Un sondaj al opiniei publice din Islanda a dezvăluit joi că cel mai popular partid politic al națiunii e Píratar (în română: Partidul Piraților). Acest grup tânăr și iconoclast de pasionați ai tehnologiei obține de obicei rezultate de o singură cifră la astfel de sondaje, dar se pare că 23,9 procente din populație i-ar vota dacă s-ar ține astăzi alegeri parlamentare. E o cifră imensă, dacă te gândești că Partidul Independenței de centru-dreapta, care a dominat politica islandeză de la obținerea Independenței în 1944 și e partenerul principal al coaliției de la conducere, a obținut doar 23,4 de procente în același sondaj.
„Cred că glumești”, a declarat pentru mbl.is Brigitta Jónsdóttir, lidera Partidului Piraților, când a auzit rezultatele sondajului în dimineața respectivă.
Videos by VICE
„Sinceră să fiu”, a elaborat ea pentru Visir în aceeași zi, „nu știu de ce ne bucurăm de atâta încredere. Suntem surprinși, recunoscători și luăm rezultatele ca pe un semn de neîncredere în politica de tip convențional.”
„E bine că oamenii resping corupția. Acceptăm aceste rezultate cu umilință. Ar trebui să fie un mesaj clar pentru guvern, în special pentru partidul Independenței și guvernarea lor arbitrară.”
Cuvintele anti-sistem ale lui Jónsdóttir au sens, pentru că sondajul a dezvăluit și o scădere a susținerii pentru Partidul Progresiv, partenerul de coaliție al Partidului Independenței, de la 15 procente în februarie la 11 procente marțea trecută. Și susținerea pentru conducere a scăzut recent la 33,4 procente. Între timp, a crescut susținerea pentru partidele alternative cum ar fi Partidul Verde (la 12,9 procente de la 10,8) sau Viitorul Strălucitor (la 15 procente de la 10,3).
Partidul Piraților din Islanda face parte din mișcarea politică internațională care a început în Suedia în 2006, sub conducerea lui Richard Falkvinge. Alături de mai mulți tineri care lucrau la site-ul de torrenți The Pirate Bay, de unde și-a luat partidul numele, tehnologul activist suedez a început lupta pentru democrația directă, facilitată de tehnologie, pentru libertatea informației și împotriva corupției. De atunci, mai mulți indivizi cu valori și principii asemănătoare din toată lumea, dar mai ales din Europa de Vest și America de Nord, și-au format propriile Partide ale Piraților, dintre care 22 își coordonează platformele cu ajutorul Partidului Internațional al Piraților, o organizație non-guvernamentală formată în Belgia în 2010.
În majoritatea națiunilor europene, Partidele Piraților n-au câștigat multă putere politică. În 2009, Suedia a reușit să trimită doi Pirați în Parlamentul European, dar în 2014, susținerea pentru partid a scăzut în cadrul națiunii de la 7,1 la 2,2 procente.
La alegerile parlamentare europene din acel an a fost ales un singur Pirat, care a reprezentat Germania în UE. (Respectiva parlamentară, Julia Reda, a avut un impact puternic pe continent – a scris o propunere pentru un regim al drepturilor de autor mai armonios și mai liberal, care urmează să fie luat în considerare primăvara aceasta). În alte regiuni, Pirații au mai fost numiți în câteva funcții oficiale municipale, dar nicăieri în afara Islandei n-au ajuns atât de populari. Cel mai des își fac un nume cu ajutorul unor farse ca cea organizată în luna ianuarie de piratul suedez Gustav Nipe, care a păcălit politicieni de top, ofițeri militari și jurnaliști să se logheze pe o conexiune Wi-Fi nesigură pe care o înființase la o conferință pe tema securității ca protest împotriva programelor de supraveghere.
Totuși, partidul a înflorit în Islanda mai rapid și mai eficient decât oriunde altundeva. Partidul local a fost fondat în noiembrie 2012 de Jónsdóttir (poetă care a devenit politician și care, pe vremea aceea, era voluntar WikiLeaks și membră a Parlamentului) și alți câțiva islandezi cunoscuți pentru faptul că susțineau libertatea internetului și democrația directă. În doar cinci luni, la alegerile parlamentare din aprilie 2013, au câștigat trei locuri pentru Jónsdótti, un programator de calculatoare pe nume Helgi Hrafn Gunnarsson și un student pe nume Jón Þór Ólafsson – prima victorie legislativă pentru un partid al Piraților. În prezent, partidul e al șaselea cel mai mare membru al guvernului național și deține 15 locuri de consilieri în guvernul capitalei Reykjavik.
În ultimii doi ani, reprezentanții Partidului Piraților și-au făcut un nume prin promovarea inițiativelor de democrație directă și dorința de a transforma Islanda într-un rai al informațiilor digitale. În luna iunie a anului 2013, Gunnarsson și Ólafsson au atras atenția comunității internaționale când i-au propus lui Edward Snowden, care se ascundea, pe vremea aceea, în aeroportul din Moscova, să primească cetățenie islandeză ca să se poată refugia în Islanda fără teama că va fi extrădat. A fost un gest simbolic, dar foarte apreciat.
La alegerile din 2013, Partidul Piraților a câștigat 5,1 procente din votul național. În doi ani, au reușit să ajungă la 12,8 de procente (față de 25,5 procente cât a primit Partidul Independenței). Apoi au ajuns deodată, vinerea trecută, la o susținere de 22 de procente, pe locul doi după Partidul Independenței. Și în câteva zile au ajuns pe primul loc.
„Nu mă așteptam să se întâmple așa ceva mai devreme de zece ani de la înființarea partidulu”, a spus Falkvinge într-o postare recentă pe Reddit. „E foarte mișto, e incredibil.“
Deși susținerea pentru partid a crescut enorm față de 2012, această creștere bruscă ar putea fi o reacție la politica locală care s-ar putea răci în câteva luni. Dar să nu uităm că Islanda e națiunea care, aproape instinctual, a ales un comedian absurd ca primar al Reykjavikului în 2009 și l-a păstrat până în 2014 – ceea ce înseamnă că Partidul Piraților are șanse mari în continuare. Și dacă va rezista, ar putea obține până la 16 locuri în parlament la următoarele alegeri din 2017. Asta le va da ocazia să se alăture coaliției conducătoare și să conducă o țară întreagă. Ar fi un experiment fascinant de privit pentru tot restul globului. Hai Pirații!
Traducere: Oana Maria Zaharia
Mai multe despre pirați:
Pirații atacă Legea partidelor la Curtea Constituțională
Suedezii îl ţin pe co-fondatorul Pirate Bay în izolare totală
Cum a rămas online atâta timp The Pirate Bay, cel mai mare site de descărcări ilegale?