Am fost la alegerile pentru viitoarea conducere USR, ca să văd dacă mai există speranță

Congres USR, ziua a doua, 13 mai, observ desfășurarea unui speed dating cu membrii partidului de de la care se cere schimbarea României. După o primă zi în care s-a dezbătut și amendat, la sânge, statutul partidului, timp de aproape 12 ore, acum au loc alegerile interne. Prezentarea candidaților pentru cele două comisii (Comisia de Arbitraj și Comisia de Cenzori) trebuia să aibă loc în prima zi, dar cum USRiștii și-au petrecut toată ziua discutând pe seama statutului, n-au mai apucat să facă nicio prezentare. Așa s-a ajuns la tehnica asta de speed dating.

După o întârziere de aproape o oră, în sfârșit, cineva se urcă pe scenă și îi anunță pe oameni că-i cazul să intre toți în sală. Apare și Nicușor Dan de undeva, se pune pe rândul din față. Un tip chel și trupeș despre care mai târziu voi afla că-i Alexandru Flora, de la USR Bihor, vine și îi spune lui Nicușor că i-a furat locul, toți oamenii din jur izbucnesc în râs. Ceva glumă internă.

Elek Levente, șeful USR Cluj, anunță că prezentarea candidaților la Biroul Național și pentru diversele comisii se va face într-o manieră mult mai personală decât dacă ar fi ținut un discurs de câteva minute. Acum, candidații vor merge la mesele pregătite în lobby și, timp de o oră jumătate, vor avea ocazia să se prezinte celorlalți membri USR. La această propunere, un tip de lângă Nicușor face o referință poznașă la dezbaterea pe statut de ieri, când fiecare alineat sau articol a fost amendat și modificat de i-a ieșit pe nas: „Am un amendament, să li se acorde o oră și 35 de minute". Nicușor râde.

Glumițele și voia bună continuă în timpul votului pentru noua ordine de zi. Mulți votează pro, câțiva împotrivă, iar la abțineri cineva ridică un telefon în loc de cartonașul cu două fețe pentru vot. Moderatorul de pe scenă, un tip foarte spiritual, întreabă: „e abținere sau selfie?". Lumea râde, râd și eu, haha, ce bine ne simțim, nici nu zici că aici se decide viitorul partidului.

Ordinea de zi trece, sunt suiți pe scenă candidații, își anunță fiecare numele și filialele pe care le reprezintă, apoi se mută-n hol, pentru sesiunea de speed dating.

În sală, e prezentată prima tranșă de candidați pentru Biroul Național: Adrian Dohotaru, Florina Presadă, Clotilde Armand, Dan Barna și Cristian Ghinea se numără printre ei. La Clotilde și Presadă se aplaudă și se chiuie, iar alții, gen Ghinea, sunt întâmpinați cu aplauze mai puțin furtunoase. Cornel Zainea, deputat de Ilfov, se prezintă într-o manieră tare veselă: „reprezint sectorul 7… adică Ilfov". Mare nebun, păcat că lumea nu prea râde.

Fac un tur al meselor, primul pe la care trec e Cristian Ghinea. Vorbește cu un tip despre cum ar putea mesajul USR-ului să ajungă mai ușor la cei din mediul rural. La masa lui Dan Barna, purtătorul de cuvânt al partidului și candidat la postul de vicepreședinte, prind o discuție despre familia europeană la care va adera USR în viitor. El spune că tinde mai mult către PPE, spre deosebire de Florina Presadă, despre care voi afla ceva mai târziu că preferă ALDE.

Puțin mai încolo, Iulian Bulai, deputat din județul ăla în care „problema LGBT este aproape inexistentă", e luat la rost de un domn care crede că nu ar fi trebuit să se abțină din a-și asuma niște valori europene. Bulai zice că e pro valori europene, dar e și pragmatic și n-a vrut să împingă o agendă radicală.

Ajung și la masa lui Armand, unde se discută ceva despre grupuri tematice de tineri, iar interlocutoare principală e o doamnă dichisită din USR Tulcea. Armand vorbește cu foarte mult patos și ne fixează cu privirea într-un mod intimidant, că nici mantrele de călugăr budist nu te mai salvează. Discuțiile cu doamna din Tulcea ajung la schimburi de amabilități între mătuși: „hihi, Nicușor a fost deja în Tulcea, te așteptăm și pe tine, poate mergem și-n Deltă". Gata, i-a făcut planurile de vacanță. Urmează a doua tranșă de candidați la BN, încă o oră jumătate de speed dating și tras cu urechea printre mese. Vlad Alexandrescu, fost ministru în cabinetul Cioloș, discută cu un tip vizibil emoționat și cu ceva greutate în a-și găsi cuvintele despre cum ALDE de la noi e total opus valorilor promovate de familia europeană cu același nume. La câțiva pași distanță, Ionuț Moșteanu, deputat de Argeș, vorbește cu vreo trei membri ai partidului despre necesitatea ca USR să clarifice „what it stands for".

Ultimul pe la care trec e Dohotaru, care are pe masă un manifest în care propune înfiinţarea a patru platforme interne: USR Liberal, USR Conservator, USR Ecologist şi USR Progresist. Vorbește cu un consilier tânăr despre cum USR ar trebui să elibereze electoratul de stânga din România de PSD. Un discurs care personal mă plictisește, așa că-mi îndrept pașii către alte zări.

