încep să cânte și nu se opresc nici după o oră. Pe când românii nu sunt în stare să cânte decât „așa be` oamenii buni”, dar nici finalul de la piesa aia nu-l cunosc, că e o mică capcană la sfârșit, se întoarce versul. Nici măcar pe aia nu o pot duce de la cap la coadă.

La modul general, dar publicul care ascultă Partizan e mai inițiat.
Da, publicul Partizan e mai inițiat. Dacă vorbim de ăștia tineri, ei au fost dăscăliți acasă de părinți, care au vârsta noastră, care au trăit perioada aia. Sau sunt persoane care ascultă muzică și învață perioade stilistice. Ei ascultă cu simț de răspundere, cu atenție, care și asta se pregătește, nu știu unde, dar ai nevoie de ea. Așa ți-e mai ușor să accepți sunete mai neobișnuite.

De ce ați decis să scoateți noul material pe vinil, în contextul în care lumea ascultă muzică mai mult pe internet azi?
Probabil pentru a da o notă de prețiozitate. Mi-e teamă ca termenul ăsta să nu aibă un înțeles negativ. Deși am vrut să subliniem că merită colecționat un eșantion din anii `80, mai curând decât să ne închipuim că vom sparge Loto Pronosport. Pe internet sau pe oriunde.

Tu ce părere ai despre serviciile de streaming și cum se ascultă muzica în prezent? Crezi că e un lucru bun sau rău?
Întotdeauna limitele tehnologice au dictat și epocile artistice și culturale. Fiecare pas tehnologic naște artă și cultură nouă. Nu pot să spun că e mai bine sau mai rău. Streaming-ul face parte din peisajul cultural-artistic și informativ. Are avantaje în sensul democratizării societății. Se democratizează muzica și arta. Oamenii care sunt împotriva streaming-ului „dau vina pe Voltaj”, ca să fac o glumă. Găsesc vinovați acolo unde nu sunt. Nu streaming-ul îi oprește pe artiști din creativitate. Iar ascultatul cu atenție și de repetate ori al unui album nu deranjează decât fanatismului.

„Artiștii trebuie să înțeleagă că nu mai pot primi ce au primit Led Zeppelin.”

În deschidere vor cânta cei de la The Kryptonite Sparks. Ce părere ai despre noul val de trupe de rock alternativ de la noi?
E fantastic. Dau dovadă de modernism fără să țină seama de modă. Poate nu e cel mai așteptat fenomen să vezi tineri cu chitare pe gât. Dar dacă au un discurs modern, poate să fie și cu cimpoaie la gât. Cât de simplist ar fi o evaluare neatentă de genul „păi, ăștia arată ca bunica”. Or arăta ca bunica, dar dacă discursul e modern, atunci înseamnă că nu prea ne interesează mijloacele. Pe noi ne interesează rezultatele. Pentru marea masă, pentru pulime, fără să fiu rău, criteriile nu pot fi decât modă. Dar din nou, modă nu înseamnă modern.

Deci trupele rock nu mai sunt la modă?
Nu, nu mai sunt la modă. Ele sunt demodate, de fapt. Dar dacă limbajul și conținutul este modern, nu vine decât să accentueze valoarea produsului. Sunetul zilelor noastre e sunetul muzicii electronice.

„E mai ușor să te exprimi în muzica electronică, pentru că te ajută contextul. Să cânți rock e un mod de a sublinia creația.”

Vezi influența trupei Partizan în anumite trupe de rock alternativ din România?
Da, în filajul nostru se găsesc aproape toate formațiile de rock alternativ. Așa cum și noi am fost în filajul formațiilor la care ne-am uitat când am început. Nu simt nici un fel de mândrie, ci mi se pare foarte normal. Pot fi și eu de acord că reprezentăm o bază de pornire pentru muzica de rock alternativ românească. Într-un mod mai subtil și mult mai de preferat. Nu cunosc pe nimeni care să ne fi copiat în totalitate.

Ai anunțat în toamnă moartea părinților tăi. O astfel de întâmplare te marchează foarte puternic ca om, dar cum te-a afectat pe tine ca artist?
Mă tem că nu m-a afectat ca artist. Nu știu dacă răspunsul e bun sau rău, cred că e bun. Un artist nu poate fi afectat atâta vreme cât e autentic. Eu nu sunt Artan, eu fac parte dintr-un grup, că e Timpuri Noi sau Partizan.

„Moartea părinților m-a afectat ca fiu, dar nu ca artist. Am simțit ce simte orice fiu.”

Ce urmează pentru trupa Partizan? O să scoateți și un album nou?
Nu știu care e. În orice caz suntem niște artiști foarte munciți. Roși pe dinăuntru. Suntem atât de frământați, încât nu se poate ști absolut niciodată ce poate face o formație cum e Partizan. Mai ales că nu e o formație în sistem, nu suntem o formație cu care să faci divertisment. Am fost repede înlocuiți de muzica specifică sistemului. Totul e relativ în ceea ce privește trupa Partizan.

Editor: Iulia Roșu