Românii care se bucură că a luat foc o clădire istorică din Oradea îți arată ce brute suntem

Weekendul ăsta a avut loc cel mai mare incendiu din ultimii ani din Oradea. Este vorba de Palatul Episcopiei Greco-Catolice. Pentru orădeni, și nu numai, este o pierdere mare, pentru că a reprezentat un simbol al orașului. Monumentul arhitectural a fost construit la începutul anilor 1900 și a fost renovat recent în scop turistic. Am văzut în premieră monumentul acum mai puțin de o lună și îți spun sincer că nimeni nu ar trebui să se bucure de un asemenea dezastru.

Dar, ca de obicei, mă înșel. Secțiunea de comentarii de la știrile despre incendiu s-a umplut cu diverși ciudați care s-au bucurat enorm că a ars o biserică din România. N-a contat faptul că respectiva clădire n-avea nicio legătură cu Biserica Ortodoxă Română, oamenii pur și simplu se amuzau copios pe o tragedie.

Probabil că genul ăsta de atitudine spune multe despre felul în care este privită BOR, dar, cu toate acestea, tot nu mi se pare sănătos să te bucuri că un monument istoric s-a dus dracului. Dar, ca să înțelegi mai bine cum reacționează unii români la un asemenea incident tragic, îți las mai jos câteva din răspunsurile lor.

Îmi place să cred că nu trebuie să fii o persoană religioasă ca să-ți pese de un monument arhitectural care reprezintă ceva pentru oraș. Dar, aparent, sunt puțini cei care gândesc așa. Majoritatea comentariilor au fost de fapt aluzii la credința altora și cum asta ar fi trebuit să le rezolve pe toate.

Sunt destul de convinsă că oamenii ăștia nici măcar nu au deschis articolul. Au citit un titlu și s-au gândit direct la BOR ca să facă o glumiță cu exorcizări sau rugăciuni. Dar și dacă era totuși vorba de o biserică ortodoxă, tot nu cred că e un motiv bun să te bucuri de un incendiu.

Mai sunt și în genul ăsta, pentru că oamenii religioși ar trebui să stea cu mâinile în sân și să aștepte intervenția divină să le rezolve problemele. Prin liceu, făceam și eu glume de genul, dar am crescut și am depășit momentul ăla edgy prin care, probabil, toți trec. În schimb, ăștia de mai sus sunt oameni în toată firea care se cred ai naibii de amuzanți.

Care toate? În România nu e întocmai plin de astfel de monumente arhitecturale, au avut grijă comuniștii să le dărâme pe cele mai multe dintre ele, tocmai de-asta e o pierdere. Dar așa e când te oprești la titlu și începi să arunci comentarii pasiv-agresive încheiate cu „:)”.

Mă întreb dacă oamenii ăștia, când merg în vacanță în alte orașe din Europa, privesc cu același dezgust clădirile istorice. Sau se minunează de cum au fost conservate și cât de multă grijă au străinii versus românii care distrug tot.

Reacțiile continuă în același stil. Miserupism, nepăsare și aroganță, pentru că au impresia că orice biserică sau clădire deținută de o instituție religioasă merită să dispară în cel mai tragic mod cu putință.

Din fericire, în cazul ăsta nu au existat victime, deși știe toată lumea că se putea încheia mult mai tragic. Sunt o fire pesimistă și nu cred că atitudinea celor de mai sus s-ar fi schimbat cu mult dacă incendiul era mai grav.

Și, totuși, sunt surprinsă că nu a venit nimeni cu aluzii la Varg Vikernes care a devenit erou după ce a ars biserici creștine din Norvegia.

După cum am spus, o bună parte din cei care au comentat nici măcar nu s-au sinchisit să deschidă articolul. Au presupus din start că este vorba de o biserică ortodoxă și în mintea lor s-a conturat deja delirul.

Alții au mers și mai departe cu conspirația și s-au gândit că acel monument ascundea te miri ce probe dubioase despre biserică. Poate era chiar Sfântul Graal! Din păcate, nu vom ști niciodată ce a încercat preoțimea să ascundă.

În final, te las cu această urare de bine pe care nici nu știu cum s-o iau. Ca să ai un pic de context, trebuie să știi că Primăria Oradea a anunțat o strângere de fonduri pentru reabilitarea monumentului. Mulți oameni s-au enervat și au început să înșire chestii precum „da spitale când? Da autostrăzi? Da școli?”, deși au pur și simplu opțiunea să NU doneze dacă nu sunt de acord. Printre reacțiile respective, a apărut și tipul de mai sus care s-a gândit că cei care donează pentru reabilitarea unei clădiri istorice merită să fie infectați cu bacterii.

Cam toată lumea a înțeles că există o problemă cu felul în care BOR operează, că unii sunt luați de fraieri, că se alocă prea multe fonduri pentru o monstruozitate de catedrală și că mulți oameni din zonele rurale sunt manipulați în mod grosolan. Dar asta nu înseamnă că fiecare biserică din România, inclusiv obiectivele turistice, aparțin de BOR și cu atât mai mult nu înseamnă cu un incendiu este motiv de bucurie, cu atât mai mult când arde pur și simplu istoria.