Cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2017

Acest articol a apărut inițial în VICE Australia.

O grămadă de lucruri au fost de rahat anul ăsta, dar știi ce n-au fost de rahat? Filmele! (Ei bine, au existat și filme proaste, dar am discutat deja despre alea). Oricum, asta-i o clasificare a câtorva dintre filmele noastre preferate de anul ăsta. Spune-ne dacă ai impresia că greșim, nu e ca și cum o să ținem cont de părerea ta.

Dacă 2017 a fost anul în care s-au construit noi structuri de putere în politicile personale și sociale, al cincilea film al regizorului grec Yorgos Lanthimos ne-a oferit o avanpremieră în ceea ce privește consecințele la care ne putem aștepta atunci când se cutremură pământul și lucrurile încep să răstoarne. În majoritatea filmelor, ești martorul unui personaj care își pecetluiește drumul spre pierzanie. Nu e cazul filmului Sacred Deer. Pagubele au fost făcute înainte de începerea filmului, iar tragedia grecească începe să se ducă de râpă abia de acolo, baby. — Emerson Rosenthal

Povestea unei fete și a scumpului ei porc cu puteri este una dintre cele mai încântătoare experiențe cinematografice de anul acesta, care te lasă cu un gust amar, fapt care îl face și mai atrăgător. Regizorul coreean Bong Joon Ho spune povestea Mijei (Seo-hyun Ahn) care străbate zona rurală a Coreei de Sud, Seoul și New York City într-o cursă nebună de a-l salva pe Okja, animalul ei de companie. Superporcul se întâmplă să fie un animal modificat genetic de corporația Mirando pentru „a salva lumea prin produse ieftine” și de a face profit cu ajutorul cărnii delicioase și ieftine.

Tilda Swinson este legendară în rolul directorului executiv nesigur pe sine Lucy Mirando și a surorii sale vitrege viclene Nancy. Paul Dano s-a născut să-l interpreteze pe Jay, eco-teroristul nemilos. Giancarlo Esposito scoate la înaintare acest personaj politicos la exterior, dar înspăimântător pe interior pe care l-a perfecționat atunci când l-a jucat pe Gus în Breaking Bad. Și interpretarea lui Ahn a personajului Mija, care a și scos-o în evidență în industrie, acaparează ecranul aproape tot filmul, care durează două ore. Dar starul acestui show este fără niciun dubiu acea bestie care seamănă cu un hipopotam și a fost adusă la viață cu ajutorul unor efecte speciale inovatoare și minuțioase. Okja a generat puțină controversă la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru că regulile obligau filmul, o producție marca Netflix, să fie disponibil în cinematografe înainte să fie distribuit online. Dar doar faptul că acest film a avut apărători de ambele părți e un semn că nu s-au luptat în van și că trebuie vizionat neapărat. — Beckett Mufson

Cine ar fi putut să prezică că cel mai important film despre rasă în America va veni de la jumătatea lui Key and Peele? Nu doar că satira cu un buget de 4,5 milioane de dolari a avut niște încasări mișto de 175 de milioane de dolari, dar le-a făcut și pe așa-zisele coșmaruri liberare ca The Stepford Wives și Beign John Malkovich să pară ca Meet the Parents prin comparație. — Emerson Rosenthal

În probabil cea mai evocatoare explorare a copilăriei de la The 400 Blows încoace, continuarea filmului Tangerine de Sean Baker este brutal de reală, dar este în același timp și un portret frumos, uman al adolescenței și al rolului de părinte care se ocupă cu generozitate și grație de problemele care apar în cadrul claselor sociale. Filmul are o mie de scene care îmi vor rămâne în memorie pentru totdeauna. Să nu mai vorbesc despre interpretarea lui Willem Dafoe, una dintre cele mai bune de anul acesta. — Larry Fitzmaurice

Asta-i o opinie nepopulară: Blade Runner 2049 a fost un film bun, posibil grozav (depinde cum, nu când, va fi continuat). Pe scurt, este un film trist despre motivul pentru care ar trebui să-ți dai demisia. Faptul că cel mai așteptat film cu Ryan Gosling al anului ar putea să fie un spectacol cinematografic SF fatalist și *nimicitor*, un orgasm al efectelor sonore — pe lângă faptul că s-a anunțat și o continuare — este dovada că chiar dacă imaginația noastră suferă acum, inimile noastre încă mai pot fi însuflețite. —Emerson Rosenthal

Frații Safdie s-au dovedit a fi povestitori excelenți a lucrurilor groaznice pe care le fac oamenii în numele unei iubiri nepotrivite, iar Good Time este probabil cea convingătoare explorare a a acestui subiect de până acum. Scăldată în lumini de neon, cu un vibe Scorsese, în contextul unei infracțiuni târzii în noapte, fiecare scenă debordează de intensitate grație unui portret nuanțat și complicat realizat de Robert Pattinson, care demonstrează din ce în ce mai mult că este unul dintre cei mai buni actori ai momentului. Ce zici despre asta? — Larry Fitzmaurice

Dacă filmul — care pare desprins dintr-un trip pe acid pe care l-ai avut în clasa a zecea — al lui Darren Aronofsky cu Jennifer Lawrence realizat pentru a stârni reacții ar fi ultimul film făcut vreodată, aș zice că l-am meritat. — Emerson Rosenthal

Paul Thomas Anderson. Daniel Day-Lewis. Trebuie să spun mai multe? Nu căuta informații înainte să mergi să-l vezi, nu vei fi dezamăgit. De asemenea, bravo și lui Vicky Krieps. — Larry Fitzmaurice

O poveste de dragoste pentru toate vârstele și de asemenea un portret incontestabil de puternic al maturizării și al autodescoperirii unui tânăr personaj queer. Nu este singurul film de pe listă care se termină cu cineva plângând (nu-ți face griji, nu e spoiler). Și, oricum, cel mai probabil, și tu vei plânge. —Larry Fitzmaurice