Clipul ăsta cu realizările lui Boc în Cluj m-a făcut să o urăsc pe Firea

M-am născut în București și, de când mă știu, am trăit pe viu efectele tuturor deciziilor administrative date de-a lungul timpului de întreaga liotă de primari pe care i-a dat Capitala. La naiba, la vârsta mea i-am prins chiar și pe alde Gheorghe Pană ori Constantin Olteanu, de la PCR, de dinainte de ’89. Unii mai mult sau mai puțin talentați sau, după caz, mai mult sau mai puțin tonți ori inepți de-a binelea. Iar Gabriela Firea – ultimul primar ales de bucureșteni - dă semne că vrea cu tot dinadinsul să vină tare din urmă și să-și câștige un loc în acest „Hall of Fame” al dezastrului generalizat care, pentru bucureșteanul avizat, cuprinde nume sonore precum Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, Băsescu, Videanu ori Oprescu.

Așa cum pe vremuri răsfoiam revistele Neckermann pentru a vedea haine, jucării și mâncare măcar în poze, acum privesc pe YouTube cu jind la clipuri cu orașe „din afară”, în care asfaltul arată ireproșabil, trotuarele au bordurile la dungă și sunt complet eliberate de tirania mașinilor parcate șmecherește într-o rână, clădirile arată brici, iar traficul merge uns: e și ăsta un indiciu care să-ți arate în ce hal a ajuns să fie administrată capitala țării.

Iar semne rele există cu duiumul. Ți-am arătat deja cum vrea Firea să transforme Bucureștiul în propria sa sufragerie sau toate problemele Capitalei pe care aceeași Firea nu va putea să le rezolve.

De „făcut” a făcut un concurs de balcoane, o pasăre măiastră, a clocit niște ouă uriașe de Paște și a dat undă verde la niște statui greșite. Pentru că atât poate.

Nu e de mirare că, în astfel de condiții, clipul de opt minute cu realizările pe care primăria din Cluj le-a făcut în ultimii doi ani are toate șansele să-l facă pe orice bucureștean get-beget să-și bage unghia în gât de ciudă și să se gândească să se mute, dacă nu în altă țară, măcar peste Carpați (asta, evident, dacă va reuși să supraviețuiască drumului cu trenul sau mașina până acolo, dar aici intrăm în altă discuție).

De fapt, clipul ăsta – deși cam lung și tărăgănat – e un bun pretext ca să-ți arate ție, bucureștean, tot ce nu a făcut Firea în fix aceeași perioadă.

Filmul de promovare începe dur, ca o lovitură de ciocan în moalele capului: la Cluj s-a finalizat extinderea și renovarea Sălii Polivalente care are acum o capacitate de aproape zece mii de locuri. Sunt bucureștean mândru nevoie mare, dar trebuie să recunosc: aici, ardelenii ne-au luat fața.

Apoi, primăria Cluj răsucește sadic un cuțit în rana Firea a Bucureștilor: clujenii circulă deja cu 11 autobuze electrice, în vreme ce noi, „capitaliștii”, încă visăm la aerul condiționat al celor 400 de autobuze turcești. Care nici măcar nu sunt electrice. Sigur, 11 nu se compară cu 400, dar aici vorbim de „11 care circulă vs 400 care există, momentan, doar în acte”. Ca să nu mai pomenim de super-autobuzul lui Firea de 30 de mii de euro, cu care nu circulă aproape nimeni.

Dăm fast forward câteva minute din clipul lui Boc și trecem lejer peste alte realizări mai puțin impresionante, gen 20 de troleibuze și alte 11 autobuze articulate, o bază sportivă și finalizarea unui banal pod rutier cu patru benzi și două piste de bicicliști. În materie de poduri, dușmanii pot muri de ciudă, pentru că noi, bucureștenii le dăm clasă tuturor cu pasarela de pe Herăstrău făcută de Armată într-o zi pentru că primăria se câcâia de doi ani să miște ceva în direcția asta.

Faptul că, la Cluj se modernizează Piața Unirii m-a lăsat, recunosc, rece. Piața Unirii avem și noi, chiar dacă nu e renovată. Ce-i drept, de ceva vreme, primăria lui Firea s-a apucat să renoveze fântânile din zonă. În fine, aici putem spune că avem un rezultat de egalitate.

Primăria Boc se mai laudă apoi cu o parcare acoperită, de 372 de locuri și alte 1 800 de locuri de parcare amenajate în oraș. Momentan, la București, primăria n-a inaugurat nimic în acest sens, dar a găsit o soluție genială pentru fluidizarea traficului: mărirea tarifelor pentru parcare. În rest, promisiuni, promisiuni și iar promisiuni.

Clujenii se mai laudă apoi cu „52 de platforme subterane pentru deșeuri”, dar asta e o slabă consolare, în condițiile în care românii continuă să recicleze, la nivel național, doar 7% din gunoiul produs. Aici, și bucureștenii și clujenii se află cam în aceeași oală.

În clipul cu realizările lui Boc au apărut, strategic, și ceva cadre cu Simona Halep, sub pretextul că în acest oraș s-a organizat turneul de tenis Fed Cup. La acest capitol, noi, bucureștenii ne putem făli măcar cu faza de pe Arena Națională în care am huiduit-o pe Firea și aplaudat-o, apoi, pe Halep. Clujenii nu au avut parte de o asemenea bucurie.

Mai dăm puțin pe repede înainte în ceea ce privește realizările pompoase ale clujenilor, de genul „s-au pus 3 700 metri pătrați de gazon” (e bine, nimic de zis, dar nu e ca și cum au forat după apă în Sahara), sau inaugurarea de creșe, acordarea de burse școlare (chestii d-astea avem și la noi, la București, plus că mai avem și ajutoare financiare de la Firea pentru copii și tineri însurăței).

E drept, că și la Capitală se mai construiește din fondurile primăriei câte o școală sau o fântână, dar se face prost. Ce se construiește aici – și se construiește bine - e un formidabil cult al personalității ridicat în jurul lui Firea. Boc e mic copil, crede-mă.

Ce au ei, clujenii în schimb, și nu prea avem noi, la Capitală sunt, de pildă, aplicația primăriei care-ți arată unde găsești loc de parcare. Sau panourile în stațiile de autobuz care să-ți arate orele de sosire, la fel cum se întâmplă cam în orice oraș civilizat din secolul XXI, în condițiile în care autobuzele din București par să aibă un algoritm propriu, misterios și neștiut încă de nimeni, de sosire în stații.

În rest, bucureștenii dețin, în continuare supremația în materie de trafic haotic. Iar atunci când nu-i omoară traficul, o fac șantierele care par să nu se ma sfârșească. De pe vremea lui Ceaușescu, trăiesc într-un oraș intoxicat de șantiere.

Tot la Cluj, poți beneficia de servicii stomatologice gratuite, dacă te strânge buzunarul și nu-ți permiți să zâmbești cu toată gura. Iată o veritabilă lovitură de imagine pe care clujenii au dat-o unei categorii de oameni pe care un tip de prejudecată îi fixează în electoratul pro-Dragnea și pro-PSD. Firea crapă, probabil, de pizmă că nu s-a gândit ea prima la treaba asta.