Ce muzică românească ar trebui să asculți în funcție de echipa cu care ții la Cupa Mondială

Indiferent dacă ești pasionat de fotbal și urmărești regulat meciurile, ca mine, sau dacă ești ca maestrul Dan Alexe, adică tot ce știi despre fotbal e că se joacă 11 la 11, tot ai habar că în perioada asta se desfășoară Cupa Mondială, în Rusia. E clar că-i evenimentul verii.

Acum, se joacă faza sferturilor de finală, unde au mai rămas doar opt echipe în competiție. Fiecare dintre ele e reprezentativă pentru o anumită categorie de oameni. Așa că eu ți-am făcut o listă cu muzica pe care s-o asculți, chiar dacă echipa ta favorită pierde. Știi că poți oricând să-ți alini durerea cu ce se aude în boxe.

Vorba aia, ții cu Belgia, ca să nu trebuiască s-o facă altcineva.

Belgia e echipa cu care țin oamenii care au început să se uite la fotbal de-o săptămână. Hipsterul modern e de partea Belgiei, pentru că nimeni altcineva nu mai e. La fel, corporatistul modern îi are la corazón pe belgieni pentru c-au mai multe zile libere de la muncă și-s un exemplu pentru el.

Cine altcineva să țină cu Belgia dacă nu oamenii care ascultă piese ezoterice. Jurjak e un bun exemplu. E ascultat de zece oameni, cu tot cu cei care se ocupă de producție. Așa și cu Belgia. Nici măcar belgienii nu țin cu ei, ci-s de partea francezilor.

Croația e singura țară din Balcani rămasă în competiție și, alături de Rusia, singurele țări slavice. Tot ele vor juca în următorul meci una împotriva celeilalte.

Oricare dintre ele ar câștiga, este cert că vom avea echipă care să ducă mai departe, până-n seminfinale, cultura slavă, treningurile Adidas și post-ironia.

La prima mână, Croația e favorită, dar Mama Rusie tocmai ce-a eliminat Spania în faza trecută (FUCK, CUM PLM A REUȘIT?!), așa că rămâne de văzut.

Înainte să intre pe teren, Croația o să asculte Tourette Roulette în vestiar. Clipul e unul cu care se identifică: semințe, cele trei dungi albe, squatting-uri și chiar un fular cu Dinamo (București, Nu Zagreb), dar tot p-acolo.

Anglia e genul de echipă care pleacă mereu, la drum, cu speranțe de campioană, fiindcă au lot bun, dar întotdeauna sfârșește dezamăgitor. Cumva, la fel ca România, mai puțin la partea cu lotul bun și visuri de campioană. În fine.

Alături de ruși, ultrașii englezi sunt recunoscuți pentru agresivitate și bețivăneală, asta în paralel cu atmosfera fantastică pe care-o fac pe stadioane.

Nici anul ăsta, probabil, Anglia n-o să treacă de semifinale, ceea ce o să provoace un alt val de decepție. Din fericire, există berea, singura alinare a englezilor pentru genul ăsta de momente. Chiar dacă pierd sau câștigă, se vor lua, probabil, la bătaie cu fanii ruși. Că, nah, victoria și înfrângerea se sărbătoresc asemănător pentru englezi.

Felicitări! Nu doar pentru că ții cu Suedia, ci și pentru că ești singurul dintre prietenii prietenilor tăi și tot așa. E ca și când ai ține cu Everton, în campionatul Angliei, dar tu ești din spațiul carpato-danubiano-pontic.

Mai nimeni nu te înțelege, la fel ca pe Sur Austru, dar ce mai contează. Prietenii tăi țineau cu Spania sau Germania, dar ghici cine e calificată și cine nu.

Tot cu ei ai făcut pariu că, dacă va câștiga Suedia Cupa Mondială, timp de o lună renunți la bicicletă și înlocuiești playlist-ul cu metale de pe YouTube cu manele.

Serios, chiar habar n-am. N-am nici cea mai vagă idee ce să asculți.

Poate să zic piesa cântată de jandarmul Nicolae Lăcătuș „Eram tânăr cu speranță”, dar nu-s sigur.

Brazilia e echipa cu care ții din comoditate. Nici măcar nu le urmărești meciurile cu atenție. Fiindcă știi că mereu au avut, pe foaie, cel puțin, cea mai bună echipă. Domină la nivel de valoare a jucătorilor. Dacă te uiți pe lista de jucători brazilieni, te crucești. Numai nume grele. Neymar, Coutinho, Paulinho. D-aia și atrag mulți fani.

Șatra Benz și Brazilia au ceva în comun, amândouă sunt la un nivel înalt, ca la Dubai. Vorba aia, nivelul Braziliei, Franța nu-l are.

Luk Beats și Super ED de la Șatra Benz sunt un fel de Marcelo și Thiago Silvia. Adică liderii care țin echipa în picioare, în ciuda disputelor interne. Iar în felul ăsta e posibil ca amândouă să devină campioane. Una a fotbalului mondial, alta a trap-ului românesc.

Deși versurile sunt despre România, se potrivesc la fel de bine pentru Rusia. Adică doar cele două ar putea să zică? „Acasă este glia, pădurea și izvorul”. O asemănare dintre români și ruși e că ambii sunt la fel de naționaliști. Într-adevăr, din fericire, rușii ne întrec. Dar diferența e că ei se califică mai des la campionate, însă asta-i deja altă discuție.

Cel mai probabil Rusia e pentru suporterii mai degrabă rusofili, putiniști, leniniști. Cam ăștia. Sau ai ajuns tu la un nivel de prăjeală post-ironică pe care nu mulți o pot atinge.

Odată ajunși în sferturile de finală, rușilor le-au mai crescut puțin nivelul de naționalism. Putin își va mai ridica o statuie în semn de recunoștință c-a adus o mare bucurie pentru patria sa.

Mai ții minte faza recentă în care Simona Halep a fost caricaturizată de revista umoristică franceză Charlie Hebdo după ce-a câștigat Roland Garros-ul, iar românii au sărit de fund în sus? În semn de protest se vorbea despre boicotarea croissantelor și sărutului franțuzesc.

Dar dacă ții cu Franța, înseamnă că nu te-a afectat și-ai înțeles c-a fost doar o dumă nevinovată. Așa că în felul ăsta, tot ce mai rămâne de zis, e SHOW CA LA PARIS.

Pe autorul articolului, Mădălin Istrate, poți să-l urmărești pe pagina lui fb, adică aici.