Cei care au relații poliamoroase sunt mai fericiți decât monogamii

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Cine are o viață sexuală mai satisfăcătoare: oamenii în relații monogame sau cei care practică non-monogamie consensuală, cum ar fi swingeri sau poligamii? Conform sondajelor, există o convingere generală că monogamii fac mai mult sex și mai de calitate.

De ce? Stereotipul oamenilor care preferă relații non-monogame e că au relații disfuncționale. Se presupune că motivul pentru care au mai mulți parteneri este pentru că nu se simt satisfăcuți sau nu se mai simt atrași de partenerul principal.

Totuși, sunt aceste stereotipuri despre non-monogamia consensuală o realitate? Conform unui nou set de studii publicate în Journal of Social and Personal Relationships, nu e chiar așa. Ba mai mult, se pare că monogamii sunt cei care nu se simt la fel de fericiți.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Michigan, condusă de Terri Conley, au întreprins două studii în care au comparat satisfacția sexuală, frecvența orgasmelor, activitatea sexuală recentă și satisfacția generală în relații monogame și non-monogame. Cercetătorii au ales trei tipuri specifice de relații non-monogame: swinging, poligamie și relații deschise, comparate cu monogamie, cu scopul de a determina dacă „tipul” de non-monogamie este relevant.

Ambele studii au avut rezultate similare, dar participanții au fost recrutați diferit în fiecare caz. În primul studiu, oamenii în relații monogame consensuale au fost recrutați via grupuri online specifice. În al doilea studiu, non-monogamii nu au fost selectați în mod deosebit, cu speranța de a obține un eșantion mai divers și reprezentativ. Din acest motiv, o să mă concentrez în principal pe rezultatele celui de-al doilea studiu.

În total au participat 1177 de persoane în relații monogame și 510 persoane în relații non-monogame, dintre care 52% erau poligami, 30% aveau relații deschise și 18% erau swingeri. Participanții aveau o medie de vârstă de 35 de ani și majoritatea erau albi.

În grupurile comparative, partenerii monogami și non-monogami au raportat a fi la fel de satisfăcuți de relațiile lor. Însă, cei în relații non-monogame consensuale erau mai satisfăcuți sexual și probabilitatea de a avea orgasm în experiențele sexuale recente era mai mare (84% versus 78%). Pe lângă asta, ei erau mai predispuși să raporteze partide sexuale cu partenerul principal într-o anumită zi (52% versus 37%).

Mai pe scurt, în timp ce non-monogamii nu sunt în mod deosebit mai mulțumiți de relații lor, se pare că aceștia fac sex mai des și sunt mai satisfăcuți. Totuși, s-a dovedit că aceste rezultate diferă în funcție de tipul relației non-monogame practicate.

Printre poligami, cei care erau de acord cu relațiile sexuale sau romantice multiple erau mai satisfăcuți sexual și per total, decât cei în relații monogame. Deși persoanele poligame nu aveau mai des orgasm decât cele monogame, rata unei vieți sexuale active era mai mare (48% versus 37%).

Printre swingeri, persoane cu un partener principal care sunt deschiși față de o activitate sexuală din exterior, deseori sub forma de schimb de parteneri cu alte cupluri, erau mai satisfăcuți sexual, aveau mai des orgasme în ultimele partide de sex (92% versus 78%) și mai probabil să fi făcut sex în ziua respectivă sau anterioară comparativ cu monogamii (79% față de 37%). Totuși, spre deosebire de poligami, swingerii nu erau mult mai mulțumiți de relațiile lor, comparativ cu persoanele monogame.

Iar printre persoanele în relații deschise, cei cu un partener principal dar și un set de reguli care permit un fel de interacțiune sexuală din exterior, aveau o viață sexuală similară cu a persoanelor monogame. Cu alte cuvinte, nu există o diferență în satisfacția sexuală, frecvența orgasmelor sau a partidelor de sex. Singura diferență sesizabilă a fost faptul că oamenii în relații deschise erau mai puțin satisfăcuți de relația lor.

Deci, de ce poligamii par să aibă o viață sexuală mai bună decât persoanele monogame? Nu se știe sigur și ar trebui să fim prudenți cu concluzii trase, până când rezultatele pot fi replicate într-un eșantion cu adevărat reprezentativ.

Cu toate astea, o posibilitate e că mai mulți parteneri oferă un anumit nivel de excitare sau stimulare sexuală care se transmite către relația primară. Asta are logică în lumina studiilor care prezintă că noutate și varietatea sunt unii dintre factorii cheie pentru pasiunea sexuală. Alternativ, poate oamenii care practică non-monogamie consensuală sunt pur și simplu mai versați sau mai înclinați să încerce lucruri care le provoacă plăcere.

De ce beneficiile sexuale nu par să se extindă și în cazul relațiilor deschise? O posibilitate ar fi că swingeri și poligamii comunică mai deschis despre sex. Într-adevăr, oamenii în relații deschise deseori „nu întreabă și nu discută” despre asta. Deci, poate cheia e combinația de varietate în parteneri și comunicare deschisă pentru înțelegerea acestor descoperiri.

Evident, e nevoie de cercetări suplimentare, dar aceste rezultate sunt importante pentru că demontează un stereotip popular despre superioritatea sexuală a relațiilor monogame și sugerează că nu toate formele de non-monogamie consensuală sunt la fel de benefice.

Justin Lehmiller este un cercetător de la The Kinsey Institute și creatorul blogului Sex and Psychology. El urmează să publice o carte intitulată Tell Me What You Want: The Science of Sexual Desire and How It Can Help You Improve Your Sex Life. Urmărește-l pe Twitter @JustinLehmiller.