Mamele care mănâncă placente și șterg bebelușii cu lichid vaginal

Acum zece ani, să stai în travaliu fără anestezic era considerată o extremă a practicilor „holistice" de naștere. Părinții care preferau o naștere naturală cereau cea mai mică intervenție medicală posibilă, iar dacă asta era extrema în trecut, acum a devenit un lucru comun.

În zilele noastre, obstreticienii primesc cereri de nașteri naturale, din ce în ce mai dubioase: „Păstrează-mi placenta ca să o pot mânca după naștere" sau „În caz de cezariană, te rog spală-mi bebelușul cu lichidul meu vaginal". Oricât de dubios ar suna, astea sunt alegeri post-natale total veridice, de care unii părinți sunt vehement convinși.

Placenta, organul care hrănește fetusul cu oxigen și nutrienți via cordonul ombilical, „iese" de obicei după nou născut. Placentofagia, sau să-ți mănânci placenta sub orice formă, e un trend în creștere printre vedete sau mame orientate „holistic" (e unul printre puținele lucruri aprobate atât de Kim Kardashian cât și de Mayim Bialik), care cred că restaurează echilibrul hormonal, ajută la sângerarea post-natală și îmbunătățește alăptatul. Se poate consuma crudă, gen în smoothie, trasă la tigaie, sau deshidratată și procesată sub formă de capsulă (pentru noile mămici care vor sa ingereze placenta fără aspectul dezgustător)

My experience eating my placenta is up on my app! — Kim Kardashian West (@KimKardashian)14 decembrie 2015

Până la urmă, omul este printre puținele animale care nu își mănâncă placenta, deși e discutabil dacă animalele o fac din motive de sănătate sau să își ascundă urmele de prădători.

Într-un studiu din 2013, întreprins la Universitatea din Las Vegas, doctorul antroprolog Daniel Benyshek și un student la doctorat, Sharon Young, au examinat 189 de femei care au consumat placenta după naștere; 76% dintre participante au enumerat efecte pozitive, gen o stare generală mai bună, mai multă energie și o lactație mai bună. Nu s-a putut determina dacă efectele pozitive sunt doar placebo sau distorsionate de persoanele implicate în studiu. Doctorul Benyshek continuă cercetarea pentru a stabili potențialele beneficii și riscuri a acestei practici.

„Chiar dacă e doar placebo, mă mulțumesc cu orice mă scapă de depresia post-natală", mi-a răspuns Ashley Lewis, de 29 de ani, despre cum a beneficiat ea de placentofagie. Lewis a ales să consume placenta sub forma unui smoothie, plus capsule deshidratate, după nașterea celui de-al patrulea copil, și plănuiește să facă același lucru cu următorul, planificat la sfârșitul anului.

După nașterea traumatică a celui de-al treilea copil, urmată de o depresie, mămica din Tallahassee a căutat metode de a preveni o situație similară, cum ar fi să nască acasă în loc de spital și să își mănânce placenta ca tratament naturist post-natal.

Ea mi-a zis la telefon că: „După ce a scos placenta, asistenta a pus-o în frigider în mai multe pungi cu zip-lock. A doua zi, soțul meu a curățat-o și a spălat-o, a scos cordonul ombilical și a tăiat-o în bucățele mici, după care a înghețat-o". În fiecare seară, Lewis își făcea un smoothie cu gheață, căpșuni și câteva bucățele de placentă.

Cu informații limitate despre subiect, beneficiile placentofagiei sunt încă niște anecdote, ca și cazul lui Ashley Lewis sau ale altor femei care sprijină practica. Totuși, după toate poveștile auzite până și cei mai mari sceptici pot înțelege dreptul unei femei să facă ce vrea cu propria placentă. Fiecare cu ce are, nu?

