Rețelele sociale sunt arme de război

La 24 de ore după victoria surpriză a lui Donald Trump la alegerile prezindențiale americane de pe 8 noiembrie 2016, un cercetător care monitorizează rețelele sociale globale a numărat aproape opt milioane de exclamații ale cuvântului englezesc „fuck”.

Este o anecdotă din LikeWar, viitoarea carte despre transformarea rețelelor sociale în arme, scrisă de co-autorii P.W. Singer și Emerson Brooking. Alegerea lui Trump, scriu ei, a fost într-adevăr un „șoc pentru sistemul politic”. Dar Singer, un fost strateg la think tank-ul New America din Washington, DC, spune despre ascensiunea surprinzătoare a lui Trump la Casa Albă ca fiind un simptom al tendințelor sociale, politice și tehnologice vechi de decenii care încă se schimbă, tendințe care au dat naștere internetului și rețelelor sociale și care au transformat modurile în care ne controlăm, spionăm și ne omorâm unul pe celălalt.

„Aceasta nu este o carte despre președinția lui Trump”, scriu Singer și Brooking, în introducere. „În schimb, este despre cum un nou mod de comunicare a devenit unul de război.”

Loviturile grele sună cam așa: În 1968, doi psihologi au scris o lucrare despre cum calculatoarele ar putea deveni dispozitive de comunicare. Ministerul American al Apărării a venit cu ideea, iar în 1969 s-a lansat precursorul internetului așa cum îl știm noi astăzi, ARPANET, și era operat de armată. Fundația Națională de Stiință a preluat totul în anii 1980 înainte ca afacerea să înceapă să domine în anii 90, când lucrurile au crescut în moduri exponențiale. Existau 28 000 de utilizatori de internet în 1987, conform lui Singer și Brooking. Astăzi sunt miliarde.

În 2001 s-a lansat Wikipedia. Mark Zuckerberg a fondat Facebook în 2004, i-a urmat Twitter-ul în 2006 și Apple a introdus iPhone-ul cu acces la internet în 2007. Și pe 4 mai 2009, ca o ultimă încercare de a-și salva serialul (cerea utilizatorilor să se uite când apare la Late Night with David Letterman), Donald Trump a scris un Tweet pentru prima oară.

Doi ani mai târziu, „ceva s-a schimbat”, au scris Singer și Brooking. Cu cât a început Trump să posteze pe Twitter mai des, cu atât a devenit și conținutul postărilor sale mai politic și mai mincinos. Au și primit o cantitate impresionantă de atenție, până în punctul în care prezența sa în online, care a susținut și începutul de campanie prezidențială în 2015, i-a adus echivalentul a 5 miliarde de dolari în publicitate gratuită, estimează Singer și Brooking.

Trump a avut și ajutorul unor ferme de click-uri din Philippine, furnizori de „stiri false” complet inventate din America, de la o acum defunctă firmă de minat date, Cambridge Analytica, la fel și de la trolli online care s-au adunat pe 4chan și r/the_donald. Trump a continuat să posteze pe Twitter odată ajuns președinte, folosind rețeaua socială să mobilizeze o mică, dar aprigă bază de fani. Postările sale, în schimb, continuă să răsucească alianțele și normele politice, să amplifice teoriile conspiraționiste de neonaziști, și să intimideze presa, ba chiar fac aluzie la anihilarea nucleară a Coreei de Nord.

Strategia digitală a lui Trump, spun Singer și Brooking, nu-i diferită de cea a grupurilor militante și a găștilor de stradă care profită de internet să spună o poveste atrăgătoare despre politică, dogmă religioasă sau despre propriile percepții înfricoșătoare, toate pe un ton animat, în timp ce țintesc în mod repetat publicul potrivit ca să-i declanșeze un răspuns de pură teroare, și online și în realitate.

„Ca să câștigi internetul, trebuie să înveți cum să contopești elemente de narațiune, autenticitate, comunitate și revărsare”, scrie Singer și Brooking. „Și dacă poți câștiga internetul, atunci poți să câștigi și neînțelegeri stupide, alegeri și bătălii serioase și mortale.”

Trump este inima cărții LikeWar, dar nu ăsta a fost planul inițial. Singer mi-a spus că el și Brooking au început să dezbată idei despre carte în 2014 când Statul Islamic a capturat cu forța orașul irakian Mosul. „Creează acest moment care nu doar că perturbă războiul și politica, dar naște și confuzie”, a spus Singer. „Cine a fost în acest grup și cum de au reușit ceva ce părea imposibil, adică să bată o întreagă armată mult mai mare decât ei, antrenată și înarmată de cea mai puternică națiune din lume?”

„Ce a ieșit în evidență a fost elementul rețelelor sociale”, a continuat Singer. „O mare parte din modul în care ISIS a reușit să se ridice și să câștige s-a bazat pe folosirea acelorași tactici pe care le folosesc vedetele, oamenii din marketing și adolescenții în propriile bătălii online.”

Alegerea lui Trump, cu alte cuvinte, „a validat practic pista pe care noi eram deja”, a adăugat Singer, „dar apoi ne-a speriat ca să trecem la ceva și mai mare”.

LikeWar este o lucrare surprinzătoare care te prinde. Când ții cont cât de înrădăcinată este rețeaua socială în viețile noastre zilnice, cartea ilustrează faptul că e puțin probabil ca susținerea de pe Twitter și Facebook să devină mai puțin periculoasă decât e deja. „Politica a luat elemente din războiul informatic”, scriu autorii, „în timp ce conflictul violent este influențat în mare de un test de putere pentru opinia online.”

„Pe ce dăm click, ce ne place ajută la susținerea unei părți sau a alteia”, adaugă Singer. „După cum am văzut în absolut tot de la alegeri la războaie, atenția poate hrăni puterea.”

Există o lumină de optimism precaut la capătul tunelului, dacă vrem să intrăm în el. Așa, LikeWar scoate în evidență un număr mai puțin cunoscut de indivizi ale căror eforturi în bătălia pentru adevăr merită atenție, de la jurnaliști online care folosesc rețelele sociale ca să urmărească crime de război la o americancă musulmană care utilizează aceleași platforme ca ISIS doar ca să recruteze online voluntari pentru lupta împotriva extremismului.

„Ca orice tehnologie, rețelele sociale pot fi folosite și pentru bine cât și pentru rău”, a spus Singer. „Asta a fost una dintre cele mai rentabile părți ale proiectului, să arate oamenii care luptă pentru bine.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.