Am vorbit cu românii care proiectează case moderne în stil vechi ca în satele bunicilor

Nu se mai fac case zdravene, ca pe timpuri. Ai auzit și tu, desigur, vorbele astea, dacă te-a interesat vreodată să investești într-o casă pe pământ, adică dacă ai o grămada de bani cu care ți-ai putea cumpără, la fel de bine, o vilă mai mică în Grecia. Bine, mie chestia asta mi-a tot repetat-o bunicul, care îmi tot povestea cum și-a ridicat el casa de la zero, singur, și ce cărămidă bună a folosit pentru pereți sau ce șindrilă țeapănă a pus pe acoperiș.

Dacă ai avut și tu bunici la țară care foloseau amestecul ăla rudimentar de pământ cu paie și apă, pentru „cârpitul“ pereților, o să ai idee despre ce vorbesc mai jos. E curentul contrucțiilor de case moderne cu tehnici vechi, așa cum ai văzut în satele românești, când erai copil și te lăsau ai tăi acolo în vacanța de vară.

Casele alea mici, din chirpici, bordeiele pe care românii le asociază cu sărăcia lucie sunt ultima fiță în materie de locuințe ecologice, după care se dau în vânt, în special, firile boeme care s-au chinuit o viață printre betoanele comuniste. Construcțiile de genul ăsta din afară arată ca niște căsuțe din turtă dulce și nici nu zici că-s reale.

La noi, Németh János, președintele Asociației Coliba Verde din Târgu Mureș, vrea să schimbe concepția românilor față de locuințele din lut, stuf, baloți de paie și alte materiale ecologice de construcții. Lucrează de 15 ani în domeniul construcțiilor ecologice, iar asta i-a schimbat viața. Astăzi, se rezumă mai mult la oferit consultanță pentru cei care vor să-i urmeze exemplul. De la el am încercat să aflu de ce prinde treaba asta.

VICE: Cum ai început cu casele ecologice? Bănuiesc că locuiești și tu într-una.
Németh János: După 35 de ani de viață la oraș, eu și familia mea am ajuns să ne mutăm la țară, apoi în pădure (la patru kilometri distanță de prima localitate). Asta nu pentru a ne izola de oameni, ci pentru a ne feri de diferitele poluări de la oraș și de a ne bucură la maxim de tot ceea ce ne oferă natura.

Dorința noastră este să trăim autosustenabil și în armonie cu tot ce ne înconjoară. Ca să răspund la eventuala întrebare „din ce trăim?” și la afirmația „o fi având bani să investească”, vreau să menționez că am plătit terenul în trei rate a câte 1 000 euro, din două în două luni, și „investim” doar când avem. În momentul în care realizezi ce este, de fapt, o casă ecologică sau, mai mult, să trăiești autosustenabil, în armonie cu natura, îți vei da seama că dorința de a deține trece pe planul doi sau chiar dispare. La fel și stresul.

Am locuit în case din lut și din baloți de paie. Acum stau într-o căsuță veche de 70 ani, pe care o „resuscităm”, o eficientizăm. Este o casă din cărămidă pe care dorim să o termoizolăm cu baloți de paie. Când va fi gata, ne vom apuca de o casă semi îngropată, cu pereți de 60 – 80 cm din saci umpluți cu pământ, cu zonă tampon la nord, terasă vitrată la sud și acoperiș verde.

Când va fi gata, casa în care locuim acum va deveni casă de oaspeți, primiți gratuit. Deschisă oricui. La fel și căsuța rotundă din lut, din grădină, și căsuța mobilă (tiny house) pe care o plănuim. Pe lângă astea, în această vara ne-am propus să ridicăm o seră cu formă de dom geodezic. Construind cu propriile mâini o casă ecologică, îți întră în sânge și nu te mai oprești.

Ce înseamnă case ecologice, ce materiale se folosesc, în afară de lut?
Casa ecologică este, de fapt, continuarea caselor tradiționale, dar îmbunătățite și gândite la pretențiile din această perioadă. Aici mă gândesc, de exemplu, la geamurile termopan care, contrar temerilor, sunt o soluție bună și eficientă. Mucegaiul apare din cauza lipsei de termoizolații din jurul geamurilor, atât în exterior cât și în interior, cât și a tâmplăriei din plastic și aluminiu.

