Articolul a apărut inițial pe Broadly.Acest eseu a apărut inițial în numărul revistei VICE, Privacy & Issue , creată în colaborare cu Broadly. Poți citi mai multe povestiri în ediție aici.Fotografiile lui Chris Bethell se centrează pe poveștile de exprimare personală. El a fotografiat persoane care defilau în outfit-uri „revenge dress”, un termen consacrat de rochia pe care prințesa Diana a purtat-o după ce prințul Charles a anunțat că o înșelase. El a mai fotografiat și persoane care purtau primele vestimentații care expuneau identitățile lor femme.
Publicitate
În seria asta, el a făcut portrete în care subiecții pozau alături de ecrane care prezentau primul lor avatar online. De exemplu, unele sunt cuneopets, altele cu personaje RPG. Bethall spune că el speră ca prin asta să „transporte publicul într-o perioadă în care internetul era încă un loc mitic, în care puteai să fii oricine îți doreai.” El recunoaște că internetul obișnuia să fie un loc unde „nu erai condiționat de aspectul fizic, de job sau de succesul din viața reală.”Pentru el, avatarul era o oglindă prin care puteai să te prezinți, pe care alții îl vedeau și interpretau și poate chiar găseau lucruri în comun. Deși el admite că avem feluri diferite de a ne prezenta versiunile online, via Facebook, comentarii amuzante pe Twitter sau un cont de Instagram bine pus la punct, el consideră că ceva lipsește.„Aceleași ficțiuni există în continuare” pe internet, insistă el, dar le prelucrăm în așa fel, „ca publicul să le perceapă ca pe viața reală.”„Citim despre viețile altora, complete și perfecte”, spune el, „și le comparăm cu experiențele personale needitate.”