Pe la două jumate se anunță prânzul - există opțiunile de meniu cu pui, porc, dar și vegetarian. Foarte inclusiv acest USR. Câțiva băjeți care au terminat de mâncat stau lângă scena pe care-mi fac eu veacul. Unul dintre ei e Silviu Dehelean, deputat de Bihor. Se prinde că-s de la VICE, mă întreabă ce face presa, îi spun că trage cu urechea. Mă întreabă ce am descoperit. Îi spun că e secret profesional, râde, toată lumea fericită, suntem tovarăși.

Se face ora patru, oamenii se-ntorc în sală. Un fotograf supărat pe Univers mă dă jos de pe scenă. Urmează-n scurt timp prezentarea candidaților la președinție, n-am ce căuta acolo. Primul e Nicușor, se aplaudă, se chiuie. În mod surprinzător, nu gesticulează aproape deloc, are mâinile pe pupitru. Ridică două probleme pe care le are organizația. Pentru început, conflictul intern dintre progresiști și conservatori:

Apoi, lipsa de colegialitate și „înțelegerile subterane":

Încheie cu îndemn la unitate, la solidaritatea pe care au avut-o în timpul campaniei electorale. Se aplaudă câteva zeci de secunde, majoritatea celor prezenți în sală se ridică-n picioare. Moderatorul vine la microfon și anunță că Nicușor a vorbit 13 minute, mai mult decât îi fusese alocat, așadar și ceilalți candidați vor beneficia de același număr de minute.

Următoarea este Cornelia German, candidata supriză despre care n-a auzit multă lume din interiorul partidului, darămite din afara lui. Un discurs delirant, de stoner care vrea să fie bine ca să nu fie rău, plin de povești duioase despre adolescență, vacanțe-n țări străine, măsele de minte și teama oamenilor cu bun-simț de a se implica-n politică. Zici că citesc o scrisoare deschisă pe Facebook. Printre toate astea se strecoară undeva și Cioloș, despre care spune că e dorit de toți, dar nu are loc în partid din cauza dezorganizării. Doamna German încheie cu un îndemn la unitate, lumea o aplaudă politicos, de încurajare. Nimeni nu se ridică-n picioare, nimeni nu chiuie.

Urmează Șerban Marinescu, care admite că Nicușor Dan a reprezentat o inspirație pentru el, lumea aplaudă. Vorbește puțin și despre campania pe care a dus-o toamna trecută în Teleorman, unde a întâlnit oameni captivi PSD-ului, care-i înrăiește cu un discurs al urii. Apoi repetă chestiile pe care mi le-a spus mie aici și-n manifestul postat pe Adevărul. Că USR trebuie să-și asume direcția pro-europeană, să inspire oameni, iar vremea căutărilor în USR a trecut. Termină destul de repede, n-atinge limita de 13 minute.

Emanuel Ungureanu, la aparat. Se lasă așteptat: „e ardelean, mă", zice cineva. Apare-n sfârșit, dar nu urcă pe scenă, îi place să vorbească dintre oameni. E foarte teatral în exprimare și gesturi. Vine în fața lui Nicușor, îi reproșează că discursul lui nu l-a inspirat deloc. Mai spune că s-a considerat trădat de faptul că Dacian Cioloș nu e în partid, că USR e prea nehotărât și trebuie să scape de eticheta de „partid de buzunar". Puțin mai târziu urmează un scurt rant despre cum USR ar trebui să fie de partea celor slabi și „opresați", iar cu ocazia asta apare și tema familiei tradiționale:

Aplauze, ba unele chiar din picioare.

Își termină și Ungureanu discursul încărcat de teatralități, urmează votul. Candidații la președinție se mută-n lobby, unde începe tot un soi de speed dating. Lui Nicușor i se reproșează de către mai multe persoane c-a agitat și mai tare apele cu discursul său.

Mă întâlnesc și cu Șere, îl întreb de ce a vorbit atât de puțin, admite c-a avut și ceva emoții. La masa doamnei German nu se strânge prea multă lume, e băgată-n seamă mai mult din politețe. În jurul lui Ungureanu roiesc patru-cinci oameni, discursul de mai devreme pare să-i fi vrăjit pe mulți.

Pe la un șapte jumate, după o rundă de plictiseală, îl prind pe Nicușor când iese din cabina de vot și-l iau la câteva întrebări.

Abordez subiectul înțelegerilor subterane menționate în discursul lui, dar admite că n-a fost el însuși martor la asemenea discuții, ci a fost informat de apropiați. Îl întreb dacă riscă să piardă președinția din cauza acestor discuții.

Nu mă lămurește foarte tare, dar nu mai e nimic de văzut p-aici, așa că plec la cazare.

Ulterior, pe la trei-patru noaptea, primesc și un e-mail cu rezultatele alegerilor. În mod previzibil, ar spune unii, e-mailul începe așa: „Nicușor Dan a fost reales președinte al USR cu 173 de voturi". E urmat de Emanuel Ungureanu, 61 voturi, Șerban Marinescu, 14 voturi și Cornelia Florina German, 3 voturi. Se schimbă, însă, componența Biroului Național, dar despre asta ai aflat deja din presa mainstream.

Congresul m-a lăsat cu aceeași opinie pe care o aveam înainte despre USR și Nicușor Dan - bine intenționați, dar foarte neîndemânatici în unele situații. O fi de la lipsa experienței politice. Cert e că televiziunile aservite PSD-ului au profitat din plin de congresul ăsta pentru ceva bășcălie și critică furibundă.