Nu și în cazul mamei britanice de 32 de ani, Adele Allen, un blogger despre nașteri naturale, care s-a confruntat cu multe reacții violente când a publicat povestea despre „nașterea lotus". Deși pare ca un tribut adus budismului, „nașterea lotus" e atunci când lași nou născutul atașat de placentă prin cordonul ombilical, până când acesta se usucă și cade de la sine. Asta e o practică total diferită de nașterile convenționale, unde se taie cordonul ombilical și placenta se aruncă la deșeuri medicale, indiferent dacă se întâmplă la spital sau acasă.

Când a postat despre a doua naștere pe un bloc de părinți, Allen a scris că a păstrat placenta intactă și atașată timp de 6 zile, până când aceasta s-a desprins de la sine. Împreună cu soțul ei, au spălat-o și au presărat-o cu sare grunjoasă și petale de trandafiri pentru a acoperi mirosul. Au învelit-o într-o muselină și au băgat-o într-o pungă frigorifică.

„Din moment ce nu am vrut niciun fel de intervenție medicală, nașterea lotus mi s-a părut cea mai potrivită pentru mine", îmi explică Lewis într-un mail. „Din experiența proprie, pot spune că beneficiile includ copii mult mai calmi la naștere, cu doar un scâncet atunci când respiră pentru prima oară".

Potrivit Asociației Americane de Obstreticieni și Ginecologiști, majoritatea cordoanelor ombilicale sunt tăiate între 15 și 20 de secunde de la naștere. În schimb, Organizația Internațională de Sănătate recomandă amânarea secționării cu 1 spre 3 minute după naștere, pentru a îmbunătăți sănătatea post-natală a copilului și a mamei. A devenit un trend amânarea separării cordonului ombilical de nou-născut, cât încă mai pulsează oxigen și nutrienți esențiali.

„Nașterea lotus" este, în esență, o amânare prelungită a tăierii cordonului ombilical, fără niciun fel de intervenție medicală. Cu toate acestea, cordonul ombilical pulsează doar pentru câteva minute după naștere, așa că o placentă lăsată o zi nu e decât un țesut mort atașat în continuare de nou născut. Ce sens mai are după cele câteva minute de flux sanguin?

„La o naștere lotus, după ce cordonul ombilical se usucă și cade, copii rămân cu un buric curat, fără inflamații sau iritație. În perioda în care placenta era încă atașată, mi s-a recomandat să stau lipită de copil, cu un contact fizic de piele pe piele, pentru a ne recupera împreună și a ne conecta", ne explică Allen. Deși beneficiile unei conectări cu nou născutul pot fi obținute și fără a avea placenta încă atașată de copil, Allen ne spune că a apreciat timpul neintrerupt petrecut cu bebelușul, cât încă mai era conectat, fără a trebui să îl dea din mână în mână la rude și prieteni.

Este o practică rar întâlnită, care nu a inspirat prea multe dezbateri în comunitatea medicală. Dar în 2008, Colegiul Roial de Obstreticieni și Ginecologiști (CROG) a demontat „nașterea lotus" cu o afirmație: „Lăsată o perioadă mai lungă de timp, placenta este expusă riscului de infecție și implicit și copilul". Deși nu există studii care să confirme beneficiile sau riscurile, CROG pur și simplu recomandă monitorizarea atentă a bebelușilor atașați în continuare de placentă, în cazul unor infecții.

Când vine vorba de infecții post-natale, doctorii sunt îngrijorați de un alt trend, unul care are mai mult loc în sala de operație decât la moșit.

Mai țineți minte cererea de a șterge nou născutul cu lichid vaginal? E un trend relativ nou, cunoscut sub numele de „spălare vaginală". Practica a pornit de la convingerea că o naștere prin cezariană este asociată cu mai multe probleme și riscuri de sănătate pentru copii. Există niște dovezi că bebelușii născuți prin cezariană sunt mai predispuși la obezitate, diabet de tipul 1, astm și alergii. Asta e posibil din cauza faptului că la o operație de cezariană programată nu mai există travaliu, iar fetusul nu mai trece prin canalul de naștere, implicit nu mai este expus la bacteria vaginală.

