Autorul, în timp ce domnul Casian îl leagă de Hristos

Preotul securist care m-a învățat de ce Brăila e peste Galați, după ce-a aruncat crucea

Uneori mă întreb dacă există vreun arhiepiscop în România care să nu fi colaborat cu Securitatea.

|
09 Ianuarie 2018, 10:40am

Autorul, în timp ce domnul Casian îl leagă de Hristos

Boboteaza e o sărbătoare mare pentru Biserica Ortodoxă, în tot sud-estul Europei. Se sfințește apă în sus și-n jos. Se cațără preoții români pe cisterne (Constanța), pe mașini de pompieri (Călărași) sau chiar pe uzine de apă (Prahova). Practic, cu cât arăți că ai sfințit mai multă apă, cu atât ți-a crescut valoarea ca preot.

Pe lângă sfințirea apei, se mai ține un concurs tradițional în care arhiepiscopii regiunilor din țară cu ieșire la Dunăre sau mare, aruncă câte-o cruce (sau mai multe) în apă, iar băieți viteji înoată după ea. Prin fapta asta se presupune că ei „se ating de Hristos, Izvorul sfințirii și al bucuriei”.

Poți să te arunci după cruce, doar dacă faci un EKG

Brăila este unul din orașele în care se țin astfel de concursuri. Iar anul ăsta doar trei băieți s-au înscris pentru a se conecta spiritual cu Hristos, spre deosebire de anul trecut unde au fost vreo 12, după cum mi-a spus un angajat al primăriei care s-a ocupat de organizarea evenimentului.

Motivul n-ar fi nicidecum vremea, care oricum s-a anunțat călduroasă, ci introducerea obligatorie a unui EKG, pentru a dovedi că ești perfect sănătos, bineînțeles. Asta-n timp ce costurile au fost suportate în totalitate de către fiecare participant în parte. Ba chiar brăilenii de pe margine care au venit să asiste făceau mișto între ei după ce-au văzut cât de puțini doritori asteptau să sară după cruce: „Ia uite, doar trei oameni, cred că la Galați sunt zece, cel puțin” sau „cred că i-au adus de la Galați, ca să nu se facă de râs că nu s-a înscris nimeni”.

Ce presupune procesul de Bobotează, la Brăila

După terminarea slujbei de la Catedrală (da, Brăila chiar are catedrală) de unde oamenii și-au luat apa sfințită, s-a plecat într-un șir indian către faleză. Acolo unde era alt loc în care Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun, colaborator dovedit al Securității împotriva dizidenților români din străinătate, s-a ocupat de cele sfinte. Adică a zis rugăciunea specifică, a stropit cu busuioc și aghiazmă creștetul celor veniți și tot el a fost responsabilul cu aruncarea crucii-n Dunăre.

Într-un final, o hoardă de preoți în frunte cu domnul Casian au ajuns la locul cu pricina, și-au făcut o cruce simbolic, după care crucea fizică s-a aruncat în Dunăre. Din momentul ăla, zarurile au fost aruncate. Doar că alesul Domnului nostru n-a avut prea multă forță (se înțelege, bătrânețea) și-a aruncat-o aproape de mal.

Poate, divinitatea l-a ales, poate nu, dar cel care a ajuns primul a ridicat crucea în aer, a pupat-o, după care le-a dat-o și colegilor să facă același lucru. A fost frumos, ce să mai!

Casian ne vorbește despre beculețele din Brăila care ar fi cele mai frumoase din țară

Scafandrii au intervenit și i-au ajutat pe băieți să iasă din apă, apoi Casian i-a invitat pe înotători într-o sală de pe unul din vapoarele de pe faleză. Acolo, au primit câte-o punguță cu ceva de mâncare, iar câștigătorul 500 de lei. Casian i-a luat la rând pe băieți, i-a întrebat pe fiecare cu ce se ocupă în viața de zi cu zi. Unul din ei lucra în străinătate, în domeniul construcțiilor, moment în care domnul Casian a zis:

„Iată, sunt foarte impresionat să aud asta, este foarte important că din trei, doi lucrează în țară. Este deja un semn foarte bun că două treimi lucrează în țară, iar eu văd asta un pas foarte important înainte. Ei sunt tineri care lucrează, tineri care doresc ca împreună să ne facem viața mai frumoasă la noi în țară. Că, dacă nu va fi frumos în suflet și-n țară, SĂRACII se chinuie degeaba”.

Aici, mi-a dat o lacrimă. Însă nu m-am putut abține și-am izbucnit în plâns c-aveam ocazia să ascult în sfârșit un profet adevărat. El ne-a încântat inimile cu alte vorbe de AUR, cum ar fi:

„Să știti că Brăila și Galațiul sunt cam unite în realitate. Universitatea ne unește, eparhia ne unește, calea rapidă ne unește. Nu e nicio…. N-a fost și nu n-o să fie niciodată vamă între Brăila și Galați, DAR trebuie să aduc un cuvânt special despre cel mai frumos iluminat public de la noi din țară, iar acesta este la Brăila. Sper c-ați observat și dumneavoastră”.

După care s-a îndreptat spre ieșire, unde îi atingea cu mâna pe cei prezenți, ca un fel de har divin. Dar nu înainte de a ne spune în gura mare, ca la nuntă: „SĂNĂTATE, BUCURIE ȘI PRESA SĂ TRĂIASCĂ”.

Și-a plecat. Rămâneți cu bine, maestre. Vă invidiez cât de bine o duceți!

Pe autorul articolului îl găsești, aici, pe fb.