Față de generația noastră, bunicii, străbunicii noștri nu au avut posibilitatea să călătorească. Noi avem acest privilegiu și am putut învăța din alte tradiții. Astfel a ajuns și la noi opțiunea de a construi cu noi tehnici (cob, saci umpluți cu pământ) sau alte materiale care la noi nu aveau tradiție, cum ar fi casele din baloți de paie.

Există soluții locale de a ne construi o casă numai din materiale naturale, iar când spun ecologică, vorbesc de patru avantaje mari: sănătatea celor care locuiesc în ea, protejarea mediului, eficiența energetică și costurile reduse. Tot ce trebuie să știi este să pui materialul adecvat în locul potrivit: la „talpa casei” să folosești materiale care nu lasă umezeala din pământ să ajungă în pereți (piatră), să ai pereți buni termoizolatori (baloți de paie, stuf, lână de oaie), în casă să ai material care acumulează căldură (pământ, lemn), iar deasupra un acoperiș care să te ferească de arșiță și ploaie (țiglă, șită sau draniță, stuf).

Românii ar putea fi sceptici: pentru ei, o casă zdravănă este una din cărămidă sau BCA.
Românii sceptici ar putea să gândească logic. Casele din materiale naturale, bine construite, și-au dovedit deja durabilitatea, cele din beton și BCA, încă nu. Dimpotrivă. Pe lângă durabilitate, sănătate, eficiență și costuri reduse, o casă ecologică oferă și un confort termic plăcut și o imagine plăcută privirii. Mai des sunt fotografiate casele, bisericile, castelele vechi, decât vilele noi „impunătoare” și pompoase.

Cât de rezistentă e o casă din lut? Pe vremuri, la noi, erau considerate case ale săracilor.
Există chiar și case din lut vechi de peste 200 de ani, iar, în alte țări, poți întâlni case din lut locuite de peste 600 de ani. Sau vezi orașul Shibam – Manhattanul deșertului – cu clădiri de șapte – opt niveluri, numai din pământ. Nu aveau cum să fie considerate casele săracilor.

Acest termen este utilizat doar de când a început industrializarea, de când majoritatea măsoară bogăția în bani. Doar atât am de spus despre asta: prefer să fiu sărac, dar sănătos și fericit.

În ce zone din țară există o cerere mai mare?
Cred că sub diferite aspecte (cu echipa, consultanță, voluntar etc.), am participat la cel puțin 50 – 70 de construcții. Cerere există în toată țară, mai puțin în sud - adică Oltenia, Teleorman, Ialomița, Tulcea, Giurgiu. Mulți vor să-și construiască singuri casa, pentru că au înțeles că se poate, nu e greu, dar sunt și oameni care doresc „oferte pe metru pătrat” și vor să angajeze o echipă. Asta e prima mare problemă, pentru că, deocamdată, cunosc o singură echipă care ar fi dispusă să construiască și case din lut.

Cât te costă să ridici o casă din lut de 100 mp, de exemplu?
În funcție de cunoștințele acumulate, implicare, teren, materiale și soluții tehnice folosite, dar și în funcție de pretenții, mai ales la finisări, prețul poate varia între 100 – 150 euro/mp și peste 500 – 600 euro/mp. În ultimul caz, e vorba de soluții ecologice prefabricate, cumpărate.

Cât timp durează construcția?
Dacă sunt patru – cinci oameni timp de opt – zece ore pe zi, construcția nu ar trebui să dureze mai mult de patru – cinci luni, dacă vorbim de o casă de 100 mp. Dar construirea unei case ar trebui să fie o bucurie, o sărbătoare de familie, nu un contract semnat între două părți.

Proiectele arhitectului Adrian Păun sunt bazate tot pe un mix între vechi adapat la nou. El a refuzat să se conformeze și să deseneze case din alea cum vezi peste tot în cartierele noi de lângă București, în special în de-acum mult populatul Popești Leordeni. El propune un stil mai rafinat, care n-are a face neapărat cu luxul, ci mai degrabă cu bunul simț, și pe care l-ai văzut și tu în călătoriile prin satele românești, fără să poți să-i spui pe nume.

Casele alea cochete, boierești, cu fațadă veche, dar mult mai elegantă decât tot ce s-a construit, aiurea, după Revoluție, răspund curentului neoromânesc, de la sfârșitul secolul XIX-lea. Adrian vrea să construiască în genul ăsta, în plin secol XXI. El își prezintă creațiile pe site-ul caselor frumoase și am vorbit să văd cum e viața cu oldies, but goldies.