Conceptul de „spălare vaginală" a fost creat după studiul doctorului Maria Gloria Dominguez-Bello, un profesor asociat Programului de Micobiome Umane din cadrul Universității de Medicină din New York. Studiu a monitorizat 18 copii, dintre care șapte erau născuți natural și 11 prin cezariană programată; patru dintre aceștia au fost șterși cu un tampon din tifon, ținut o oră în vaginul mamei.

Bebelușii erau tamponați cu „microbiome" sau comunități complexe de microorganisme găsite în corpul uman, similare cu cele găsite pe bebelușii născuți vaginal, chiar și după o lună de la naștere. Acest lucru sugerează faptul că „spălarea vaginală" oferă o șansă bacteriilor „bune" să se multiplice și să se asimileze în copii născuți prin cezariană.

Deși beneficiile pe termen lung ale microbiomelor nou născuților nu sunt complet înțelese, se presupune că datorită unei colonizări timpurie de bacterii, se dezvoltă sistemul imunitar și digestia. De aici și convingerea că poate combate probleme de sănătate apărute mai târziu în viață.

„La mamifere, unele dintre bacteriile vaginale sunt foarte relevante pentru lactație, cum ar fi lactobacilus, care se găsește și în iaurt. Bebelușii născuți prin vagin sunt deja dotați cu bacterii care ajută la digerarea laptelui matern", ne explică Dominguez-Bello la telefon. Se pare că cei născuți prin cezariană trebuie expuși la astfel de bacterii.

Însă nu este clar dacă lipsa acestor bacterii, care ajută cu alăptatul, chiar e cauza unor probleme de sănătate care apar mai târziu în viață sau răspunsul e ceva mai complicat: faptul că travaliul este atât de stresant poate oferi multe beneficii copiilor, de care noi nu suntem conștienți. Între timp, există scepticism, fără un studiu pe termen lung despre efectele practicii, dacă „spălarea vaginală" chiar ajută.

„Riscul este transmiterea de infecții, cea mai frecvent întâlnită și cea mai riscantă e Grupa B de Streptococ, care poate cauza infecții fatale", îmi spune, via mail, Aubrey Cunnington, conferențiar și consultant pe tema bolilor infecțioase pediatrice, din cadrul Colegiului Imperial din Londra. El mi-a explicat că nou-născuții tamponați cu lichidele vaginale ale mamei sunt la fel de expuși riscurilor ca cei născuți vaginal. În orice caz, personalul medical trebuie alertat în cazul copiilor născuți prin cezariană, pentru a fi supus unor teste de depistare a bacteriilor sau virușilor potențial dăunători.

Stabilirea beneficiilor acestei practici necesită o eșantionare mai mare, pe cel puțin trei ani. Cu toate acestea, Dominguez-Bello nu descurajează femeile în a cere tamponarea copiilor cu lichid vaginal după cezariană, deoarece este o expunere naturală la bacterii. Ea doar sugerează o discuție cu doctorii înainte, pentru a determina dacă este alegerea potrivită.

De fapt, când vine vorba de luarea unei decizii în privința procedurilor de naștere și cele post-natele, discuțiile sunt esențiale, pentru că nu există doar o singură metodă corectă de a avea un copil. Deși cercetările și dovezile care sprijină aceste tratamente post-natale sunt încă în stadii incipente, fiecare opțiune a pornit de la aceeași intenție: de a le oferi copiilor și mamelor cele mai bune șanse de la început, cu scopul de a stabili un fundament solid pentru o sănătate de durată. Indiferent dacă vrei să-ți mănânci placenta, să o lași atașată de copil până cade ori chiar și să-ți speli copilul după naștere cu propriul lichid vaginal, alegerea e a ta.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre naștere:
Cum e să trăiești cu teama de a da naștere unui copil
De ce e bine să te masturbezi în timpul nașterii
Fata care și-a mâncat placenta