În urmă cu aproape un an am făcut fotoreportaj de cai. Sau să-i spun shooting foto cu cai drept model. Nu știu exact care-i forma corectă, dar nici nu contează atât de mult. Am fost la Paștele cailor și am rămas în minte cu acea atmosferă. Poate că nu am întâlnit în Târgoviște cea mai frumoasă relație între om și animal, dar cu siguranță e ceva special acolo.
Momentul ăla m-a făcut să mă duc în Pietroșani la alt eveniment cu cai. Acum n-a mai fost Paște, a fost botez, ca de început de an. Poate că viața la oraș te-a făcut să uiți, sau poate să nici nu iei în calcul, că animalele nu sunt doar jucării însuflețite pe care le ții în apartament. Oamenii le folosesc cu scop precis, văd în ele surse de bani și ajutor la muncă, iar din când în când își aduc aminte să le și cinstească într-un fel. Botezul a fost una dintre ocazii.
Publicitate
În Pietroșani, comuna Puchenii Mari, evenimentul s-a desfășurat pe câmp, în apropierea cimitirului local. Am aflat că obiceiul ăsta a fost interzis în vremea comunismului. A revenit cu o oarecare forță și simbolistică în anii ‘90 și, după cum vezi și-n fotografiile de mai jos, încă persistă.
„După botezul cailor, considerat benefic de către localnici pentru animalele ce vor servi la activităţile agricole din an, are loc o întrecere pentru a desemna cel mai bun cal şi călăreţ. Dacă până în anii trecuţi la sărbătoare erau prezenţi cetăţeni din Pietrosani şi din comună, acum participarea este numeroasă, strângând pretendenţi la titlul de cel mai bun echipaj, şi din comunele învecinate”, scrie pe site-ul Primăriei.
A fost, în linii mari, cam cum te-ai aștepta. A început totul cu o câmpenească: nițică mâncare, ceva băutură, multe laude și socializare, apoi a venit popa să boteze caii. Recunosc că m-am dus mai mult pentru probe. N-are cum să nu fie și așa ceva. Chiar dacă în fața mea aveam cai și căruțe, relația proprietarilor cu acestea era similară cu a celor care au mașini, la oraș. Probele au fost de alergare și de tras o buturugă. Din păcate, n-au existat premii ca-n alți ani, doar apreciere.
„Acest eveniment nu este organizat oficial de către primărie; Primăria nu se implică, dar îl acceptă, în spiritul tradiției”, spune Herea Constantin, viceprimarul din Puchenii Mari.
Tot romantismul ăsta s-a stricat puțin la proba de tracțiune.
Publicitate
Stăpânii cailor îi biciuiau ca să tragă mai cu poftă, dar de față erau și jandarmi care-i mustrau. „Cum, domn’e? El îi dă să mănânce și tot el n-are drept să-l bată? Dar cine să-l bată atunci?” era retorica celor mai mulți dintre cei prezenți. Cam același principiu care se aplică și la familia tradițională: eu te-am făcut, eu te omor.
Altfel, doar doi-trei cai au putut trage buturuga în mod susținut. Restul doar smuceau, mai trăgeau, mai stăteau. Asta dacă nu se rupea lanțul și scăpau de povară. Cam cum am vrea și unii dintre noi să pățim.Mai multe fotografii de la botezul cailor mai jos.
