Tipii ăștia au scris un studiu fals despre penis și lumea i-a luat în serios

Totul a început în mai, când un studiu intitulat „The conceptual penis as a social construct" (Penisul conceptual ca structură socială) a fost publicat în jurnalul Cogent Social Sciences.

Modalitatea în care lucrările științifice sunt revizuite și publicate e departe de a fi perfectă, lucru evidențiat recent de publicarea acestui studiu fals despre penisuri. Dar chintesența poveștii sunt doi tipi care și-au propus să discrediteze domeniul studiului de gen și celebrarea tentativei lor, doar pe jumătate de succes.

„Lucrarea" de 3 000 de cuvinte este densă și alambicată și dezbate că penisul este mai bine perceput ca o structură socială decât ca parte anatomică a corpului. Ei continuă să afirme că dacă schimbăm felul în care înțelegem penisul, am putea combate mai bine schimbările climatice.

„Hiper-masculinitatea toxică derivă direct din penisul conceptual și se aplică în sprijinul materialismului neo-capitalist, care este un factor fundamental al schimbărilor climatice", au scris autorii.

Nu pare foarte logic, asta pentru că nu e. Autorii sunt Peter Boyle și Jamie Lindsay, pseudonime pentru Peter Boghossian și James Lindsay, doi atei sceptici cu studii în filozofie și matematică.

După publicarea studiului, Boghossian și Lindsay au mai publicat o mărturie în revista Skeptic, în care au spus că au scris intenționat un argument prea puțin coerent, într-o tentativă de a critica atât jurnalele cu taxă, dar și domeniul studiilor de gen.

„O parte din vină ar putea fi dată pe accesul deschis, modelului cu taxă de publicare, dar restul cade pe umerii domeniul academic de «studii de gen»", au scris autorii. „Din punctul nostru de vedere, studiile de gen, în forma lor curentă, au nevoie de o triere serioasă."

În mai puțin de o săptămână, jurnalul a înlocuit studiul cu o declarație în care spunea că problema nu erau studiile de gen per total, ci, de data aceasta, o anumită eroare din jurnalele revizuite de cercetători. De atunci, lucrarea a fost retrasă.

În mod tipic, jurnalele revizuite de alți cercetători conțin studii verificate de experți din domeniu. Ei revizuiesc materialul și-l interoghează, oferind sugestii pentru îmbunătățiri, întrebări sau evidențiind greșeli. În privința acestui studiu, jurnalul a spus că problema a fost că „experții" nu știau suficiente lucruri despre subiectul prezentat.

„În timpul investigării, deși cei doi critici aveau interese de cercetare relevante, expertiza lor nu s-a aliniat perfect cu subiectul și nu considerăm că au fost alegerea potrivită pentru revizuirea studiului", a scris Emma Greenwood, director editorial asociat de la Cogent Open Acces.

Boghossian și Lindsay au fost sceptici în privința explicației date și au spus pentru Retraction Watch că părea cam exagerat, iar lucrarea lor încă susținea o demontare eficientă a domeniului studiilor de gen.

„Farsa noastră a atras atenția asupra studiilor critice și de gen, ca o satiră, dacă nu altceva, și spune ceva despre calitatea erudiției", declară Lindsay.

Însă alți cercetători au sărit în apărarea studiilor de gen, evidențiind că lucrările eronate, slabe sau incorecte sunt publicate practic în orice disciplină, inclusiv în medicină și matematică. De asemenea, jurnalul respectiv nu este atât de bine cotat, pe cât au susținut Boghossian și Lindsay, ceea ce înseamnă că problema mai mare poate fi legată de jurnalele de acces, publicații cu taxă, care percep o taxă pentru a publica materiale. Această problemă a fost identificată de mult și se extinde dincolo de studiile de gen sau științele sociale.

Cu cât a crescut zarva în jurul studiului fals, cu atât a devenit din ce în ce mai clar că poznașii aveau capsa pusă pe studiile de gen și au mai cerut anterior ca departamente întregi să fie desființate. Legătura cu schimbările climatice au făcut farsa și mai populară printre activiști și au ridicat semne de întrebare despre scopul real al farsei.

Până la urmă, mulți critici au ajuns la concluzia că farsa a fost mai mult pentru a discredita comunitatea sceptică, decât domeniul de studii de gen. Cel mai probabil adevărul e undeva pe la mijloc: publicațiile cu taxă sunt problematice, iar studiile de gen nu sunt imune, chiar și scepticii pot fi duși de valul propriei narative din când în când.