Un analist politic mi-a explicat de ce n-au ieșit „hipsterii” la manifestațiile împotriva Antenei 3

În ultima săptămână a fost o inflație de proteste pe Facebook împotriva Antenei 3 și a politicienilor care le susțin. Majoritatea dintre ele au fost anunțate în weekend-ul care a trecut. Am luat parte la acele evenimente care au reușit să depășească online-ul și să ajungă în Piața Universității și am stat de vorbă cu puținii oameni care nu s-au limitat la a da „going".

Pentru cine a avut tv-ul sau net-ul tăiat săptămâna trecută, trebuie spus că aceaste mișcări de stradă plănuite online au fost stârnite de implicarea parlamentarilor și a președintelui în situația legală a trustului Intact.

Totuși, exceptând valul de nemulțumire, tonele de evenimente pe Facebook și „pierderea like-urilor" lui Iohannis, a fost fascinant să observ ce s-a întâmplat, de fapt, în zilele când erau anunțate aceste contra-manifestații.

În timp ce Antena 3 a organizat un party gigant cu veterani în Piața Constituției, opozanții acestora, anunțați cu miile, nu prea au ieșit din case. Bilanțul celor șapte proteste anunțate împotriva antenelor și a politicienilor care le susțin a fost următorul: patru nu s-au mai ținut, două „și-au unit" cei aproximativ 30 de participanții, iar un altul, numit „Nu ești președintele meu", a fost chiar deturnat de o sută de unioniști care scandau pentru unirea României cu Republica Moldova.

Am vorbit cu Diana Mărgărit, doctor în științe politice și lector la Universitatea A.I. Cuza din Iași, autoare a mai multe articole despre protestele din estul Europei, și am rugat-o să-mi explice de ce „hipsterii care au dărâmat Guvernul", așa cum sunt ironizați opozanții Antena 3 în toate emisiunile lui Gâdea, au preferat să rămână vocali din case.

De altfel, am profitat de ocazie ca să aflu cum stăm cu revolta comparativ cu vecinii noștri bulgari. Se pare că suntem cuprinși de lupta împotriva clasei politice corupte, dar cu toate astea a da „going" la un protest organizat pe Facebook e mai mult un gest de „susținere" decât garanția prezenței propriu-zise.

VICE: Diana, săptămâna trecută la manifestația pro Antena 3 au fost mii de oameni vârstnici, iar, de partea cealaltă, deși au fost anunțate șapte proteste împotriva lor și a politicienilor care susțin trustul Intact, au fost prezenți in stradă doar câteva zeci de tineri. Cum îți explici diferența asta de participare?
Diana Mărgărit: În primul rând, cred că protestul Antenelor poate fi interpretat ca o reactivare a acestei categorii de vârstă ce fusese eclipsată în ultimii doi-trei ani de manifestațiile tinerilor. În al doilea rând, impresia mea este că tinerii s-au prezentat în număr atât de mic pentru că puțin le pasă de subiectul Antenelor. Statistic, majoritatea nu folosesc televizorul ca pe un mijloc de informare. În anturajul meu, de exemplu, subiectul nu a fost relevant decât în măsura în care arăta felul în care președintele țării se raportează la el.

Dar protestele anunțate weekendul trecut vizau și nemulțumirea fața de declarațiile președintelui. Au fost mii oameni care și-au confirmat prezența pe Facebook, dar foarte puțini au și ieșit în stradă. Cum îți explici?
Încă din 2010, de când mobilizarea socială a început să se facă mai ales prin Facebook, numărul celor care participă efectiv în stradă e mai mic decât cel al celor care își anunță participarea. Faptul că declară că vor participa nu semnifică și confirmarea că o vor face. A da „going" poate fi interpretat și ca un gest de solidaritate cu cei care vor fi în stradă.

Ce părere ai despre deturnarea protestului de sâmbătă și folosirea lui în scopul unei organizații care scanda că „Iohannis nu a unit încă" România cu Republica Moldova, așa cum ar fi promis în campania electorală?
Am căutat să aflu când a promis președintele Iohannis unirea României cu Republica Moldova și nu am găsit răspunsul. A sugerat asta, dar nu a garantat și nicidecum nu a promis. Protestatarii unioniști nu au făcut decât să profite de scăderea importantă a simpatiei față de Iohannis. Oricum, mi se pare foarte bine că se protestează.

De ce e bine că se protestează?
Protestul e un semn de maturitate, curaj și, într-un fel, de responsabilitate.

Un protest cere cât de cât informare, încredere în ceilalți alături de care ești în stradă, capacitate de a formula clar cerințe.

