Tipa asta cântă Șatra Benz atât de bine încât chiar le înțelegi, pentru prima dată, versurile

(Fotografie de deschidere via contul de Facebook Satra Benz)

Era o zi obişnuită de început de primăvară. Ştii tu, tabieturile cotidiene. Americanii se gândeau ce ţară să mai bombardeze, băjeţii din sud-estul Europei își alegeau treningurile Adidas din dulap, iar politicienii români condamnaţi la închisoare cu suspendare, gen domnul Liviu Dragnea, se gândeau în ce baltă să meargă ca să mai prindă nişte ştiuci.

Totuşi, pentru mine, ziua a început extraordinar de bine. C-am început-o cu capodopera asta de cover al unei melodii după Şatra Benz.

Melodia e cântată de-o tipă Alina Zda Chinie care face parte din trupea RedBlonde. Nu ştiam de existența ei, dar am aflat că făcea parte şi din trupa de cor al cancerului de emisiune numit „Happy Hour" al lui Cătălin Măruță, cu alintul „Veveriţele". Dar asta nu mai are absolut nicio importanţă, fiindcă cred că acest cover se afla undeva în apogeul carierei, aşa că să ne bucurăm de produsul final. Mai ales că vine ca un fel de surpriză, după ce autoarea-şi închisese pagina personală pentru vreun an jumătate.

Videoclip de Alina Zda Chinie

Trebuie să zic din start că mă număr printre ăia care-i ascultă pe băieţi. La început o făceam ironic, ca să am material de făcut băşcălie, după care a început să mă prindă. Nu te gândi că genul muzical sau complexitatea versurilor mă dau pe spate. Nu, mai degrabă cocălăreala lor cu care dau prin piese. Mă regăsesc în mahalaua asta suprarealistă de-o cântă şi-mi place. Şi, din nou, oricât de greu ţi-e s-o accepţi, trap-ul e viitorul muzicii, cel puţin viitorul apropiat. Asta am zis ca să nu spui apoi că-n bula ta de intelectuali rasaţi nu ştiai de aşa ceva.

Dar, da, tipa a reuşit, printr-o dicţie bună, să ne facă şi pe noi, muritorii de rând, să înţelegem ce naiba ziceau acolo viitori poeţi din cartea de Română. Nu de alta, dar dădeam din cap la piesele lor, fără să-nţeleg mare lucru din versuri. Ca şi tine, superficialitatea asta cred c-am dobândit-o de când învăţam ca papagalul vreo poezie de-ale lui Bacovia sau Eminescu şi nu înţelegeam concret mai nimic. D-aia zic că Şatra Benz vor fi martiri.

Uite, acum, ştiu că versul „Alcoolişti sărăciei, roşia se macină / Io le storc în pod şi apoi în pivniţă" are, de fapt, alt înţeles decât credeam eu. Cel corect e: „Alcoolişti pe bere, sărăcia, invidia îi macină / Io stochez în cont şi-n cont sunt bani îngropaţi în pivniţă". Oricum, nu diferă prea mult de ce înţelesesem eu, că ambele variante sună cam la fel ca sens.

În primele câteva secunde, apar doar mâinile unei tipe care cântă la pian. Felul în care începe îţi dă senzaţia anticipatoare că urmează să cânte iar o labă tristă de dragoste. Ceva despre cum ea l-a iubit pe vreun gagiu şi ăla a părăsit-o. Dar nu-i aşa, boss. Pe-o voce de poate să-ţi provoace orgasm după primele note, tipa cântă versurile de la refren: „Se zice rău de noi, da` cu juma` de gură". Apoi continuă: „Problemele-s de clasa întâi, noi clasa…(e)Sss…". Ah, acel „S" accentuat uşor te-ndoaie auditiv. Însă, e abia începutul. Habar n-ai ce te aşteaptă, cert e că nu are autotune și asta e bine.

Odată intrată cu prima strofă şi atitudinea ei se schimbă odată cu versurile din ce în ce mai complexe şi ameninţătoare. Dintr-o fată foarte inocentă pe refren, adaugă şi-un iz de madăfacăr. N-am auzit niciodată o tipă să rostească mai senzual despre dorinţa ei de a se fute doar cu Lucian Blaga! Ceea ce dovedeşte că încă mai există femei care se simt excitate fizic şi intelectual de-o scriitură bună, să zicem. Deci, duma aia că vor numai bărbaţi cu bani şi arătoşi e aberantă, că lui Blaga îi lipseau astea. Nu ştiu, personal, poate ar fi preferat cu Bacovia sau Alecsandri, însă s-a mulat foarte bine pe supremaţia pe care i-o acordă Killa lui Blaga, transpusă prin ea.

Se-ntâmplă la fel şi-n a doua strofă, al lui Super ED. Felul în care ridică tonul, apoi iar revine la accentul ăla porno e de neexplicat. Trebuie doar simţit. Undeva în corpul tău, tresari de emoţie. Ăsta-i şi motivul pentru care e o capodoperă.

Finalul clipului e simplu şi epic. Cântă iar refrenul, însă c-un ton şi mai ridicat, în care vrea să demonstreze indirect dominarea trupei Şatra Benz, în piesajul autohton. Finalul e ca al unei telenovele, gen „în episodul următor…". Cu ultimele ei puteri, obosită după cât „a dat pe beat, în morţii mă-tii", repetă două cuvinte la rând, de două ori: „Şatra se întoarce, Şatra se întoarce….". Deci, ştii sigur că va mai fi ceva data viitoare, Şatra n-a murit, hatere. Aşa că, stai geană, că poate fac un featuring împreună. Ori le-am dat eu ideea acum.

Oricum, fără discuţie, în absurditatea de ansamblu, interpretarea e genială!