Finlanda are cel mai dubios tratament pentru mahmureală și totul începe într-o saună

Telefonul din camera de hotel a sunat pe la două dimineața și am sărit din pat mușcat de șarpe, fără să realizez pe deplin că: a) eram în Helsinki sau b) trebuia să cobor de ceva vreme. În câteva minute am apărut în lobby în stilul Kramer, posibil în continuare sub influența alcoolului și cu cămașa pe dos. Gata să mergem într-un loc numit Sauna Island.

Cam la asta mă gândeam când am acceptat să aprofundez cultura saunelor finlandeze din Helsinki. Eu îmi imaginam cum voi gustări pește afumat și cum mă voi topi în saune luxuriante, fără să mă pregătesc măcar sufletește pentru ce a urmat, mai exact cea mai groaznică mahmureală din viața mea.

Am fost avertizat despre predilecția finlandezilor pentru băutură (de exemplu Vappu). Dar asta nu m-a oprit să beau cot la cot cu ei până dimineață, pentru că sunt un bou.

Călătoria a început mai domol, cu o vizită la Löyly, o bijuterie arhitecturală de saună publică și restaurant, care s-a deschis acum un an. E genul de minunăție modernă de la care te-ai aștepta din partea scandinavă. Linii simple, scaune Eames-y, vase din ceramică foarte chic. Chiar și lemnul cu care este încălzită sauna este luat responsabil.

Majoritatea saunelor din Finlanda sunt în casele oamenilor, dar a apărut un nou trend de saune publice, care își fac simțită prezența în Helsinki. Löyly a fost prima saună publică, care a lansat trendul, înființată de cuplu de prieteni, Jasper Pääkkönen, una dintre cele mai îndrăgite vedete ale Finlandei, actor care joacă rolul unui viking din serialul de pe History Channel, Vikings și Antero Vartia, un membru al parlamentului finlandez.

Ei au ales numele ăsta pentru sauna lor, în parte pentru că le e atât de greu străinilor să-l pronunțe, dar și pentru că se leagă. Löyly înseamnă în finlandeză aburul produs atunci când arunci apă pe soba încinsă a saunei. Probabil că nu o să reușesc să pronunț corect cuvântul ăsta.

Ne-am schimbat în costume de baie și am intrat în prima saună cu abur. Pentru că am mai transpirat bucuros în situații de genul, peste tot prin lume, de la jjimjilbangs în Seoul la banyas din Moscova, eram destul de încrezător că o să mă descurc și cu versiunea finlandeză.

M-am înșelat amarnic.

Se spune că temperaturile din saunele finlandeze ajung pe la 65-80 de grade Celsius, câteodată chiar și mai mult, la 98. Eu mă mir că nu mi-a luat foc pielea. În timp ce Jasper stătea calm, urechile mele se înroșeau, mintea o luase razna și mă simțeam destul de amețit. M-am gândit la Timo Kaukonen, competitorul de saune finlandeze, a cărui piele a căzut după un meci în saună deosebit de lung împotriva unui rus - un tip din Rusia CARE A MURIT ÎN SAUNĂ.

Fără nicio îndoială, și eu la rândul meu muream.

Nu am vrut să fiu prima persoană care renunță. Cum e și zicala aia: „Dacă nu faci față aburului, ieși dracului din saună."

Am migrat din focurile iadului și ne-am îndreptat afară, pe scara de la Löyly, direct în golful Finlandei. De abia așteptam să mă răcoresc în golful rece, cât de rău ar fi putut să fie?

Foarte. Cu o lună în urmă încă mai vedeai bucăți de gheață în apă.

Am simțit cum mă duc, încă o dată. Nu mi-am dat seama cât de sensibil și fragil eram cu adevărat, până să ajung în Helsinki, dar realizarea asta am avut-o în timp ce încercam să nu mă înec lângă Brad Pitt al Finlandei. Apa rece mă înțepa în picioare. Simțeam ca și cum oasele mele erau din sticlă și urma să mă sparg în mii de cioburi.

Am ieșit din golf ca o focă nou născută: subtil, vulnerabil și disperat după căldura mamei mele. Dar în doar câteva clipe, suferința chinuitoare s-a transformat în revigorare. Mă simțeam de milioane.

Cu fiecare rundă de căldură, și apoi frig, disconfortul experienței scădea. Într-un sfârșit am putut să apreciez calmitatea saunei. A devenit clar de ce finlandezii se supun, chiar zilnic, la ceea ce pare inițial o tortură.

Energia post-saună a mers la fix cu o supă eco de păstrăv și pâine de secară. Puține lucruri m-au alinat în viață ca supa asta cremoasă și plină de mărar.

Antero mi-a explicat că nu există un interval anume de timp recomandat pentru saună. E vorba să te simți bine, așa că mai bine ieși atunci când vrei. Asta m-a făcut să mă simt mai bine despre anduranța mea în saună.

În după amiaza mahmurelii intrate în istorie, m-am bucurat de puterile tămăduitoare ale saunei, după ce ne-am urcat pe o barcă din Helsinki Market Square spre Sauna Island. Antero ne-a servit cu niște șampanie, apoi shoturi de Valhalla, un lichior nordic din ierburi. Am încercat să nu mă gândesc la shoturile date cu o noapte în urmă. În timp ce traversam golful, simțeam cum valurile îmi învolburau stomacul.

Jasper mi-a arătat roata din parcul de distracție din Market Square. Majoritatea cabinelor Sky Wheel Finnair sunt alb deschis și albastru, cu excepția a două de lemn închis. Acestea sunt saune. Pentru că Finlanda.

Până să ajungem pe insula Vasikkasaari m-am simțit revigorat de noul val de alcool. Cu siguranță m-a ajutat să revin la băuturile de c-o seară înainte. Simțeam că înnebunesc, dar fără pic de durere. Așteptam să mă mai lovească o mahmureală.

Saunasaari e la fel de magic pe cât ți-ai imagina că ar fi un loc numit „Sauna Island". Proprietarul de 70 de ani, Rainer Hanhilahti, ne-a întâmpinat la mal și ne-a primit cu versiunea lui finlandeză a unui Shangri-La. Tratamentul de primire a inclus un somon incredibil pe pâine de secară. Rainer mi-a arătat o lebădă cu pui, cuibăriți în cuibul chiar de lângă fereastră.

Ne-am schimbat în costumele de baie și halatele de pluș, după care am început ciclul de aburi în saună, apoi baie în golful rece ca dracu' și ocazional ne mai tolăneam într-o cadă fierbinte.

Între briza baltică și valurile sparte, nu puteai să auzi nici pașii tăi pe iarbă. Am contemplat la ideea de a mă ascunde pe insula asta și să renunț complet la viața mea din America.

După încă un rând de somon pe pâine de secară, mi-am dat seama că nu m-a mai lovit mahmureala. Se pare că doza mare de saună și tratamentul de alcool au stopat consecințele obișnuite ale unei beții.

„Locul ăsta e magic", am auzit pe cineva.

Eram complet de acord, eu în roba mea plușată.

Însă când m-am băgat în pat, lucrurile au început să ia o întorsătură ciudată. Finlandezii au o vorbă pentru experiența asta: Liskojen yö care se traduce „noaptea șopârlelor", cu referință la starea pe care o ai următoarea noapte, după o beție cruntă. În timp ce corpul tău se ocupă de toate shoturile și berile din saună, 24 de ore mai târziu, poți avea senzația neplăcută că sunt șopârle care se plimbă în patul tău, nici nu mai menționez de somnul aiurea.

Am râs când am auzit expresia, dar nu mai râdeam când mă zvârcoleam în pat cu frisoane.