Delfinii morți puși să facă sex e ce mai aveam nevoie ca să înțelegem lumea (aproape)

Animalele au dezvoltat o varietate mare de metode de împerechere, destul de inventive, dar pentru biologi, unele sunt mai ușor de observat decât altele. De exemplu, delfinii au organe genitale interne labirintice și în ciuda faptului că există suficient conținut video cu aceste mamifere marine care se împerechează, copulația în sine, dintre penisul delfinului și vagin nu este foarte bine înțeleasă, potrivit biologului Dara Orbach, asociat post-doctorand de la Universitatea Dalhousie.

„Deși pare un lucru intuitiv că penisul se potrivește corespunzător în vagin în timpul copulației, biomecanica și detaliile anatomice sunt destul de complexe și rareori au fost explorate", spune Orbach într-o declarație. „Balenele, delfinii și delfini bruni au falduri vaginale neobișnuite, spirale și canale pe care penisul trebuie să le navigheze cu succes pentru a fertiliza ovulul."

Pentru a desluși misterele comportamentului reproducător al cetaceelor, Orbach și colegii ei au dezvoltat o modalitate de a studia sexul delfinului într-un laborator. Ea a prezentat descoperirile echipei duminica trecută la conferința de Biologie Experimentală 2017.

În primă fază, echipa a strâns delfini cu bot gros care au murit din cauze naturale și le-au desecat organul reproducător. Apoi s-a întâmplat magia: vaginele de delfini „flacide" și decongelate au fost stropite cu iod și penetrate de penisuri care au fost „umflate mecanic" și tratate cu formol pentru a „menține rigiditatea", conform prezentării abstracte a lui Orbach. Seturile de organe genitale demontate de la delfini au fost scanate individual, iar poziția copulației a fost scanată cu un tomograf computerizat.

Ce-am învățat din necrofilia asta de cetacee? Un aspect nou este că „vârful penisului delfinului cu bot gros navighează pe lângă faldul singular al vaginului femelei pentru a obține o inseminare", conform studiului abstract. De asemenea, Orbach a spus că metodele de simulare a copulației dezvoltate de echipa ei ar putea avea implicații pentru studierea dinamicii reproducătoare a multor animale, ce ar putea ajuta programele de reproducere în captivitate.

Practic, crearea unei hărți a „zonelor anatomice" implicate în copulație, așa cum spunea Orbach, le oferă crescătorilor mai multe informații despre cum să stimuleze acele regiuni în timpul inseminării artificiale, pentru a spori probabilitatea fertilizării. Prin analizarea unghiurilor unice de penetrare care rezultă în concepție, cercetătorii pot prezice sau recomanda cele mai bune poziții pentru o reproducere de succes.

Secretele fertilizării la delfini sunt destăinuite cu ajutorul tehnicilor inovatoare de simulare a sexului în laboratoare de peste tot din lume. E un job ciudat, dar de el depinde descifrarea evoluționară a mamiferelor marine, verii noștri îndepărtați.

Traducere: Diana Pintilie