VICE: Cum ai început cu arhitectura veche?
Adrian Păun: După ce am lucrat trei ani în Irlanda și alți patru ani în București, la firme mari de arhitectură, în 2013, am pornit pe cont propriu. Am ales să proiectez case în stil tradițional românesc și neoromânesc. Ulterior, mi-am dezvoltat paleta de stiluri, cu lucrări în stilul neoclasic, renascentist, paladian, neogotic și altele.

Alegerea pe care am făcut-o în 2013 a fost o înșiruire de întâmplări fericite: când încă eram angajat, am fost solicitat să proiectez câteva case, iar stilul cerut era tradițional și neoromânesc. A fost foarte greu, la primele trei case am făcut, în medie, aproximativ 40 de variante. Partea bună a fost că mi-au plăcut aceste case, iar atunci când am pornit propria afacere, am ales să merg pe acest drum.

Ce au specific casele în stilul neoromânesc?
Stilul neoromânesc a apărut la sfârșitul secolului XIX, două dintre primele lucrări în acest stil fiind Casa Lahovari și Bufetul de la Șosea (Casa Doina), proiectate de Ion Mincu. În România și celelalte țări din sud-estul Europei nu existau niște stiluri arhitecturale vechi și consacrate, astfel că au format un stil național din elemente mai vechi și valoroase.

În cazul nostru, stilul neoromânesc are la bază stilul brâncovenesc, arhitectura culelor oltenești, cea populară și arhitectura epocii lui Ștefan cel Mare. În acest stil s-a lucrat foarte mult în perioada interbelică, odată cu formarea României Mari și până la venirea comuniștilor la putere.

Ce adaptări moderne le aduci? Se potrivesc arcadele și dantelaria specifică stilului cu termopanele, de exemplu?
Eu încerc să readuc în atenția publicului aceste stiluri, datorită valorii lor arhitecturale. Adaptările pe care le fac în proiectele mele încerc să fie cât mai puțin intruzive cu stilul, dar esențiale. E vorba, în primul rând, despre structura și partea constructivă, ce trebuie să fie în acord cu legislația, materialele și metodele de lucru moderne.

Alte adaptări sunt legate de metodele de economisire a energiei și că încerc să aduc aceste case de la nivelul high-class, cum erau ele în perioada interbelică, la un nivel mai coborât, astfel încât să și le permită mai mulți. În oraș, se observă adesea partea de renovare – restaurare a caselor interbelice, în care proprietarii agresează cu termopane.

Geamurile termopan, în sine, nu sunt rele, dar, din lipsă de educație sau bani, se folosesc tâmplării de ferestre termopan din PVC alb. Astea înseamnă ieftineală și urâțenie. Mai apare un factor: din PVC nu poți reproduce tâmplăria originală, cu toate detaliile și sculpturile de pe ea, deci automat apare o sărăcire.

Există cerere pentru case în stil interbelic? Mulți români asociază vechiul cu ceva depășit, chiar și în arhitectură.
Promovarea modernismului în arhitectură este o direcție impusă pe vremea comuniștilor, din dorința de a ne diminua până la ștergere ideea de identitate și valoare națională. Din păcate, noua societate merge în aceași direcție, în această privință. Ideea că această arhitectură este veche și depășită este lipsită de fundament și argumente solide, dar ni se tot repetă, pentru a se impune.

Dacă ar fi adevărată, atunci corespondenții din celelalte arte ar trebui să fie la fel vechi și depășiți. Ai ascultat vreodată „The Waltz Goes On”, compus de Anthony Hopkins și interpretat de Andre Rieu? E doar un exemplu. Iar legat de arhitectură, te-ai uitat vreodată pe site-urile de case americane, la stilurile prezente acolo? Ei de ce le fac și la noi sunt vechi și depășite?

Cât costă un proiect de tipul celor pe care le-ai făcut tu?
Prețul în piață al caselor la gata apreciez că este anul acesta în jur de 500 euro/mp. Casele mele sunt ceva mai scumpe, cu aproximativ 20%, datorită elementelor decorative. Mai departe, fiecare om decide pentru el: o casă mare și urâtă sau una puțin mai mică și frumosă, care să-l bucure și pe el, și pe alții.