O parte din mișcările organizate online săptămâna trecută au fost masiv trolate. Care crezi că este rolul troll-ului din online în ceea ce privește protestele?
Cred că rolul său constă în a deturna direcția protestului, în a demobiliza indivizii. Unii îi urăsc și cer blocarea lor, alții îi tolerează doar pentru a vedea cum gândesc adversarii. Trolul sparge unitatea aparent monolitică a grupului, iar asta e ca fisura unui iceberg. Nu se repară niciodată, ci se adâncește. Însă trolatul nu funcționează întotdeauna. Adu-ți aminte de cazul Roșia Montană, unde au reușit chiar contrariul.

De unde vine ideea asta că suntem aduși în stradă de „forțe oculte" și nu de dorințele noastre?
Eu n-am auzit de forțe oculte la niciun protest la care am participat și, din 2012 până în 2015, nu am ratat niciunul. Protestele sunt interesante și pentru că au o dimensiune psiho-socială importantă. Rămânem un popor de mitici, superstițioși și ignoranți. Protestele sunt oglinda a câte Românii coexistă, deseori într-o tensiune insurmontabilă.

Din experiența ta, care sunt cele mai frecvente motive pentru care oamenii ies la proteste?
De regulă, oamenii protestează în urma acumulării unor nemulțumiri, frustrări sau contestări. Niciodată nu protestează de prea mult bine. Până în 2012, au fost mai mult proteste anti-austeritate, dintre care o bună parte din ele politizate, adică dirijate de o anumită formațiune politică împotriva alteia/altora din opoziție. Din 2012, mai precis începând cu protestele împotriva demiterii lui Arafat, protestele s-au concentrat pe reclamarea corupției din politică și în genere a calității îndoielnice a actorilor politici. Resorturile izbucnirii protestelor au fost diverse, dar, în mare, se reduc toată la aceeași mare problemă: clasa politică.

Care-i diferența dintre un protest politizat și unul nepolitizat?
Diferența constă în vizibilitatea societății civile. Dacă până în 2012, protestele erau dirijate de partide politice, din 2013, odată cu protestele Roșia Montană asistăm, din punctul meu de vedere, la nașterea societății civile din România. Oamenii politici au fost izgoniți din piață la aceste proteste.

Ce a influențat nașterea societății civile?
Un anumit tip de frustrare și nemulțumire acumulată în timp de societate, care nu s-a manifestat în niciun protest major anti-austeritate. O altă cauză majoră ar fi mișcările sociale de tip Primăvara Arabă, Occupy, care au mobilizat tinerii și care, prin intermediul rețelelor de socializare, au scos dintr-un con de umbră o categorie complet ignorată de clasa politică românească.

Ce a însemnat pentru clasa politica ieșirea din „conul de umbră" a celor de pe internet?
Pentru clasa politică românească a fost o lovitură în moalele capului. O să-ți dau un exemplu plastic, a fost ca în desenele animate cu Tom și Jerry în care nepotul lui Tom are sarcina de a-l lovi cu mătura în cap pe Jerry și îl nimerește doar pe Tom. Clasa politică nu a înțeles că politica nu se mai face doar prin televiziune și găleata dată din ușă în ușă. Politicienii sunt complet rupți de realitate, iar tinerii și internetul sunt câteva dintre caracteristicile acestei noi realități românești.

Ce efect are asupra noastră faptul că politicienii ignoră dorințele tinerilor?
Mi-amintesc, iarași, de protestele Roșia Montana, în care cei din piață erau defăimați, desconsiderați, fiind numiți ignoranți, coate-goale, oameni fără profesie și conștiință de sine. Și, bineînțeles, „hipsteri". Probabil că dacă actorii politici nu ar fi fost atât de îndârjiți împotriva tinerilor, nici nu ar fi reușit să-i mobilizeze atât de bine.

Știu că ai lucrat și participat la conferințe despre situația protestelor în Europa de Est. Cum stăm comparativ cu vecinii noștri?
Românii și bulgarii au stat cam la fel la nivelul protestelor. Și la ei protestele au avut un puternic caracter anticorupție, antioligarhic, anti-clasa politică în genere.

Protestele funcționează, printre altele, potrivit modelului „bulgărelui de zăpadă".

Adică dacă într-o țară se întâmplă proteste majore, sunt mari șanse ca în statul vecin cu o situație politică similară și cu un profil psiho-social similar să se întâmple evenimente similare.

O ultima întrebare. Ce crezi că se va întâmpla de acum încolo în România vis-à-vis de proteste?
Mișcările sociale sunt, sub anumite aspecte, imprevizibile și imposibil de înțeles în totalitate. Azi pare mai ușor să ieși în stradă și să convingi alte câteva sute de oameni, decât să ajungi la un parlamentar care să supună ordinii de zi o propunere venită din partea societății civile.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre politicienii din România:
Ce roluri ar avea politicienii români în Game of Thrones
Cele mai homofobe vedete și politicieni din România
Analfabeții sunt o categorie vulnerabilă manipulată de politicieni